Prajitura gusturile copilariei

...gusturile copilariei lu' Dana, fiindca e reteta ei si fiindca eu nu-mi amintesc sa fi mancat vreodata de buna voie gris cu lapte. Parca in vreo 2 randuri am fost constransa sa gust sub amenintarea cu infometarea pe termen lung, dar nici asta nu e o amintire clara :).

Insa prajitura in sine mi s-a parut o combinatie faina, in primul rand din punct de vedere al disponibilitatii ingredientelor. Adica e facuta cu ce-ai in casa. De aia nici n-o sa va pot da indicatii si cantitati clare, cum n-a dat dealtfel nici Dana.

Totul a pornit de la niste biscuiti petit beurre
de adastau intr-o cutie, prea putini sa ma organizez de un salam de biscuiti, prea multi ca sa-i las in pace. Moment in care m-am decis sa incerc minunata prajitura. Tava de tort n-am avut (am aruncat-o intr-un puseu de nervi cand mi-a curs in cuptor si m-a umplut de fumuri de la zeama de fructe arsa) asa ca am prestat intr-o tava de yena rotunda, aia in care fac celebra tarta cu mere, care e de fapt pandispan cu mere. De la pandispanu cu mere mi s-a tras si beleaua cu tava neunsa, dar ajungem si acolo.

Reteta zice ca strat de biscuiti si apoi strat de mere. Lenea mea a zis ca de ce sa mai murdaresc si un vas in care sa amestec merele, nu mai bine le amestec in tava? Zis si facut, am taiat cubulete grosiere 2 mere ionatane, nu prea mari, le-am pus in tava, le-am amestecat cu 1 lingura de zahar brun, niscai scortisoara si 1 lingura de amidon. Dupa aia am realizat ca biscuitii trebuia sa stea sub mere, ca sa se insiropeze de la zeama lor, a merelor. No bine....Trag merele in jumate de tava, rup grosier si pun pe jumatea goala vreo 5-6 biscuiti,  trag merele deasupra biscuitilor pusi deja in tava, mai rup grosier si mai pun alti 5-6 biscuiti ....faza e ca atata am aiurit biscuitii cu merele ca s-a ales praful de principiul straturilor si intr-un final aveam un amestec haotic de biscuiti cu mere. Moment in care-mi aduc aminte ca prajitura trebea sa fie una simpla si de lene sa mai spal un castron in plus iaca ce facusem...aia e, mi-am zis, or fi merele milostive sa bolboroceasca mai mult suc si sa insiropeze biscuitii aia in toate directiile, iar daca nu, nu. Si-asa a fost :)))

Buoooon! Rezolvata fiind problema existentiala a merelor peste, sub sau printre biscuiti, am trecut la etapa urmatoare: grisul cu lapte. Facut, cum zise la reteta, mai molicel. Adica la cam 600 ml de lapte,  cu 1 lingura de zahar brun si 2 plicuri de zahar vanilat  am pus cam 4 linguri de gris, dar ori erau lingurile prea rase ori am uitat eu complet cum se face ca tare greu s-a ingrosat si la final am mai adaugat o lingura de gris doar doar o prinde ceva curaj. Intr-un final grisul fuse ca o smantana mai groasa sau un terci mai subtire. Am mutat grisul intr-un castron de metal sa se raceasca mai repede si, ca sa nu pierd vremea, am separat 4 oua si am batut spuma albusurile. Cand s-a mai racorit grisul cu lapte l-am amestecat cu apx 200 g de branza de vaci (care de fapt era branza cu smantana tip fagaras de la Raraul) si cu cele 4 galbenusuri. 

Am omogenizat ha bine dupa care am adaugat spuma de albusuri amestecand de jos in sus, etc etc. Am turnat peste amestecul de biscuiti cu mere si am dat la cuptorul incalzit in prealabil. Am copt cam 45 min la foc mediu, dar nu puneti baza pe ce zic ca nu stau niciodata sa cronometrez timpul de coacere. E gata cand iese scobitoarea curata, daca albusurile au fost batute bine se umfla grozav dar nu va emotionati ca pe cat de frumos se umfla la copt, pe atat de frumos se desumfla dupa ce o scoateti din cuptor.

No si cat stateam eu si admiram minunea umflandu-se in cuptor, ma trazneste o epifanie: uitasem sa ung vasul. Asta pt ca la tarta cu mere, merele fiind caramelizate cu zahar in tava nainte de turnat aluatul, normal ca nu se mai unge, eu am vazut tava si am intrat pe pilot automat.....asa ca intorceti-va Domniile Voastre mai sus la paragraful cu descrierea amestecului stratificat de mere si biscuiti si notati-va: de uns tava cu unt!!!!!

Cand a fost coapta (ba chiar spre usor prea coapta pe fund) am scos din cuptor si am lasat la racit complet inainte sa tai felii. Dezastrul provocat de ne-ungerea tavii n-a fost chiar asa mare, doar unde au stat biscuitii direct pe fundul tavii era un pic prinsa. Se pare ca in conditiile in care am uitat sa ung tava, a fost bine ca am amestecat merele cu biscuitii, ca daca erau toti biscuitii pe fund portionam prajitura cu polonicu'....

Raportul de degustare din partea familionului a fost laudativ: combinatia de gusturi buna, cat trebuie de dulce, merele aromate. Crema de gris cica a fost putin cam sfaramicioasa dar asta nu i-a impiedicat sa devoreze juma de tava asa, la o prima incercare. Cica sa mai fac! Data viitoare sa pun mai multe mere. Nu s-au prins ca biscuitii erau putin cam prea crocanti acolo unde statusera pe fundul tavii ne-unse, au crezut ca asa tre sa fie.