Marmelada sub presiune. Asortata.

Sub presiunea evenimentelor, nu la oala sub presiune. Asa ceva nu gasesti in bucataria mea, asta e un aspect unde am prejudecati ca o babuta in fata videochatului. Nu-mi pot scoate din cap ideea ca daca e presiune, e pericol de explozie, si cu asta basta. Deci nu, nu la oala sub presiune, ci sub presiunea evenimentelor.



Dis de dimineata, sotul din dotare a fost foarte harnic si a facut ordine in balcon. M-a si anuntat, prin ceturile somnului, sa stau linistita ca a bagat el la frigider pepenele ala galben de facuse musculite. Il intreb daca l-a curatat si cica "neee, l-am bagat asa, am indesat musculiele la loc in el". Desi se simtea o subtila adiere de ironie, totusi imaginea frigiderului invadat de musculitele iesite din pepenele galben in care au fost fortate sa intre dimineata nu-mi dadea pace. Na de mai dormi. Ba mi-am amintit ca in drum spre iesire a mai bombanit ceva si de "perele alea, tre sa le faci ceva, un compot, ceva". Compot????? Asta e prea de tot, eu nu fac compot, cum sa fac compot, mi se pare o blasfemie sa faci compot din fructe, adica de ce sa nu le mananci in stare proaspata? Daaaa, stiiiiu, fiindca unii nu suporta fructele crude la stomac, stiiiu, dar asta inseamna ca faci compot ca esti bolnav, brrrrrrrrrrrrrr......

.... na de mai dormi, Smaranda......

Asa ca undeva pe parcursul zilei, intre un "mamiiiiiiiiiiiiiiiii, il vreau pe Nemo" si "mamiiiiiiiiiiiiiiiiiiii, nu-l mai vreau pe Nemo, vreau elefantu (aka Ice Age)" am facut marmelada. Pentru ca pe langa perele "de compot" care intr-adevar erau foarte suferinde, mai aveam in frigider si niste prune deja super coapte iar in castronul cu fructe din bucatarie niscai mere usor atinse. M-am gandit ca ar fi o combinatie numa' buna. Numai caaaa, socoteala dintai nu se potriveste cu socoteala de pe urma, ca sotu' luase la birou prunele din propozitia anterioara asa ca pe langa mere si pere am decis sa pun si alea trei sferturi de pepene galben, ca un sfert era stricat. Caci da, nu decupase "stricatura" cand l-a bagat la frigider, cred ca doar a hatzanat pepenele sa fuga mustele, ca muste, totusi, n-am gasit in frigider. Cel putin nu inca.....

Undeva pe parcursul procesului, cam intre curatat perele si spalat merele, m-am gandit sa pun si un dovlecel galben, numai ca in balcon nu mai aveam decat zucchini si dovlecei tineri, ori la dulceata se pun dovlecei batrani, deci si la marmelada s-ar face la fel, deci.....

Rumegand eu in minte procesul, atat cat puteam pretinde ca as gandi cu fii-mea in verva pe langa mine, am avut o sclipire de geniu: dovleac placintar de la congelator!!!! Si cautand dovleacul placintar am dat si de o punga cu vreo 20 de prune congelate de toamna trecuta, la care in prima faza m-am uitat urat si in a doua faza m-am uitat frumos si le-am facut vant in oala.

Asadar reteta mea (if any...) de Marmelada asortata  suna cam asa:
- pepene galben,
- mere acrisoare
- pere
- prune
- dovleac placintar
Toate astea taiate bucati cat sa umple cu varf (frate, da' cu varf si indesat) o oala de 5 l. Nu prea stiu cantitatile din fiecare, am avut cam 3 sferturi dintr-un pepene de marime medie, nu stiu ce soi era, bunica-mea ii zicea pishacios, era din ala cu miezul apos si aromat. Cam 5-6 mere. Pere chiar nu stiu ca am decupat la ele de m-am plictisit. Prune vreo 20. Dovleacul aveam la congelator 2 pungi fiecare de marimea a 2 pachete de unt, na.... Desigur proportiile si fructele pot varia, cred....

Faza super faina a fost ca am indesat in disperare toate astea in oala de ciorba, am pus-o pe foc si.....mi-am dat seama ca as mai vrea sa pun si zahar dar...n-am unde. Asa ca le-am pus la fiert pe foc mic pana s-au mai inmuiat si le-a scazut volumul si apoi am adaugat si aproximativ 500 g de zahar brun. Cam asa:

Mno, si de-acuma ce-a fost mai greu a trecut. Le-am lasat la fiert cam o ora pana s-au inmuiat de tot toate cojile (ca prunele, merele si perele au fost cu coji). A fost foarte interesanta evolutia miresmelor care emanau din oala. In prima faza, cand au inceput sa fiarba, mirosea pregnant a dovleac. O cam bagasem pe maneca sa nu m-aleg cu borcane si borcane de umplutura pentru placinta cu dovleac. Dupa aceea s-a diminuat mireasma de dovleac si a iesit in evidenta pepenele. Pfai de capul meu, ziceai ca ai spart bostana la mine in bucatarie. Dupa aceea a fost o combinatie divina de mirosuri, in momentul in care au inceput sa se fiarba bine-bine si cojile de mere, pere si prune. Ceva de vis, imi venea sa stau numai la mirosit oala.

Si dupa ce a trecut o ora, am bagat frumusel blenderul in oala si am facut totul piure. Fiiiin finut, sa nu gasesc bucatica prin el. Dupa care am dat iar la fiert, inca 2 ore-2 ore jumate. Foc mic de tot, amestecat des in el, cam la 10 minute sa zic.

A iesit o chestiune foarte fina si parfumata si putin cam prea dulce. Imi place tare mult culoarea bruna si consistenta. Cred ca va face cariera la iarna, mai nou copiii mei sunt foarte doritori de paine cu unt si gem. Altfel suna paine cu unt si marmelada de pepene galben, a? :))))))

Daca repet experienta nu mai pun pic de zahar. E clar ca pepenele si dovleacul isi faceau treaba fara adaosuri. Cand am inchis focul am turnat compozitia in borcanele bine spalate si oparite, le-am inchis bine si acum isi racesc focul interior infasurate intr-o patura. Ce n-a incaput in borcane a fost halit pe post de desert la cina, impreuna cu niste migdale.

Sunt curioasa cum se pastreaza pe termen lung, nu prea am eu experienta cu conservele. Si cum isi schimba consistenta cand se va raci, calda era destul de lichida. Mai am cateva linguri ramase intr-un ibric, poate maine incerc sa le dau la rece intr-o forma, mi-aduc aminte cum era marmelada aia ceausista de la alimentara, calup de se vindea la felii :).

Seara frumoasa si inmiresmata, Boieri Dumneavoastra!