Porc cu praz, suc roz si ciocolata de la vaci

Nope, nu mi-am pierdut uzul ratiunii, cele din titlu nu au fost toate intr-un preparat, fantezia si toleranta mea pentru reinterpretari e suficient de limitata. Nu, pur si simplu astea sunt cele 3 notiuni ce mi-au ramas in cap dupa o seara petrecuta in bucatarie cu fii-mea.....

Astazi, duminica dupa amiaza fiind si baietii unu dormea ca e racit si unu dormea ca asta face de obicei duminica dupa amiaza (nu spui care cu care ca se lasa cu comentarii), ma gandesc eu asa ca le promisesem ca le fac muschi de porc
in 3 arome. Dupa aia mi-aduc aminte de aspectul "raceala", insotit de gat iritat, si renunt, ca ce-i muschiul in 3 arome daca 2 dintre ele nu-s piper si boia? 

Si mai crosetez eu un fulg de nea (caci da, am dat drumul la artizanatul de craciun, cand ma cauti eu crosetez chestii) si ma cujet. Si cujetand eu asa imi dau seama ca Pimpe se simtea foarte bine calare pe frac-su care dormea (sau macar incerca) asa ca lansez provocarea suprema: hai cu mine la bucatarie sa facem ceva bun! Bineinteles ca a prins imediat provocarea si hai spre bucatarie. Intre timp ma gandisem sa fac muschiuletul in sos condimentat de smantana (am pe undeva pe aici reteta), dar unica si singura cutie de smantana era de fapt frisca lichida si nu m-am convins ca merge si aia. Cum sa pun frisca peste carne de porc? 

Asa ca iau la rasfoit niscai carticele de bucate in cautarea inspiratiei...Mai facem o pauza sa cautam ACEL creion roz de care avea ea nevoie sa urmareasca retetele, mai cautam prin carticelele de retete, mai facem o pauza sa-si schimbe rochita...pana cand imi pica in mana cartea cu retete grecesti de o adusei din Zakynthos in 2011 si din care inca n-am epuizat toate ideile. Si din una in alta, ajung la porc cu praz. Suna bine, praz aveam, reteta simpla, d'asta fac, mi-am zis. Apuc sa scot porcul si prazul din frigider, cand apare neprevazutul: ai banane? vreau banane? Ba nu, nu vreau banane, vreau suc roz! 

Sucul roz era un "habit" pe vremuri cand cu seara fetelor, nu e cine stie ce reteta in sine, e un smothie (sa spunem) care are la baza banane, lapte, fructe roz (esentiale), adica fructe de padure congelate (zmeura, afine, etc, dupa caz). La care se mai adauga chestii dupa caz si inspiratie. In seara asta cazul si inspiratia au picat pe o lingura bunicica de miere, sucul de la niscai mandarine si o galgaitura de sirop de catina facut de ma-sa mare. Zic niscai mandarine fiindca eu pregatisem vreo 4 bucati, cand sa le dau in jumate si sa le storc, a inceput distractia. Ma lasi pe mine? Ia, hai, incearca. Nu merge, da'mi dai mie sucul? Si uite asa mi-a vamuit tot sucul obtinut de nu stiu daca a ajuns jumate in cana blenderului. Intr-un final apoteotic, se dau toate la blender si se servesc doritorilor in pahare cu pai. Care doritori au savurat cam jumate de pahar, dupa care s-au servit cu o clatita goala din farfuria de pe masa. Eu cica pregateam cina......

Buon, trecuram si de hopul asta, hai sa facem, totusi, muschi de porc cu praz sau, ca sa fie reteta "originala si autentica", Hirino me Prasa (asa scrie, asa redau, habar nu am ce inseamna). Reteta in sine nu e mare pricopseala si nici nu necesita cine stie ce proceduri. 

