FIINDCA

Se spune ca foamea e cel mai bun bucatar. Da' pasiunea e cel mai bun condiment......

joi, 9 iulie 2015

D'ale lui Murphy: pancakes cu afine.....


Sfarsitul dupa amiezii...afara era cald...cetos de cald. In casa era binisor, multumita aerului conditionat si fie-mii care a dormit 2 ore la pranz de am putut tine deschis aerul conditionat, ca daca circula ea prin toata casa nu se prea poate. Imi zic: o fi cald, dar ca sotie si mama responsabila, sa nu fac eu un dulce la copchii? Mai ales ca-s cam schilavi cu mancarea acu, de la caldura.....Aveam niste afine cumparate de dimineata, dupa ce s-au infruptat nemancatii (ca fructele-s bune pe caldura, mai ales alergate prin casa) am salvat vreo 2 pumni care stateau la frigider. Stau si cuget si decid: fac clatite de alea americanesti cu afine, bune si calde si reci, se fac jap jap si se coc rapid, dau drumul si la hota sa traga fumul, nu fac nici asa cald ca la briose...ce sa mai, la treaba! 

Plasez asadar Ghemotoaka in learnin tower sa distruga linistita ce are de distrus si purced la alcatuirea compozitie. Sursa initiala a retetei o gasiti aici . Ce am facut eu pana la urma difera destul de mult de reteta original dar asta a fost sursa. 

Am amestecat asadar o banana pisata (din care am cedat 2 felii pt Maia-Maia-Maia!!!!!!!) cu 2 oua batute, o cana de faina integrala, o jumatate de cana de faina de mei, un praf de sare, un pachet de praf de copt, un sfert de cana de lapte (ca atat aveam), un iaurt de 125 g (grecesc de la Olympus) si 3 linguri de ulei de masline. Reteta initiala prevedea unt topit dar cu fii-mea up&down prin bucatarie nu prea am avut vreme sa topesc si sa racesc untul..... Am sarit peste zahar fiindca am pus banana si, oricum, clatitele astea se mananca ori cu sirop de diverse, ori cu miere, ori cu dulceata, asa ca mai reducem zaharul pe unde mai putem. La finalul finalului am adaugat si afinele ramase, cred ca au fost cam 250 g, dar nu bag mana in foc..... 

Mno, si pun eu fericita tigaia la incins - mai aveti nevoie de ceva unt/ulei pentru prajit minunile - Vizigotul pleaca in parc cu pretenii si pam, apare distorsiunea: fii-mea dorea in brate! Buooon....dau focul mai mic la tigaie, o iau nitel in brate, ne iubim...da' tigaia se incingea si fii-mea se instala tot mai comod, ma invadase all-around si-mi luase si o ureche la dezmierdat (semn sigur ca are nevoie de contact fizic si linistire pe carne de om). Cu o mana arunc unt in tigaie, ala sfaraie....ce sa fac? ce sa fac?....sa las ploada jos sa urle n-as fi vrut. Sa intrerup procesul iar nu voiam ca era deja cald....Asa ca am montat frumos slingul cu inele si am obtinut o copila fericita lipita de gatul meu transpirat, o mana partial ocupata sa tina fata dar mai putin incordata ca nu ducea greul si o alta mana libera ca pasarea cerului sa prajeasca la pancakes. Am pus cu lingura in tigaie portii mici, pe care le-am intors cand s-au rumenit pe margini si se miscau singure la clatinatul tigaii. Cam asa:


Si uite asa, cu un cantecel si-un leganat pe loc, cu mandra agatata de gat, la propriu, am prajit minunile si tare frumoase mi-au iesit. Asa, ca si concluzie, cred ca au fost cam multe afine. Bine, intentia mea initiala era sa las aluatul simplu si sa adaug pe fiecare clatituta afinele necesare nainte sa le intorc pe cealalta parte. Bine ca am renuntat la asta ca nu stiu daca mai aveam nervi sa continui.

Asta e portia pregatita pentru Vizigot, cu oarece sirop de artar picurat deasupra:


Ghemotoaka le-a mancat ca atare, culegand tacticoasa mai intai afinele vizibile si dupa aia a infulecat restul de aluat.

Bune si rapide, pana la urma.

Dar Murphy nu-si terminase treaba. Doar ce am terminat eu de prajit si am strans, pe cat posibil, cu o singura mana, dezastrul de pe masa de lucru, ca numa ce aud de la fii-mea: Joooo, Jooooo! cu un degetel imperios indreptat in jos. Intreb prudenta: vrei jos? Daaaaaaaa, rade ea ferice.....

O dau jos, ma ia de nadragi si ma duce la usa: Paaaaaa!

Care pa, niciun pa, e cald, nu iesim!

PA! Declara ea incruntata. Ma ia de mana si mi explica, la fel de incruntata: Ashsaaa!
Na belea, nu doar ca vrea pa, mai vrea si de manutza, nu in carucior. Ii dau cu conversatia in timp ce o schimb si ma schimb dar declaratiile fetii erau clare: voia paaaa, ashaaaaa (imi explica aratandu-si manuta) si "pima!". P-asta cu pima am ignorat-o pana am iesit din casa (pana la urma am ajuns la un compromis, iesim de manuta dar cu caruciorul dupa noi), moment in care am inteles ce doreste: sa iasa ea prima. Pai?

Va dorim zile racoroase, Boieri Dumneavoastra!

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...