FIINDCA

Se spune ca foamea e cel mai bun bucatar. Da' pasiunea e cel mai bun condiment......

marți, 26 octombrie 2010

Niste legume ... ...

Ca-n Dumitru Sararu (parca....): "Niste tarani"

Paranteza....adica asa ( ).... ma enerveaza de mor o chestie la noul meu laptop: cand dau shift + tasta aia de ghilimele, la primul hit de tasta il doare in fundu' gradinii iar la al doilea ma satura: baga doo perechi de ghilimele, sa ma sature.......aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa! Inchidem paranteza.

Iarasi paranteza...cand eram in clasa I am innebunit-o pe maica-mea cu mania parantezelor. Dintr-un motiv care-mi scapa, adica nu mi-l aduc aminte, invatatorul ne invatase ca ceea ce este gresit se puné in paranteze. Da? Vai ce comod era sa punem tot in paranteze.....Saraca maica-mea, profesoara de felul ei, ajunsese sa se roage de mine sa tai, sa mazgalesc, sa rup foaia cand gresesc, numai sa nu mai pun in paranteze .....

Deeeeci, ca m-a luat valul. Revenim. Saptamana trecuta cand cu somonu', adica muschiu' de somon, vine sotu' cu ideea si reteta de garnitura: cevasilea morcov si sfecla la cuptor dupa reteta lu Sefu'
 Jamie. Vina era a mea, ca-i lasasem cartile la indemana! Asa ca ne-am pus pe treaba.

Morcovi cu unt, vin alb si chimen. Aveti nevoie de morcovi, cam jumate de kg, daca se poate mititei si adevarati (adica taranesti, nu de import), iar daca nu se poate, maricei si adevarati, taiati in bucati oblice. Cateva, cam 4-5, cubulete de unt, un pahar de vin alb, chimen si cimbru macinate grosier, sare, piper si....cam atat. Reteta prevede ca trebsoara asta se face in folie de aluminu insa mie mi-e cam urata metoda, asa ca am cazut la pace: tava de yena acoperita etans cu folie care sa nu atinga morcovii. Am pus, asadar, morcovii in tava - o tava de ceea de yena, cum ziceam, ca cele pentru cozonac. Am adaugat un pahar de vin alb. Sefu zicea ceva de Chardonay insa eu am avut numa Sauvignon Blanc. Dupa asta, am imprastiat fromos peste dansii sarea, piperul, cimbrul  si chimenul, precum si cubuletele de unt. Aratau ceva de vis....Am etansat frumos tava cu folia de aluminiu si am dat la cuptor. Cam 45 de min, dar as recomanda doar 35, daca va stiti cuptorul mai sprintar si cu exces de zel.

Duuupa care, ca nu uitasem ideea, trecem la sfecla. Sfecla rosie cu usturoi si maghiran. Cam jumatate de kg de sfecla rosie, taiata cam cat mingile de ping pong (reteta zice cat mingile de golf, dar o personalizez si eu, ceeee? ). Peste dansele, cam 10 linguri de ulei de masline si cam tot 10 de otet balsamic. Bineinteles, sare si piper, ca la omu gospodar, fro 10-12 catei de usturoi necuratati siiiiiiiii.....siiiiiiiiiiiiiii....neste maghiran cum zice reteta, numa ca io n-avusei - si nici nu ma prea nebunesc dupa dansul, asa ca am pus oregano. Si tare bun o fost. No, am pus toate cestea in tava yena- tot una de ceea de cozonac , ca-i tare bine ca incap 2 la cuptor in acelasi timp - am acoperit cu folia de rigoare si la cuptor cu dansa. La fel ca la morcovi, teoria zice cam 45 min dar practica m-a omorat si mi-a dovedit ca 35 sunt de ajuns.

Pe la minutul 20 am deschis cuptorul ..... Boieri Dumneavoastra, ce miresme s'agatau de nasu' privitorului....ziceai ca am acolo toate fripturile mirobolante de la nuntile din povesti....

No, se facura celea 45 de min, am scos minunile din cuptor si, cum zice Dna Sanda Marin, le-am dat la masa:
 Morcovii, dupa cum se vede, s-aurisera si, patati de condimentele adaugate, erau numa buni si rumeniti. Cat despre sfecla.....hehe, doamna sfecla......

