Deci da, Dana are dreptate, am luat-o by far. Am facut multe faze de tot rasu la viata mea si cred ca fiecare dintre noi are, in viata, portia de gafe, patzanii, chestii de tot rasu' plansu' si patzanii antologice dar, ocazional, simt ca, la modul cel mai serios, parca toate mi se intampla numai mie...
M-am dat candva pe par cu Pronto pt parchet, ca l-am confundat cu fixativu. Am bagat painea in masina de spalat ca am incurcat-o cu dulapul, am pus rufe murdare la gunoi si gunoiul in cosul de rufe, am turnat apa fiarta in cutia cu zahar ca voiam sa imi fac ness, am incercat sa intru la metrou cu cardul de banca si sa descui liftul cu cheia de la casa, am fiert biberoanele copilului cu ulei de porumb in loc de otet si dupa aia am plans 2 ore de ciuda ca nu se ia unsoarea de pe ele, am acrit ciorba de miel cu suc de catina (p-asta o povestii) ca am confundat sticlele, mi se intampla frecvent sa sparg oul in gunoi si sa dau sa pun cojile in castron.... pe scurt da, sunt ametita si am facut multe nefacute de tot rasul, dar ca patania din seara asta mai rar placere.....Si totul mi s-a tras de la un banal surub, fratilor, un surub pe care daca-l strangeam cand trebuie, nu mai avea ocazia in seara asta sa ma urce pe toti peretii....
Zilele trecute, executand eu diverse in tigaia Tefal, stiti, aia mare de 28? 30? cm, am constatat ca se cam clatina manerul. Era clar ca trebuie strans surubul ala de e intr-o gaura sub maner. Imi zic: hai ca-l strang. Hai ca-l strang. Da' nu l-am strans....
Azi am avut o zi proasta, de fapt am avut o saptamana cam proasta, a culminat cu viroza copilului, la cateva zile dupa alta viroza, na, asta e treaba cu colectivul....am reusit sa ajungem dimineata la pediatra asa ca am luat in pripa problema... M-am enervat si cu o amabila dna farmacista, ii cer Calpol 6 plus, cica nu se mai face, o rog sa imi dea altceva pentru 8 ani, dar cu paracetamol sa fie si-mi da. Imi da Panadol Baby. Tre sa ii dau Vizigotului ha la vro 25 ml odata, cre ca nu ma tine sticla pana maine....
Enfin, ajungem acasa, mancam, dormim de pranz si pe seara copilul isi da seama ce vrea sa manance: orizotto. A, nu, n-am de gand sa va povestesc reteta, e ultra simpla si niciodata nu apuc sa ii fac poze asa ca pass deocamdata....importanta e miscarea din poignet: dau sa eliberez aragazul, mut oala cu supa pe masa si apuc numita tigaie Tefal, ramasa de aseara plina cu ulei, ca facusem cartofi pai, apuc, zic, tigaia si dau s-o bag in cuptor, ca n-aveam loc....siiiii.....siiiiiiiiiiiii....tigaia, draga de ea, din cauza numitului surub slabit, se clatina dramatic, atat de dramatic incat nu se clatina spre stanga, sa se verse pe aragaz...Nuuuu, ea se clatina spre dreapta, oameni buni, si se varsa pe masa si, ceea ce e mai important, in spatiul dintre masa si aragaz. Vorbim aici de masa de lucru, care nu e masa cu picioare, ci dulap masiv fara. Fara picioare, adica. Nu mai zic ca in spatiul cu pricina aveam depozitate unele nimicuri, cum ar fi planseta de framantat si 2 tavi de aragaz. Toate pline de ulei.....toate....
Cad nervos, ma ridic de jos, dau in plans, ma uit in jur ca aia micii, pentru cine plangeam pana la urma ca tot io trebuia sa strang...fugi in baie, adu mopu, muta tavile alea, inghite injuraturile ca ma auzea copilu ....
Pe scurt, Boieri Dumneavoastra, sa n-o lungim, juma de ora am spalat si am tot spalat pe jos, cu Domestos, Cif, Asevi ....cu ce n-am spalat....aiurea, luceste gresia ca data cu slana. Ar fi mers niste Triumf din ala rau pentru cuptor, dar n-aveam si oricum nu pot sa ma exercit cu asa ceva in prezenta copilului ca-l ia de nas...Tot asa de bine ar fi mers si ceva Cif sau alta crema de curatat, ca alea absorb grasimea, insa trebuie limpezite o mie de ani si n-aveam timp .... Pana la urma cred ca recurg la ceva spirt pulverizat maine, ca acum n-am...deja evit sa ma duc in bucatarie ca ma apuca de cap cand vad gresia aia cu urme pe unde am calcat.....
Si-acu stau si cuget: nu era mai bine sa strang eu surubu ala din prima clipa in care am vazut ca se slabise? Sau pot sa scot la iveala si gandirea optimista: bine ca n-am patit-o cu ceva ulei incins, ca atunci era mai dramatic.
No, asta fuse patania, Boieri Dumneavoastra. In rest am o perioada destul de aglomeata si, dupa cum s-a constatat, imi cam lipseste entuziasmul spre bloggereala. Copilu primeste in continuare bunatati in cutiuta, numai ca s-a limitat singur la shaorma cu diverse asa ca m-a cam turtit in creativitate. Asteptam vremuri mai entuziaste si, poate, cu mai mult chef de timp liber.
