Am iesit mai deunazi, Boieri Dumneavoastra, la o cina "de fete", adica eram doar mamici fugite de acasa, lasand plozii in mod abuziv in grija taticilor, bunicilor, apartinatorilor...care ce-a avut la indemana. Am mancat, baut si ne-am veselit si tare bine ne-a prins, mai facem.
La final, insa, dupa un platou cu de toate si niste vin rosu la pahar, vinul casei, nimic extraordinar dar bun, asortat cu ce mancasem, ne decidem sa traim periculos si comandam si desert. Ne sucim, ne invartim, si din toate variantele teoretic disponibile, aflam ca mai au doar cheese cake si creme brule. Am comandat cate 2 portii din fiecare, eu gandindu-ma ca daca tot bag glucide la ora aia, macar sa fie ceva fara aluat, cu atat mai mult cu cat mi-era gandul de cateva zile la o crema de zahar ars.
Vine comanda si mi se taie elanul urgent. Creme brule a noastra era servita in niste cescute si nu arata deloc.... brule. Nu tu cerculetul maroniu care sa arate ca vasele fusesera tapetate cu zahar caramelizat, nu tu lacrima de sirop de zahar ars, nu tu zahar ars deasupra....mno, daca tot am poftit, hai sa gustam....gustam....reinterpretata rau creme brule aia, dupa o temeinica analiza am stabilit ca era de fapt crema de branza de la cheese cake dar fara blatul de biscuiti si motul de gem de fructe pe care le aveau celelalte in farfurie.
Si asa mi-am adus aminte ca din cand in cand dau prin calculator de pozele cu crema de zahar ars si-mi tot propun sa scriu reteta si tot n-ajung. Na, c-am ajuns!
Crema de zahar ars ca a mea, Boieri Dumneavoastra, mai rar! Adica o fac rar, dar si cand o fac! Reteta o am de la bunica sotului..... da, da, stiu ca toate retetele sunt, in ultima vreme, de la mama, bunica sau eu stiu ce stramos respectabil, dar eu reteta asta chiar o am de la bunica sotului. Si nu oricum, ci prinsa din zbor. Primul detaliu pe care l-am aflat a fost ca pune 15 oua. Cinspe oua, maica, altfel iese lesinata. Si zau de nu are dreptate. Bine, eu nu m-am riscat niciodata sa pun chiar 15, m-am oprit pe la 8, 10...hai 12 bucati daca erau mici. Pai ori o facem ori nu o facem. Dupa aia am mai aflat, cu diverse ocazii, ca punea cam juma de litru-1 litru de lapte si zahar la ochi.
Buon, acestea fiind zise, m-am apucat la un moment dat de treaba si din incercare in incercare, cam la a 3-a incercare, am reusit sa fac numita crema de zahar ars exact asa cum ii iesea bunicii: densa, brun-maronie pe exterior de la zaharul caramelizat, cu gaurele prin ea, dulce si aromata.
Deci sa va zic:
- 8-10 oua
- 0,5 l lapte
- 5-6 linguri de zahar pentru tapetat vasul
- 5-6 linguri de zahar pentru crema
- arome - eu pun coaja de portocala daca e in preajma Craciunului sau zahar vanilat daca e in alta perioada a anului
- un praf de sare
- 8-9 linguri de zahar + 1 litru de apa pentru sirop
Treaba e simpla: in vasul in care o sa coaceti minunea (eu folosesc ori un vas ceramic de la Pyroflam ori un tuci de fonta emailata, dar merge si o cratita emailata oarecare) topiti cele 5-6 linguri de zahar, la foc mic, amestecand continuu sa nu ajunga sa se arda. In timp ce se topeste, ridicati zaharul pe peretii vasului cu o lingura de lemn, astfel incat la final, cand e tot zaharul topit, vasul sa fie tapetat pe interior cu un strat uniform (atat cat se poate) de zahar.
Acuma ideal este ca, daca aveti si alte treburi de facut, sa lasati vasul la racit macar jumate de ora. Daca nu, nu-i bai.