 ....se rosise si mai tare, aromea a usturoi si a otet balsamic cu o foaaaarte subtila adiere de oregano. Ceva de vis! Si deloc complicat.

Incercati orice mod nou de preparare a legumelor, Boieri Dumneavoastra, fiindca au gusturi si valente nelimitate. Stimuleaza creativitatea si se pot obtine combinatii minunate.

Un gand bun de la Smaranda!

joi, 21 octombrie 2010

Sarmale!!!!!!!!!

Maaaaaare realizare pe mine, Boieri Dumneavoatra. Am facut S A R M A L E! Da, da, chiar eu le-am facut. Stiu ca pare ireal si greu de crezut la valoarea (si modestia ...) mea insa pana la venerabila varsta nu facui, domne, sarmale, niciodata. Unul din motive fiind acela ca de cate ori mergem la bunicile Vizigotului - ok, nu de fiecare data, dar de cele mai multe ori - domniile lor ne trateaza cu sarmale. Pe principiul ca "oricum voi nu faceti iar la copil ii plac". Avem, asadar, o referinta circulara: eu nu fac ca fac ele si ele fac fiindca nu fac eu :)))))
Pe de alta parte, trebuia, nu-i asa, pastrata nostalgia copilului vis a vis de preparatele bunicesti. Pai daca faceam si io acasa, ce farmec mai avea, nu?
Al treilea, ultimul, si cel mai serios motiv este ca .... n-am rabdare. Ok, rezist la facut compozitia, dar cand vine de devine momentul infasuratului, m-apuca pandaliile. ADICA IO CU CE-AM GRESIT?????? Sa bibilesc la frunzele alea necoplanare si sa mai si iasa ceva faztos si tubular. A?????? Mie tare  mi-a placut geometria plana si spatiala si chestia asta cu infasuratul e mult prea ne-coplanar ca sa mi se cupleze in creer....

Ma rog, diverse scuze....da stiam io ca intr-o zi mi se va infunda....Eeeeeee, dragii babei, ziua aia venira acu fro doua saptamani! Poftea copilu la sarmale. Da rau de tot! O dau cotita ca hai ca poate vine Alta Nana pe la noi, poate mergem noi pe la ea....de unde, Vizogotu ma lua prin invaluire in cele mai diverse abordari. Ba incepea cu intrebarile incercuitoare .....cum caaaaaa...daca am carne tocata? Da'oua ai? Ai! Stiu io ca ti-a adus Alta Nana! .... si asa din vorba in vorba ajungeam la esential: frunza de vita! De care nu aveam. Dar deja nu ma mai puteam bucura ca n-am si ca, astfel, am o scuza. Imaginea plodului cu ochii scursi de pofta cand vorbea de sarmale imi taia tot chefu!

Boooon, prin urmare, m-am urnit. Am milogit frumos la o colega dupa un borcan cu frunza de vita si intr-o vineri dupa amiaza m-am pus pe treaba, cu Vizigotul prin preajma.....N-a rezistat mult, a fugit la televizor - treaba pe care nu mi-o explic fiindca la ma-sa mare e-n stare sa si infasoare la sarmale, dar nu insist asupra ideii.....Apropos, cand i-am zis odata ceva de ma-sa mare mi-a replicat, razbunator: si tu cine esti? Ma-ta mica!

Revenind.....am zis eu in sinea mea asa ca daca tot e prima oara si primejdia sa dau gres e mare, macar sa m-asigur ca va fi o greseala dietetica! Asa ca am optat pentru carne de pui. Am pescuit din congelator doi piepti de pui mai .....opulenti si i-am aruncat in tragedia robotului care i-a facut praf si pulbere cat ai clipi. Am amestecat apoi carnea tocata cu o felie de paine muiata in apa si stoarsa bine (de la Sanda Marin citire). Intr-o tigaie am dat intr-o unda de ulei 2 cepe tocate marunt peste care, cand s-au sticlit, am adaugat 2-3 linguri de orez pana a devenit si dansul transparent. Am racorit  nitel si am adaugat la carne. Inca 3 oua, ceva marar, cimbru, sare, piper si o galgaitura (timida!!!!) de suc de rosii si umplutura era gata. 


