FIINDCA

Se spune ca foamea e cel mai bun bucatar. Da' pasiunea e cel mai bun condiment......

vineri, 30 mai 2014

Briose bebelusesti (8 luni +)

Pentru ca nu am reusit sa ma lamuresc pe deplin care biscuiti de bebe au sau nu au zahar, am luat taurul de coarne si am facut briose pt Ghemotoaka. Reteta de baza e aia de am prezentat-o la Briose de serbare, modificata corespunzator. Avem asadar nevoie, pentru Briosele bebelusesti de:
- 250 g faina (sau 2 cani, eu am masurat cu cana)
- o banana bine coapta, zdrobita
- 2 galbemusuri
- 2 iaurturi mici de care bea bebe
- 100 ml lapte
- un varf de cutit de bicarbonat

Metodologia e simpla. Se amesteca toate cele lichide, mai putin unul din iaurturi, pana la omogenizare, dupa care se adauga faina si bicarbonatul. Al doilea iaurt se pune treptat in functie de consistenta aluatului, trebuie sa fie destul de gros dar nu uscat ca ala de paine, ci umed si sa cada-curga din lingura. Ca o .....mamaliga pripita mai subtire.
Ei si cu chestiunea asta se umplu pe 3 sferturi formele de  briose, unse cu unt si tapetate cu cosulete si se coc la foc mediu cam 40 de mim, pana aunt rumene, crescute si scobitoarea iese curata.

Sunt gustoase si aromate dar nu f dulci. Vizigotul a ras 2 cica sa le testeze pt sora-sa.

joi, 22 mai 2014

Dileme....

Cat esti mic, ai o serie de dulci si fermecatoare dileme, inocente intrebari (de multe ori retorice) legate de tot ce te inconjoara. "Cum a aparut prima rosie?" Sau "unde se duc norii?"...fi-miu nu intelegea cum zboara avioanele, oare dau din aripi ca pasarile?

Ei, cand te faci mare, lucrurile se schimba. Multe din misterele copilariei se clarifica sau sunt uitate. Apar insa altele, mult mai pragmatice.

In topul acestor mistere,  pentru mine, este intrebarea unde dispar sosetele de ramane cate una din pereche?????Pleaca in tara sosetelor fericite?
Da' capacele cutiilor de plastic un' se duc, cand se duc?

Pe Domniile Voastre ce mistere va framanta?

miercuri, 21 mai 2014

Auzi, da' verbu' e verb??????

Sa faci temele cu un copil de clasa a 3 a poate fi uneori o provocare. Sa faci temele cu 2 copii de clasa a 3 a (fiul si prietena lui colega de clasa).....hmmmm, sa spunem ca e mai mult decat atat. Ca se intampla sa nu inteleaga cerinta exercitiilor sau s-o inteleaga si sa se margineasca la minimul de efort ca "atata ne-a cerut doamna" e una. Dar cand incep sa puna intrebari colaterale...sa te tii!

Azi de exemplu, dupa cateva solicitari de indicatii si indrumari ce s-au limitat la normal, vine fiul cu intrebarea soc: Auzi, Mami, cuvantul verb e verb?
Evident, m-am blocat. Ce-ai tu mai de analizezi cuvantul verb?
Pai, zice, ma intereseaza si pe mine, verbul e verb? Sau verbul e substantiv?
Imi incordez amarnic neuronul si ii explic ca cuvantul care desemneaza actiunile, adica "verb" este substantiv.
Absurd! a fost concluzia fiului. Absurd! CUM sa denumesti ceva cu un cuvant care nu se incadreaza in acel ceva? CUM?????

