Mucenici 2017. Altfel spus, 44 de pahare.

44 de pahare de vin, sa ne intelegem! Insa am simtit nevoia sa le mentionez fiindca sunt direct si indisolubil legate de facutul mucenicilor. Ma intreb daca reuseste cineva sa le bea pe toate....

Reteta nu-i vreo revelatie, ca am folosit-o tot pe aia de anul trecut, cu mici modificari.
Pentru aluat am amestecat
200 ml de lapte caldut cu 6 linguri rase de zahar brun si un pliculet de drojdie. Am adaugat 100 g de unt topit, un praf de sare, un ou si cam 400 g de faina. Zic "cam" fiindca depinde de ce faina aveti, cea pe care o am eu acum are un grad mai redus de absorbtie (a? ce frumos ma exprim?) si bag seama ca in majoritatea retetelor de le facui in ultima vreme a trebuit sa pun mai multa decat prevedea reteta.
Toate astea in masina de paine, pe programul de aluat, dupa framantat lasate cam jumatate de ora la dospit, ori in masina ori intr-un castron acoperit cu folie. Cum eu planuiam sa fac 2 ture de mucenici, am ales varianta 2, adica dospirea in castron acoperit cu folie, la loc caldut.

Mno, si din cele de mai sus au rezultat 24 de mucenici de dimensiuni mici. Dupa ce i-am format, pus in tava pe hartie de copt si lasat inca vreo juma de ora la dospit, dimensiunile erau medii. I-am uns cu ou batut, si i-am copt la foc mediu spre mic.

Intre timp am facut siropul din apa, zahar si zahar vanilat, cam in proportie de 3/1, fiert pana a scazut la trei sferturi. Cand au fost gata copturile, le-am tzipat asa fierbinti in oala cu sirop, le-am scos si le-am aranjat pe tava, picurat cu miere dupa chef si presarat cu miez de nuca maruntit. Gata. Si d'a cappo, caci, cum ziceam, am facut 2 ture, jumate pentru noi si jumate pentru oameni dragi care ne-au dat la schimb sarmale, saru' mana, ca eu oricum nu fac asa ceva. Sarmale adica :).

Fura buni, mai fac o tura in seara asta, ca deja azi dimineata copiii ma intrebau usor alarmati ce facem daca se termina repede. Pai mai facem, ce sa facem? :)))) Mai ales ca in seara asta se intampla faza cu cele 44 de pahare. Ma rog, asta ar fi tinta.....

In alta ordine de ide, ca tot veni vorba si n-are nicio legatura, sa va arat ce-am mesterit de martisor, inimioare crosetate. Mai precis vreo 50 de bucati, care-au fost infratite cu irisi albastri si oferiti doamnelor de la scoala si gradinita. Trag nadejde ca le-or placut, ca mie tare mi-s dragi operele mele.

Si cam cu asta ne laudam in ultimele zile. Hai cu primavara ca eu am luat-o de buna si umblu in pantofi si haina subtire si cam tremur.