M-am uitat urat la borcan. Tot acolo era, nu disparuse. De-acuma scapare nu mai era, trebuia s-o fac si pe asta: treci, Smarando, la infasurat! Hai, mi-am zis, macar nu e cu varza sa trebuiasca sa portionezi foaia si sa ai conflicte interioare ca n-o potrivesti cum trebe. Astea-s gata portionate. 




Il desfac - mirosea dumnezeieste, frunzele erau puse in otet sau saramura, nu mai tiu minte ce a declarat colega da' bune de-ti ploua in gura numa de la miros. Miroseau a ... sarmale! Ma intreb agale, in gand, la ce-oi mai baga io carne in ele ca miros destul si asa, si ma pun pe treaba. Iau oala cea veche si respectata de la mama - ca-n reclama Napolact - si dupa ce picur ceva ulei pe fund, pun si-un strat de frunze.



O alta prietena, care m-a vindecat de complexul chiftelelor, imi zisese ca printre dansele merg ceva feliute de kaizer sau slaninuta afumata. Dar nu aveam, ca orbita de importanta mea am uitat sa cumpar. Arunc un ochi in frigider, il scot la loc din frigider si ajustez situatia cu niste carnati de plescoi taiati feliute finute. Le las la indemana si ma pun pe infasurat. Din fericire pt nervii mei, timpul a trecut repede, ca tocmai venise sotul de la birou si intre intrebari de ce-ai mai facut azi respectiv ce-ai de gatesti sarmale pentru cina???? am reusit de am infasurat nu stiu cate sarmale dar suficiente cat sa acopar fundu cratitei cu doua straturi. O chestie pe care am vazut-o la toata lumea experta in sarmale este ca le numera si, in discutie, cand povestesti ce-ai mai gatit, dai date precise: deh, aseara am invartit, draga, o oala cu 121 de sarmale. Fie acolo, in oala, ca eu oricum facusem toate sfortarile de rabdare sa realizez ce-am realizat, imi filau neuronii daca mai faceam si inventarul, fiindca oricum pica rau. Ori erau prea putine pt cat am bibilit, ori prea multe si ma apuca jalea la gandul ca vaaaaai cat am bibilit.

Booon, sarmalele erau gata, am presarat printre dansele niste crengute anemice de cimbru - ultima recolta din ghiveci - un pic de acritura de prune - ca bors nu folosesc - carnatii feliati, cum ziceam, le-am facut plapumioara din alte frunze si la cuptor cu ele ca nu mai suportam sa le vad. Am hranit familia cu altceva in seara aia dar Vizitotu n-a adormit, innebunit de miros, pana nu s-a fript la limba cu o saramala gata scoasa din cuptor!

In we ce a urmat, a fost fiesta! De nu-l opream, ar fi mancat si la micu dejun, si la gustare. Calde, cu smantana pe ele, si cu sosul adunat cu painica. Si calificativu? Citez: " Nu-s ca ale lu'Alta Nana da-s bune rau! Si cel mai bucuros sunt ca ai intrat in randul lumii! Acuma toate fetele din familie stiu sa faca sarmale!!!!".... no, ce sa mai zici?

Post scriptum? Bunica s-a aratat dezamagita ca am pus cimbru - ca nu se pune - si ca n-am pus leustean - ca se pune. Eeeeee.....la prima incercare asta e, mai gresim! Colega s-a apropiat de Vizigot cu aprecierea: "n-ai pus seminte de marar? alea dau gust! Oricum, n-au gust de sarmale, da-s tare bune!!!!!"

....sa mai incerci sa ii impaci pe toti! Da eu mi-s impacata! Am facut sarmale! Si-am sa mai fac. Asa-si depaseste omu' complexele! We trecut am pus varza cu bunicii....acu o vantur....no, de-acu incolo sa vedeti sarmalarie pe mine!

