Felinaru'

Cand eram ca fi-miu, poate un pic mai mare, ne distram grozav la vremea pepenilor cu felinarele facute din coaja lor. Habar n-aveam noi pe vremea ceea de Haloween si simbolurile asociate. Noi le stiam de felinare si asa le ziceam. Serile ne rugam de cate un bunic sa puna mana pe briceag, ne facea un ranjit din asta, dadea doua gauri unde ar fi urechile si agata tigva de un siret si era taaare grozav noaptea, pe intuneric, sa vezi cum salta o mutra de asta ranjita la juma de metru deasupra solului, purtata de unu dintre noi.

In seara asta mi-am adus aminte de copilarie. Fi-miu a nadusit vartos scobind la bostan iar eu am realizat fizionomia prezentata. Taaaaare mandra mi-s de ce-a iesit, as fi bagat mana in foc ca nu mai am talente din astea. Iar cand am aprins lumanarea inauntru, am facut intuneric in bucatarie si-am chemat Vizigotu' sa-si vada supriza....ce sa mai povestesc, surpriza si entuziasmul lui au facut toti banii si m-au facut sa uit de alea 2 ore in care am umplut bucataria de mestecalau portocaliu de bostan.
Entuziasmul a fost la cote atat de inalte incat acu-si doreste sperietoarea pe post de veioza. A fost refuzat :))

A, bine, am facut si-o placinta de bostan dupa aia, cu ce miez am reusit sa recuperam in proces, caci nu placinta era obiectivul.....deja e produs rezidual in cazul de fata :)) . Am facut-o cam la fel ca aici  asa ca nu e mare filosofie.

Deci, cum ziceam, tare mandra-s de ce-am realizat. Asa arata pe lumina, cu matzele demonstrativ in castronul de alaturi:

Si mizanplasu' din bucatarie, se vede flacara de la aragaz pe fundal. Poate ma repet dar .... tare-mi place cum se vede cu lumanarea-n el!

No, astea fusera ispravile serii. Un pic de joaca nu strica niciodata, face bine la sufletel, Boieri Dumneavoastra!

Noapte frumoasa!