Ok, am depasit momentul. Vine, evident, randul prietenei, care ma anunta senina ca ea-si face unul dintre exercitiile la Lb Romana deseara acasa. Incerc sa aflu de ce, ca poate-i e rusine fetii sa ceara indicatii. Nu, nu era asta. Aveau un exercitiu care le cerea sa alcatuiasca un scurt text despre ce fac membrii familiei. Si fata nefiind acasa, nu putea face exercitiul. Ca in cerinta nu se mentiona explicit ca trebuie sa alcatuiasca din imaginatie. Mno, corect si asta, nu?
(nu, nu i-am permis sa termine tema acasa ca asa era intelegerea, au voie sa petreaca dupa amiaza impreuna daca-si termina temele).

joi, 15 mai 2014

Mancarica de conopida cu pui, praz, morcov si ardei

Bine (ca) v-am regasit!

De-acu facuram 8 luni, 4 dinti si 2 picioare - da, Ghemotoaka nazuieste la manifestarea bipeda insa nici aia patrupeda nu-i iese prea grozav. Asta fiindca e repezita (pfuai, Doamne, cu cine-o semana?) si este in pericol sa-si loveasca augusta persoana de toate alea. In special capul de parchet.
Mno, si la asa parametrii, evident ca a inceput fata mea sa manance mai multe - adica am inceput eu sa-i dau mai multe si mai complicate, ca ea mananca ce-i dau.

Pentru azi, mancarica de conopida cu pui, praz, morcov si ardei (8 luni +). Ideea e in felul urmator: pediatrii spun ca dupa 8 luni copilul poate manca aproximativ la fel ca noi, cu pastrarea regulilor de baza. Adica fara zahar, miere, sare, condimente iuti, prajeli, rantasuri, carne de porc (care intra incolo dupa 2-3 ani), peste (la noi intra dupa 1 an, exista pareri impartite), fructe cu bobite gen capsuni, kiwi, etc. Pe scurt, fara mancarurit  grele. Asa ca am trecut la artileria grea: mancaruri de legume cu (sau fara) carne. Iar Ghemotoaka e demna sora a lui frac-su si le agreeaza in mod deosebit.

Asadar, pt mancarea de azi, am procedat dupa cum urmeaza:
Am pus la fiert pe aburi 4-5 buchetele de conopida si 2 morcovi. Intre timp, am calit la tigaie praz (un segment de 10 cm, doar partea alba) si jumatate de ardei capia rosu, ambele tocate marunt, intr-o lingurita de ulei de masline. In clipa in care a inceput sa sfaraie, am adaugat cateva linguri de apa fierbinte, astfel incat legumele sa se inabuse, nu sa se prajeasca. Cand au fost inmuiate, am adaugat cam 3 linguri de carne de pui, taiata cubulete, pe care am tinut-o pana s-a albit pe toate partile. Iarasi, daca incepea sa sfaraie, primea imediat 2-3 lingurite de apa fierbinte.
Intre timp, au fost gata conopida si morcovii si le-am adaugat in tigaie, peste carnea cu legume, dimpreuna cu niste apa fierbinte, cat sa aproape acopere legumele, plus un varf de cutit de marar uscat.

Le-am mai lasat la foc mic inca 25-30 de min sa se faca bine carnea si sa se infrateasca gusturile, am blenderuit si-am servit Ghemotokai. Foarte buna si foarte gustoasa, gurita alerga lingurita. Si pentru ca am gatit 2 portii, o sa pun una si la congelator, pentru o zi in care va fi soare si rupem parcurile in plimbare si n-avem timp de gatit. Vrabia malai viseaza ......

EDIT ca sa nu mai fac o postare separata. De data asta despre Vizigot, si stiu fro 2 dascali care taaare se vor mai distra citind ce scriu eu aici. Oameni buni, in sfarsit a recunoscut! Ieri discutam despre ce-a facut la scoala si incercam sa ii explic ca a procedat gresit intr-o anumita situatie si ca trebuia sa se gandeasca la alta varianta. Expun eu cu rabdare argumentele dupa care-mi aud odrasla zicand usor amarat: Auzi, asa e, ai dreptate. Ce, crezi ca daca-mi merge gura ca morisca, imi merge si mintea la fel de repede? Nu, de gandit gandesc mai incet decat vorbesc! 

S-aveti o dupa amiaza frumoasa, Boieri Dumneavoastra! 

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...