S'aveti o vineri minunata si un we la superlativ!










miercuri, 20 octombrie 2010

Muschi de somon

Mai tineti minte glumele alea de cand eram mici cu fabrica de impachetat fum, cu buzele de gaina si cu picioarele de peste? Asa si io cu muschiu de somon la Vizigot....... sa va povestesc!

Singura hrana cat de cat apropiata de junk food pe care o primeste - rar!!! - sunt crochetele acelea de peste zise si fish fingers. Dreptu-i ca-n rest nici nu prea sa indeamna el catre interzise fiindca, pe langa educatia de acasa, a fost indoctrinat si la gradi despre cat de rele-s produsele fast food, chipsurile, sucurile acidulate, etc etc. In combinatie cu prea cunoscutul Sportacus - ma inclin in fata realizatorilor, oricat de stupizele vad eu povestile, cu ochii mei de om mare - este fan bomboane sport si mancare preparata la domiciliu.

In materie de peste, m-am laudat deja cu Dorada Doricioasa.....no, bine, peste-peste,  da ocazional mai are omu chef sa gateasca si-altceva. Si ma plimbam eu prin supermarket in cautare de idei de gatit cand mi-au cazut ochii pe niste file-uri de somon congelate. Ei, da, erau mai bune proaspete, dar la supermagazinul din colt erau destul de bune si alea.

Asa ca la cina am gatit somonul la tigaie, impreuna cu niste legume la cuptor. Pentru siguranta, am tigait si niste file de purcel, sa previn inanitia mofturosilor. S-a dovedit ulterior ca nu era nevoie, ca pana si tati a cerut somonu 'naintea porcului, ceea ce e lucru mare, credeti-ma ! Vizigotul a vazut pe masa cutia in care fusesera file-urile congelate si a jubilat: crocheteeeeee ! Cum nu aveam energie in chiar clipa aia sa-l contrazic, am facut pe mortu-n papusoi. La masa insa, incantata de incantarea cu care manca el presupusele crochete, m-au luat remuscarile si i-am marturisit, cu fereala, ca de fapt nu-s crochete, ci somon. Maaare dezamagire, ca lui de fapt nu-i place somonu - asta dupa ce halise jumate de bucata. Si-atunci l-am vrajit: nu era orice fel de somon, ci partea cea mai buna a somonului, muschiul !!! M-a ajutat si tati cu descrierea detaliata a infatisarii somonului si a importantei muschiului de somon! No, Vizigotul a parut satisfacut si-a continuat sa carabaneasca bunatatile pe bulevardul gatului.

Asadar, Boieri Dumneavoastra, retata de Muschi de somon la tigaie !
Aveti nevoie de cate o bucata de .... muschi de somon :) pentru fiecare mancau. Se pun bucatile (decongelate, daca e cazul, adica daca au fost congelate mai nainte) la marinat in sos teriyaki (nu-s sigura cum se scrie.....) plus ceva sare si piper. Minim 30 minute, ba chiar ar fi bine sa stea o ora.

Dupa aceea se incing 2-3 linguri de ulei de masline intr-o tigaie (merge si unt , dar am zis sa fie mai usurel) si se pun la prajit muschiuletii. La foc moderat spre iute, 3-4 minute pe fiecare parte. Cand sunt rumene peste tot, se adauga jumate de pahar de vin alb si se lasa, cu capac, inca 2-3 minute pana dispare si vinul. Gata!

Se servesc fierbinti, cu lamaie picurata din belsug, alaturi de garnituri din legume, orez sau ce vrea boieru'. Daca nu se manca la masa respectiv, is bune in tartine cu unt, lamaie si castraveciori murati, a doua zi la micul dejun sau oricand va ia foamea.

Gata, asta fuse Muschiul de somon!

duminică, 17 octombrie 2010

Bostanareala

We acesta, Boieri Dumneavoastra, am bostanarit-o. Nu, n-am fost la spart bostana - la aia am fost acu cateva saptamani la bunica la tara..... Nu, de data asta am casapit bostanu' - sau dovleacu', n-am stabilit inca ce este. Adica niciodata n-am stiut f exact care e bostan si care dovleac si care ar fi, totusi, diferenta intre dansii........

