Cartofi fondanti

O garnitura simpla si comoda, Boieri Dumneavoastra! Simpla adica nu e complicata si comoda adica se face cam singurica pe aragaz, la capac, in timp ce bucatarul isi vede de alelalte preparate vedete, respectiv friptura, caci ea justifica includerea cartofilor in categoria garniturilor, ca fara friptura n-ar exista garnitura. Mda, teorie, teorie, teorie.....mai bine-as trece la subiect.

Cartofii astia i-am gasit tot in (hai ca acu o nimeresc din prima si nu zic ultimul numar al revistei, na!) cel mai recent numar al revistei Good Food, revista al carui mare fan infocat mi-s. Nu ma face sa gatesc din placere, ca asta ori o ai, ori n-o ai, nu se educa (cred eu) dar ajuta mult la creativitate. Din cate retete sunt prezentate in fiecare numar al revistei, siiiigur gasesti una care, daca nu ti-e complet pe plac, macar te duce cu gandul la oarece modificari ale retetei de baza astfel incat sa iasa ceva pe placul mesenilor. 

Hai ca iar fac tocana de palavre in loc sa revin la subiect! Ce-am facut eu nu e intocmai si la fel cu reteta din revista ca nu era sa ma limitez la 1 (un) catel de usturoi la kilul de cartofi!!!! Pe de alta parte, reteta zicea ca se pune doar unt, dar eu am injumatatit cu ulei de masline, sa n-avem vorbe la procesul de dupa masa cand diversi lacomi fara limite se vaita ca le e rau culmea, nu din cauza cantitatii ingerate ci din cauza bucatarului, c-a gatit prea gras. Neeeee, mi-am zis, si am procedat la urmatoarea varianta de cartofi fondanti:

- 1 kg cartofi curatati si taiati in bucati potrivite. Cuburi mari sau, si mai bine, daca gasiti cartofi mici, rotunzi, cat mingea de ping pong, e si mai bine ca-i puteti lasa intregi si arata si mai bine. Eu am folosit cartofi rosii, cei albi sunt cam fainosi si exista sansa sa se imprastie in tigaie.

- 4-5 catei de usturoi, curatati si zdrobiti un pic cu latul cutitului (sau cu un fund de lemn, ca daca sare cutitul se lasa cu accidente....)

- 2-3 frunze de dafin

- un pahar de vin alb, preferabil sec (cam 200 ml)

- 1 lingurita rasa de unt + 2 linguri de ulei de masline

- sare 

- boia iute (dupa gust si preferinte)

Se pun cartofii intr-o tigaie incapatoare, nu prea inalta, in care sa intre intr-un singur strat. Se adauga restul de ingrediente, se acopera, si se lasa tigaia la foc mediu spre mic aproximativ o ora. Fara gluma, o ora intreaga n-aveti treaba cu dragutii de cartofi. 

Dupa o ora, cand lichidul din tigaie a scazut aproape de tot si cartofii au inceput sa prinda un pic de bronz, se da focul un pic mai tare si se lasa sa se rumeneasca pe toate partile, scuturand din cand in cand tigaia. De aia va spuneam mai sus ca e bine sa fie cartofi mici, lasati intregi, ca fiind rotunzi se intorc singurei de pe o parte pe alta. Inca vreo cateva minute in care se rumenesc si maronesc si gata garnitura. Daca in ora libera v-ati ingrijit si de friptura, strigati adunarea la masa. La servire, pica bine un pic de sare in plus, mie mi s-au parut cam nesarati, dar restul lumii zise ca era bine. 

Gustosi. Aromati de la 'nabuseala in unt, parfumati de la vinul alb si usturoi, picanti de la boiaua iute....au mers de minune langa friptura de porc. 

Pofta mare!