Galusti cu prune

Nu am facut niciodata, iar de mancat, am mancat, cred, de 2 ori. N-as zice ca-s printre preferatele cuiva din casa. Insa la vederea castronului cu prune ce se plictiseau in frigider si la auzul tanguielilor din casa cum ca "fa si tu ceva cu fructele alea congelate, le-am scos eu de azi dimineata, sa te gandesti ce faci cu ele", m-am mobilizat. Adica am aruncat fructele congelate (niscai pere si gutui blenderuite de acum 2 ani si congelate pentru diversificarea mandrei, pe care nu le-ar fi apreciat nimeni in vreo placinta)...le-am aruncat, cum ziceam, in tuci, cu jumate din prunele din castron, 4 pere decedate prin balcon, 1 mar parasit pe blatul din bucatarie si o cutie mica de zmeura din congelator, in vedera unei marmelade.

Scapata fiind de obligatia impusa, am trecut la
obiectivul principal: galusti (gomboti) cu prune.

N-as putea sa explic ce mi-a venit, ca prunele alea s-ar fi simtit foarte bine si intr-un padispan cu fructe. Cert e ca m-a lovit harnicia in asa hal ca am si trimis sotul la cumparaturi cu lista, ca nu existau gris si pesmet in casa.

Reteta este cea de aici  , din site-ul www.retetecalamama.ro, respectiv am folosit:
- 600 grame cartofi (aproximativ)
- 1 lingura de ulei
- o lingura generoasa de unt
- o cana de pesmet
- 8 linguri de faina, la care am mai adaugat 2, povestesc mai incolo de ce
- 2 oua
- 4 linguri de gris
- 1 lingura de sare pt apa de fiert si un praf de sare pt aluat
- 2 pliculete zahar vanilat
- 3-4 linguri de zahar brun
- 23 prune (am avut prune micute, cat o corcodusa mai rasarita, asa ca am pus cate o pruna intreaga la fiecare galusca, daca-s mai mari as pune doar jumatate).

Am respectat cat am putut de mult cantitatile si procedurile, nu mai povestesc ce si cum in detaliu, pe scurt se face aluatul din cartofi fierti zdrobiti, faina, grisul si ouale si un praf de sare, se formeaza galustile cu cate o pruna in mijloc si se pun la fiert in apa cu sare, in oala cat mai larga, pana se ridica deasupra. Dupa aceea se mai fierb cam 5 minute sa se umfle grisul din ele.

In paralel, pesmetul se rumeneste in amestecul de unt cu ulei, cand e gata se amesteca si zaharul+zaharul vanilat si prin amestecul asta se dau galustile scoase de la fiert.

Doua observatii am, una ca e bine de respectat recomandarea din reteta originala de a se folosi cartofi fainosi. Eu am folosit de care am avut, respectiv din aia rosii, mai taricei, si mi-a iesit aluatul mai rusitc, cu bucati prin ele.

A doua observatie e legata de cantitatea de faina, in functie de puterea de absorbtie a fainii as zice ca 10 linguri sunt mai aproape de cantitatea optima. Cred ca la ce-am facut eu mergeau chiar si 11, dar mi-a fost teama sa nu iasa aluatul prea vartos.

A treia observatie, desi am zis ca am doar doua, este ca galustile, si dupa ce par a se mai fi racorit, inauntru sunt tot fierbinti, asa ca daca sunteti pofticiosi, grija mare ca e pericol de opareala. Mai ales la copii.

Si-a patra (da, stiu, erau doar doua) e sa nu lasati castronul cu pesmetul rumenit si indulcit la indemana copiilor.....

Da' sa va arat si poza cu produsul finit:

Si cam asta fuse. Din cele de mai sus mi-au iesit 23 de galusti. Daca aluatul ar fi fost mai omogen, adica sa se fi zdrobit bine toti cartofii si devenea, astfel, mai usor de manevrat, cred ca-mi ieseau mai multe. Mi-a fost insa teama sa nu se desfaca la fiert.
Una peste alta, s-au bucurat de aprecierea corespunzatoare. Mai sunt numa vreo 10, cred. Bune, mai fac.

Noapte frumoasa, Boieri Dumneavoastra!