No, si cum zisei, de la anterioara excursie buniceasca aveam in balcon un pantecos cu miezu orange. Planuiam sa-l casapim artistic de Halloween insa, cum nu prea am reusit sa asimilez sarbatoarea asta - ceea ce nu ma scuteste de costumu care este pt Vizigot, in fiecare an - we asta m-a palit pohta .... de fapt nu pe mine ci pe sotz, dar comunizam toate cele en famille, nu?

Asa ca am pus, voiniceste, bunicul re-venit in vizita, la treaba, sa bucatzeasca bostanu, si m-am pus pe treaba. Dupa o sustinuta activitate in familie - decojit si maruntit miezul la robot - am obtinut o oala serioasa de miez portocaliu si parfumat. Pe care l-am pus la calit dimpreuna cu 5 linguri de ulei si 5 de zahar. Am facut bicepsi la amestecat in oala pana ce minunatia si-a pierdut toata zeama si a inceput sa dea ceva la schimb: un miros, Boieri Dumneavoastra, de s-au ivit toti co-locatarii de prin marele apartament sa afle rapid daca e gata placinta. Eh, ghinion, nu era gata....mai va pana atunci...... 
Intre timp am profitat de caldura din bucatarie si am invartit un aluat simplu cu drojdie, ca la placinta cu branza dulce si stafide. L-am lasat la crescut - nu prea mult - si mi-am vazut de alte diverse treburi. Respectiv am analizat disponibilitatea resurselor versus cererea pohtelor de prin casa si am decis si ce mancam la cina: Paste cu pui si legume. Va povestesc eu indata si despre asta, numa sa termin cu bostanu. 
Coca a crescutara repede repejor - la ce agitatie era pe mine prin bucatarie, era o atmosfera tare incinsa....asa ca am trecut la treaba: In tava unsa cu ulei, am asezat prima foaie, facuta cat de subtire m-a tinut talentul. Am asezat-o asa cum mi-a iesit, mai maricica, stiind ca marginile aduse inauntru dupa finalizare ma vor scuti de intins a treia foaie.

Dupa aceasta lucratura, am pregatit umplutura. Nu stiu sa zic cat a fost....cam un sfert din toata productia bostanului....oricum, stratul de umplutura sa fie cam de juma de cm intre foi, asa ca fiecare-si stie tava si cat ii trebe - na, ca m-am scos fara cantitati. Nainte insa de a pune umplutura, gata calita, am mai adaugat in ea ceva zahar - pe gustate - zahar vanilat si scortisoara. F periculoasa metoda pe gustate ca era sa injumatatesc umplutura .....
Cum ziceam, am adaugat primul strat de miez parfumat.





Dupa aceea, a doua foaie, tot asa, facuta cat de subtire se poate. Unsa cu ulei (finutz) pe ambele parti.




Peste ea, a doua tura de umplutura, tot asa cam de jumate de cm.




Deasupra, poalele primei foi aduse peste umplutura: cuvertura pt frigul de afara!

Peste aceasta ultima foaie, am adaugat un amestec minune, format din ou batut, o lingura de umplutura si niscai smantana. Face coca aurie si frumoasa la copt. Si iaca si produsu finit, dupa ce a fost tinut la cuptor pana a trecut testul scobitoarei:







Restul umpluturii a mers la congelator, in pungi de-o portie, savoare pentru mai tarziu!






Semintele, spalate de nervurile care le tineau impreuna, le-am prajit un tigaie cu ceva sare. Nimic nu se pierde la bostanul asta domne!




Cat timp doamna placinta era in cuptor, am procedat, cum s-ar spune, la preparatul principal: paste rapide cu pui si legume! Avem nevoie de piept de pui cubulete, ardei rosu, ceapa, praz, usturoi, morcov, busuioc, salvie, busuioc, sare, piper, ulei de masline, paste (desigur)  si ... ce alte legume mai aveti prin gospodarie. Merg si cateva buchetele de conopida, pastai fideluta, bastonase de dovlecel...cum ziceam, ce-aveti prin casa......
Primul pas: se pun pastele la fiert in apa cu sare - penne rigate integrale am avut eu.
Se pune puiul cubulete in 2-3 linguri de ulei de masline bine incins si se tine pe foc pana se albeste pe toate partile. Se adauga apoi un strop de vin alb, se asteapta pana se evapora si acesta si se adauga legumele in ordine: mai intai morcovul si ardeiul, apoi ceapa, prazul si usturoiul. Toata smecheria este ca legumele sa se faca la foc foarte rapid astfel incat sa ramana crocante, nu moi si pastoase.
Cand incep sa sfaraie semn ca au pierdut tot lichidul, se asezoneaza imbelsugat cu sare, piper, boia de ardei - daca n-aveti copii la masa - busuioc si salvie.

Cand condimentele au inceput sa elibereze aromele, numai bine pastele-s gata fierte. Se adauga peste bunaciunea din tigaie si se amesteca frumusel sa se moscoleasca de toate cele. Se mai adauga si 1-2 linguri din zeama in care au fiert pastele fiindca astfel devine sosul mult mai catifelat. Smecheria asta e utila si daca preconizati ca mesenii vor intarzia si va fi nevoie sa mai incalziti un pic mancarea. Cam asa arata produsul final:




Si o ultima prezentare a dnei placinta, taiata in bucati:







Si aici pudrata corespunzator cu zahar si insotita de cateva cuburi de dovleac copt - ca uitai sa mentionez ca vreo cateva felii le-am scutit de robotzeala si le-am copt in cuptor:


Asta fuse bostanareala, Boieri Dumneavoastra! Deh, obiceiuri de toamna.........

duminică, 10 octombrie 2010

Plictiseala de sezon

Mare plictiseala we asta...a venit toamna, zau asa. Ieri am stat juma de zi in bucatarie - friptura de miel, rulada de pui, pastai gratinate, salata de vinete cu maioneza.... Vi le-oi povesti pe toate intr-o zi dar acuma lipseste completamente cheful fiindca, desi am utilaj nou de pot butona prin toate colturile AUTONOM (un prea dragut de acer aspire one cat o carticica, manca-l-ar mama pe el), s-a stricat halalaltu utilaj si anume card readeru in care bagam cardu de la camera sa-l read calculatoru si sa descarc pozele. Iar cablul de descarcat cre c-a plecat in lumea cablurilor fericite, ca nu dau de dansul...... Si fara poze, zau ca n-am chemare si aplecare de laudat cu retetele care este :)

Asa ca ieri am expediat baietii la tuns si eu am gatit. Pana s-au intors ei fara pleata, s-a pus pe ploaie. Asa ca s-a dus si iesirea mea din casa, ziceam ca plec la cumparaturi, ca nu mai avem prin casa nici hartie igienica, nici sapun, nici alte alea necesare vietuirii...,. Asa ca am lenevit-o prin casa pana seara, am dormit de pranz cu copilu, seara am artizanat in cca 5 minute un desert d'ala tiramisu-like la pahare, si s-a terminat ziua nainte sa-mi dau seama ce-am facut de dimineata..... Nainte de culcare ne-am uitat la meci si m-am enervat maxim, una de rezultat si a doua ca s-a pus plodu' pe plans cu lacrimi cat bobu ca "Romania are cea mai proasta echipaaaaaaaaaaaa" .......  Na de-l consoleaza.....daca poti....ca sa-i promiti ca la urmatoru meci va fi mai bine nu poti.....

Acusi vad ca tot intunericeala e afara.....dar cre ca azi, vorba poeziei, sturzule scapare nu-i, tre sa ajungem intr-un auchan - pt fimiu toate magazinele mari is auchan, e substantiv comun :) ......

Duminica frumoasa tuturor!

joi, 7 octombrie 2010

cresti? imbatranesti!

In we, la masa de familie, faceam glume pe seama bunicului care dormise in ziua respectiva pana spre ora 11. Sugubat, bunicul se explica: eu trebuie sa dorm mult, fiindca sunt in crestere!

Sfatos - semana, deja, a schimb de roluri :))) - Vizigotul ii replica:
"Ia vezi, ca daca cresti, imbatranesti!"

....ceea ce ne face sa ne intrebam: oare de ce ne doream sa crestem mari ????????????

O zi de vineri insorita si un we de exceptie va doresc, Boieri Dumneavoastra!

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...