Auzi, da' verbu' e verb??????

Sa faci temele cu un copil de clasa a 3 a poate fi uneori o provocare. Sa faci temele cu 2 copii de clasa a 3 a (fiul si prietena lui colega de clasa).....hmmmm, sa spunem ca e mai mult decat atat. Ca se intampla sa nu inteleaga cerinta exercitiilor sau s-o inteleaga si sa se margineasca la minimul de efort ca "atata ne-a cerut doamna" e una. Dar cand incep sa puna intrebari colaterale...sa te tii!

Azi de exemplu, dupa cateva solicitari de indicatii si indrumari ce s-au limitat la normal, vine fiul cu intrebarea soc: Auzi, Mami, cuvantul verb e verb?
Evident, m-am blocat. Ce-ai tu mai de analizezi cuvantul verb?
Pai, zice, ma intereseaza si pe mine, verbul e verb? Sau verbul e substantiv?
Imi incordez amarnic neuronul si ii explic ca cuvantul care desemneaza actiunile, adica "verb" este substantiv.
Absurd! a fost concluzia fiului. Absurd! CUM sa denumesti ceva cu un cuvant care nu se incadreaza in acel ceva? CUM?????

Ok, am depasit momentul. Vine, evident, randul prietenei, care ma anunta senina ca ea-si face unul dintre exercitiile la Lb Romana deseara acasa. Incerc sa aflu de ce, ca poate-i e rusine fetii sa ceara indicatii. Nu, nu era asta. Aveau un exercitiu care le cerea sa alcatuiasca un scurt text despre ce fac membrii familiei. Si fata nefiind acasa, nu putea face exercitiul. Ca in cerinta nu se mentiona explicit ca trebuie sa alcatuiasca din imaginatie. Mno, corect si asta, nu?
(nu, nu i-am permis sa termine tema acasa ca asa era intelegerea, au voie sa petreaca dupa amiaza impreuna daca-si termina temele).