Acum e momentul sa aprindeti cuptorul la foc mare, sa se incinga pana preparati crema propriu-zisa.
Intr-un castron incapator spargeti cele 8-10 oua, adaugati cele 5-6 linguri de zahar, laptele, praful de sare si aromele. Amestecati bine (ideal cu un tel sau cu un mixer desi nu prea are rost sa moscoliti mixerul doar pentru atat) pana cand ouale sunt bine omogenizate si zaharul cat de cat dizolvat.
Turnati amestecul in vasul pe care l-ati tapetat cu zahar topit si-l dati la cuptor, la foc mic, cam 45 minute, pe supravegheatelea si incercatelea.
Asa arata inainte de cuptor:
Si asa arata dupa cuptor, cand scobitoarea iese cu fata curata, semn ca minunea e gata:
Deci cand spun ca fac crema de zahar ars, pai are culoare de zahar ars, da?
Pe parcursul coptului, la un moment dat crema s-ar putea umfla ca un sufleu, ceea ce o face sa fie destul de impresionanta, dar nu va lasati impresionati, se dezumfla ea, important este ca atunci cand o puneti la cuptor acesta sa fie foarte incins si sa lasati focul la minim pe parcursul coptului.
Imediat dupa ce ati surghiunit crema la cuptor, varsati intr-un ibric de 1 litru cele 8-9 linguri de zahar destinate siropului si le topiti la foc mic, sa nu se arda prea tare, dar nici sa nu ramana zahar ne-topit. Cand tot zaharul e topit si aproape ca sfaraie turnati 1 l de apa fierbinte, cu mare atentie si fereala ca sare si poate sa va friga rau de tot. Puneti ibricul la loc pe foc foarte mic, foarte foarte mic si-l lasati sa fiarba molcom pana se reduce la jumatate.
In momentul in care crema este gata, o scoateti din cuptor si turnati, cu grija, siropul de zahar ars peste ea. Lasati la racit si dupa aia dati navala:
Asta e marea reteta, Boieri Dumneavoastra. Usor de facut si fara proceduri complicate. E foarte buna servita rece, de la frigider, eventual ornata cu ceva frisca. Noi o preferam simpla.
Zile senine va doresc!
La final, insa, dupa un platou cu de toate si niste vin rosu la pahar, vinul casei, nimic extraordinar dar bun, asortat cu ce mancasem, ne decidem sa traim periculos si comandam si desert. Ne sucim, ne invartim, si din toate variantele teoretic disponibile, aflam ca mai au doar cheese cake si creme brule. Am comandat cate 2 portii din fiecare, eu gandindu-ma ca daca tot bag glucide la ora aia, macar sa fie ceva fara aluat, cu atat mai mult cu cat mi-era gandul de cateva zile la o crema de zahar ars.
Vine comanda si mi se taie elanul urgent. Creme brule a noastra era servita in niste cescute si nu arata deloc.... brule. Nu tu cerculetul maroniu care sa arate ca vasele fusesera tapetate cu zahar caramelizat, nu tu lacrima de sirop de zahar ars, nu tu zahar ars deasupra....mno, daca tot am poftit, hai sa gustam....gustam....reinterpretata rau creme brule aia, dupa o temeinica analiza am stabilit ca era de fapt crema de branza de la cheese cake dar fara blatul de biscuiti si motul de gem de fructe pe care le aveau celelalte in farfurie.
Si asa mi-am adus aminte ca din cand in cand dau prin calculator de pozele cu crema de zahar ars si-mi tot propun sa scriu reteta si tot n-ajung. Na, c-am ajuns!
Crema de zahar ars ca a mea, Boieri Dumneavoastra, mai rar! Adica o fac rar, dar si cand o fac! Reteta o am de la bunica sotului..... da, da, stiu ca toate retetele sunt, in ultima vreme, de la mama, bunica sau eu stiu ce stramos respectabil, dar eu reteta asta chiar o am de la bunica sotului. Si nu oricum, ci prinsa din zbor. Primul detaliu pe care l-am aflat a fost ca pune 15 oua. Cinspe oua, maica, altfel iese lesinata. Si zau de nu are dreptate. Bine, eu nu m-am riscat niciodata sa pun chiar 15, m-am oprit pe la 8, 10...hai 12 bucati daca erau mici. Pai ori o facem ori nu o facem. Dupa aia am mai aflat, cu diverse ocazii, ca punea cam juma de litru-1 litru de lapte si zahar la ochi.