Ma apuc asadar de treaba cu fiica amplasata strategic in learning tower langa mine, la distanta sigura de aragaz. Mai intai am spalat si taiat felii alea 2 bucati muschiulet de porc. Am incins o tigaie incapatoare (f bun wokul) cu 5-6 linguri de ulei de masline si am pus feliile de carne la inabusit. Le-am pus capac, mi-am reglat urechea sa dea alarma cand incep alea sa sfaraie si dau sa ma apuc de praz. Cand aud din usa bucatariei: 

Uite, Mami, ciocolata de la vaci! Imi dai, poti sa imi dai, acum imi dai? 

Gasise a mea 2 ciocolate Milka intr-o sacosa din cuier. Ii explic ca nu mancam asa ceva seara ca ne face rau la burta si la cap, imi smulge promisiunea ca maine "adismineata" cand ne trezim ii dau ciocolata, precizez ca "numai dupa micul dejun" si ne intoarcem la oile noastre. Pardon, porcul. 

Care el, porcul, incepuse sa fie "golden brown", cum zic grecii in carte. Il sting cu apx 150 ml de bere, pun sare si piper la ochiometru, ii pun capacul si iar il las la inabusit. In reteta era vin rosu dar eu nu ma dau in vant dupa culoarea pe care o capata carnea fiarta in vin rosu. Acu-mi dau seama ca in cazul de fata ar fi trebuit sa trec peste aceasta prejudecata si, poate, preparatul ar fi fost mai colorat. De tinut minte data aviatoare.

Trec la  praz (cam in cantitate egala cu carnea de porc) l-am taiat in felii oblice de cam 1 cm grosime si, dupa vreo 10 minute, l-am pus in tigaia cu carnea. Am mai adaugat si o cana de apa fierbinte (reteta zice ca nu e musai, insa parea cam uscat amestecul) si am lasat la foc mic, cu capac, inca vreo 20 minute, pana a fost si prazul facut. 

La final se prepara un "sos de oua si lamaie" scrie la carte, de fapt se bat in mod banal 2 oua  cu zeama de la o lamaie, si se pun peste mancarica, dupa tehnica aia cu pusul de zeama fierbinte din mancare in castronul cu oua pana ajung cam la aceeasi temperatura, apoi se deverseaza continutul castronului peste minunea de amestec din tigaie. 

Am mai lasat cam 10 minute la foc mic si-am chemat vizigotimea la masa. Prima motz in frunte a venit Pimpe: ce-avem la cina? Pai porc cu praz si lamaie, gatit de noi doua. Da' mie nu-mi place prazuuuuuuuuul! Scoate-l din mancareeeeeeee! ..... Hai pe bune, si de mana mea stanga cine s-atarna in timp ce tocam la praz pentru mancare, bai fato? 

In fine, depasesc momentul de sufocare si ii explic ca daca nu vrea praz, poate manca doar carne si sos, cu painica. A fost multumita cu varianta oferita si s-a indopat cu entuziasm. Fra-su, trezit din somn fix cand am pus sosul in tigaie, a ras toata farfuria aia din poza si s-a declarat satisfacut. Usor derutat ca nu ne trebuie muraturi la o tocana cu porc, dar satisfacut.

Mancarea nu-i cine stie ce aratoasa (pozele nu-s deloc motiv de mandrie, mai ales ca n-avusei nici lumina naturala), in schimb e foarte gustoasa. Prazul are un gust proaspat, de vara, si merge teribil de bine cu carnea de porc. Evident ca toata lumea s-a saturat cu paine muiata in sos, de aceea va sfatuiesc sa suplimentati cantitatea de apa, sa iasa chestiunea mai zemoasa. O alta smecherie ar fi aceea ca bucatile de praz ar trebui puse in transe, mai intai partea alba, si abia dupa cateva minute partea verde, care se face mai repede. Eu m-am pacalit si o parte din praz era de-a dreptul topit in sos, nu-i bai ca gustul a fost bun, dar daca tineti la aspect e bine sa aveti asta in vedere.

No, asa am incheiat noi week-endul in care am impodobit si bradul. S-aveti o saptamana cu spor, Boieri Dumneavoastra!