No, acusi va zic noapte buna si aveti grija la detalii!
M-am dat candva pe par cu Pronto pt parchet, ca l-am confundat cu fixativu. Am bagat painea in masina de spalat ca am incurcat-o cu dulapul, am pus rufe murdare la gunoi si gunoiul in cosul de rufe, am turnat apa fiarta in cutia cu zahar ca voiam sa imi fac ness, am incercat sa intru la metrou cu cardul de banca si sa descui liftul cu cheia de la casa, am fiert biberoanele copilului cu ulei de porumb in loc de otet si dupa aia am plans 2 ore de ciuda ca nu se ia unsoarea de pe ele, am acrit ciorba de miel cu suc de catina (p-asta o povestii) ca am confundat sticlele, mi se intampla frecvent sa sparg oul in gunoi si sa dau sa pun cojile in castron.... pe scurt da, sunt ametita si am facut multe nefacute de tot rasul, dar ca patania din seara asta mai rar placere.....Si totul mi s-a tras de la un banal surub, fratilor, un surub pe care daca-l strangeam cand trebuie, nu mai avea ocazia in seara asta sa ma urce pe toti peretii....
Zilele trecute, executand eu diverse in tigaia Tefal, stiti, aia mare de 28? 30? cm, am constatat ca se cam clatina manerul. Era clar ca trebuie strans surubul ala de e intr-o gaura sub maner. Imi zic: hai ca-l strang. Hai ca-l strang. Da' nu l-am strans....
Azi am avut o zi proasta, de fapt am avut o saptamana cam proasta, a culminat cu viroza copilului, la cateva zile dupa alta viroza, na, asta e treaba cu colectivul....am reusit sa ajungem dimineata la pediatra asa ca am luat in pripa problema... M-am enervat si cu o amabila dna farmacista, ii cer Calpol 6 plus, cica nu se mai face, o rog sa imi dea altceva pentru 8 ani, dar cu paracetamol sa fie si-mi da. Imi da Panadol Baby. Tre sa ii dau Vizigotului ha la vro 25 ml odata, cre ca nu ma tine sticla pana maine....
Enfin, ajungem acasa, mancam, dormim de pranz si pe seara copilul isi da seama ce vrea sa manance: orizotto. A, nu, n-am de gand sa va povestesc reteta, e ultra simpla si niciodata nu apuc sa ii fac poze asa ca pass deocamdata....importanta e miscarea din poignet: dau sa eliberez aragazul, mut oala cu supa pe masa si apuc numita tigaie Tefal, ramasa de aseara plina cu ulei, ca facusem cartofi pai, apuc, zic, tigaia si dau s-o bag in cuptor, ca n-aveam loc....siiiii.....siiiiiiiiiiiii....tigaia, draga de ea, din cauza numitului surub slabit, se clatina dramatic, atat de dramatic incat nu se clatina spre stanga, sa se verse pe aragaz...Nuuuu, ea se clatina spre dreapta, oameni buni, si se varsa pe masa si, ceea ce e mai important, in spatiul dintre masa si aragaz. Vorbim aici de masa de lucru, care nu e masa cu picioare, ci dulap masiv fara. Fara picioare, adica. Nu mai zic ca in spatiul cu pricina aveam depozitate unele nimicuri, cum ar fi planseta de framantat si 2 tavi de aragaz. Toate pline de ulei.....toate....
Cad nervos, ma ridic de jos, dau in plans, ma uit in jur ca aia micii, pentru cine plangeam pana la urma ca tot io trebuia sa strang...fugi in baie, adu mopu, muta tavile alea, inghite injuraturile ca ma auzea copilu ....
Pe scurt, Boieri Dumneavoastra, sa n-o lungim, juma de ora am spalat si am tot spalat pe jos, cu Domestos, Cif, Asevi ....cu ce n-am spalat....aiurea, luceste gresia ca data cu slana. Ar fi mers niste Triumf din ala rau pentru cuptor, dar n-aveam si oricum nu pot sa ma exercit cu asa ceva in prezenta copilului ca-l ia de nas...Tot asa de bine ar fi mers si ceva Cif sau alta crema de curatat, ca alea absorb grasimea, insa trebuie limpezite o mie de ani si n-aveam timp .... Pana la urma cred ca recurg la ceva spirt pulverizat maine, ca acum n-am...deja evit sa ma duc in bucatarie ca ma apuca de cap cand vad gresia aia cu urme pe unde am calcat.....
Si-acu stau si cuget: nu era mai bine sa strang eu surubu ala din prima clipa in care am vazut ca se slabise? Sau pot sa scot la iveala si gandirea optimista: bine ca n-am patit-o cu ceva ulei incins, ca atunci era mai dramatic.
No, asta fuse patania, Boieri Dumneavoastra. In rest am o perioada destul de aglomeata si, dupa cum s-a constatat, imi cam lipseste entuziasmul spre bloggereala. Copilu primeste in continuare bunatati in cutiuta, numai ca s-a limitat singur la shaorma cu diverse asa ca m-a cam turtit in creativitate. Asteptam vremuri mai entuziaste si, poate, cu mai mult chef de timp liber.
No, acusi va zic noapte buna si aveti grija la detalii!
:)) hai ca mai facem ping pong cu impresii, numai sa nu ratam ideile, ca mai avem, nu?
RăspundețiȘtergerecat despre vremuri, grele maica, grele, nu mai cred in noroc, oameni si vremuri bune, dar macar ne distram.