Buon, acestea fiind zise, m-am apucat la un moment dat de treaba si din incercare in incercare, cam la a 3-a incercare, am reusit sa fac numita crema de zahar ars exact asa cum ii iesea bunicii: densa, brun-maronie pe exterior de la zaharul caramelizat, cu gaurele prin ea, dulce si aromata.
Deci sa va zic:
- 8-10 oua
- 0,5 l lapte
- 5-6 linguri de zahar pentru tapetat vasul
- 5-6 linguri de zahar pentru crema
- arome - eu pun coaja de portocala daca e in preajma Craciunului sau zahar vanilat daca e in alta perioada a anului
- un praf de sare
- 8-9 linguri de zahar + 1 litru de apa pentru sirop
Treaba e simpla: in vasul in care o sa coaceti minunea (eu folosesc ori un vas ceramic de la Pyroflam ori un tuci de fonta emailata, dar merge si o cratita emailata oarecare) topiti cele 5-6 linguri de zahar, la foc mic, amestecand continuu sa nu ajunga sa se arda. In timp ce se topeste, ridicati zaharul pe peretii vasului cu o lingura de lemn, astfel incat la final, cand e tot zaharul topit, vasul sa fie tapetat pe interior cu un strat uniform (atat cat se poate) de zahar.
Acuma ideal este ca, daca aveti si alte treburi de facut, sa lasati vasul la racit macar jumate de ora. Daca nu, nu-i bai.
Acum e momentul sa aprindeti cuptorul la foc mare, sa se incinga pana preparati crema propriu-zisa.
Intr-un castron incapator spargeti cele 8-10 oua, adaugati cele 5-6 linguri de zahar, laptele, praful de sare si aromele. Amestecati bine (ideal cu un tel sau cu un mixer desi nu prea are rost sa moscoliti mixerul doar pentru atat) pana cand ouale sunt bine omogenizate si zaharul cat de cat dizolvat.
Turnati amestecul in vasul pe care l-ati tapetat cu zahar topit si-l dati la cuptor, la foc mic, cam 45 minute, pe supravegheatelea si incercatelea.
Asa arata inainte de cuptor:
Si asa arata dupa cuptor, cand scobitoarea iese cu fata curata, semn ca minunea e gata:
Deci cand spun ca fac crema de zahar ars, pai are culoare de zahar ars, da?
Pe parcursul coptului, la un moment dat crema s-ar putea umfla ca un sufleu, ceea ce o face sa fie destul de impresionanta, dar nu va lasati impresionati, se dezumfla ea, important este ca atunci cand o puneti la cuptor acesta sa fie foarte incins si sa lasati focul la minim pe parcursul coptului.
Imediat dupa ce ati surghiunit crema la cuptor, varsati intr-un ibric de 1 litru cele 8-9 linguri de zahar destinate siropului si le topiti la foc mic, sa nu se arda prea tare, dar nici sa nu ramana zahar ne-topit. Cand tot zaharul e topit si aproape ca sfaraie turnati 1 l de apa fierbinte, cu mare atentie si fereala ca sare si poate sa va friga rau de tot. Puneti ibricul la loc pe foc foarte mic, foarte foarte mic si-l lasati sa fiarba molcom pana se reduce la jumatate.
In momentul in care crema este gata, o scoateti din cuptor si turnati, cu grija, siropul de zahar ars peste ea. Lasati la racit si dupa aia dati navala:
Asta e marea reteta, Boieri Dumneavoastra. Usor de facut si fara proceduri complicate. E foarte buna servita rece, de la frigider, eventual ornata cu ceva frisca. Noi o preferam simpla.
Zile senine va doresc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu