Salonic in goana fordului si ziua 1

Cald, cald de tot, pe la 8-9 cand am trecut prin Salonic (de fapt pe ocolitoarea lor cu 4 benzi pe sens, "vezi, nevasta, ASTA inseamna sa ai ocolitoare !!!!) era canicula bine. Am facut cateva poze in mare viteza:

Nu ne-am indurat sa oprim ca deja eram incalziti, nervosi, obositi si se trezisera kinderii, fiecare
cu cate o doleanta, Vizigotul ca dormise stramb, Pimpesa ca "unde e marea aia odata????" si tot asa.

De unde se vede ca leandrii din Grecia raman leandrii din Grecia....
Ne-am cam chinuit cu drumul pe autostrada pana la Salonic fiindca erau oarece lucrari si gps-ul dadea aiurea cu drumul dar odata ce am trecut de marele oras a fost lin si cu spor. Nea Moudania, Nea Fokaia, Kriopigi si, destinatia noastra Polikhronos. Studiourile Yannis Rania.

Dotate cu o curte interioara cu gazon binisor ingrijit. Interiorul moderat de spatios, dotarile moderat de suficiente, curatenia de un 8 din 10, amabilitatea gazdelor 10 din 10. Au copilasi mici si m-au linistit ca urletele toddlerilor nu constituie o problema pentru ei. Asta adauga mult la punctajul locatiei, din punctul meu de vedere :))

Plaja la 2 min de mers pe jos pe o alee care e practic parte din curtea lor. Plaja din dreptul proprietatii cam pietroasa dar umbrita natural dupa amiaza. Apa albastra si frumoasa, pacat ca plutesc oarece gunoaie.

Kinderii s-au zbenguit de voie si au planuit plimbari cu barca. Am bifat si primele pagube, total ametiti de bucuria revederii cu marile albastre, s-au simtit atat de "ca acasa" ca si-au aruncat ochelarii de inot in nisip la intamplare si ma-sa, adica eu, nu s-a gandit sa stranga tot de pe plaja, asa cum face in sufragerie acasa. Mno, asta sa fie paguba....

Pentru cina, fiindca eram toti terminati de oboseala, am iesit in targ. Taverna Neapolis. La intrare un barbos amabil si tinerel ne aude vorbind romaneste si prietenia a fost gata. 2 frati, greci din Hunedoara. Da, da, greci. Mama ardeleanca si tatal grec. Da'vorbesti bine romaneste, laudam noi. 

Pai da, zice unu dintre ei umfland pieptul, ca sunt nascut si crescut in Hunedoara. Pai pana la ce varsta? Pana la 1 an, se mandreste ardeleanu nostru! :)))))

N am stat la discutii, haloumi la gratar si salata greceasca, precedate de cate o bere rece, "mici pt doamne si mari pt domni". Berile, adica.  

Dupa care fratii brothers au propus, ca orice carciumar care se resepcta, " the offer": mix grill de fish su de carne, cu vin alb. Un platousi o carafa de familie. 22 euro. Noi am luat fish.

Copiii s au batut pe baby caracatite, creveti si inelele de calamar. Eu am apreciat dorada si baby fish-ii prajiti. Tati a apreciat in egala masura si micii capatati de pe platourile vecine. Care aratau cam asa:

La final, chiar si super eroii erau obositi. De Pimpesa nu mai zic, a calatorit in marsupiu pana la hotel si a abandonat lupta foarte rapid dupa biberonul de seara.

 Noaptea a fost foarte cald. Desi ferestrele noastre dau spre mare si speram la o briza, nu se clintea nici frunza. Frunza palmierului, desigur. Studioul in care stam nu se bucura nici de o asezare prea fericita, aparatul de aer conditionat bate direct in canapeaua din livingo-bucataria in care doarme Vizigotul, asa ca pauza aer conditionat peste noapte. Si, peste toate, am mai primit si titlul de regina tantarilor, m-au piscat de o suta de ori, ma mir cum de au scapat copiii doar cu 1-2 impunsaturi. 

Insa azi e o zi frumoasa si numai buna de plaja si balaceala. 

Va doresc o zi racoroasa, Boieri Dumneavoastra, si revin diseara sau maine cu povestiri din ziua 2.

PS: v-am zis ca mi-e dor de ulita mea din Thassos? Abia astept sa va povestesc despre asta ;)