FIINDCA

Se spune ca foamea e cel mai bun bucatar. Da' pasiunea e cel mai bun condiment......

marți, 26 ianuarie 2021

Gogoasa infuriata

 


Mai tineti minte melodia aia din vremea ceausista, Angela Similea cred ca o canta, "Le-ai lasat in parasire/Ca pe-o soapta de iubire"? Cam asa si eu cu blogul asta.....da' sa va zic ce caut p-aci. 

M-am apucat sa fac gogosi. Cam a treia oara in viata mea de gospodina. Nu ma indemn sa fac deoarece 1) le face bunica-sa cam de cate ori se vad si 2) mi-e urat de prajeala ca de alta aia, insa fiindca de-o perioada incoace, ati ghicit, ne vedem rar cu bunicii, am zis sa fac un sacrificiu pentru bietii copilasi galbeni de grasi.... Si da,  a avut un rol si faptul ca nu mai aveam idei ce dulce sa fac.... 

Deci sa va zic, reteta apartine bunicii vizigotesti, stiu ca e la mare moda sa prezinti retete din buni strabuni dar asta chiar e de la Buni. 

Avem nevoie de:

- 2 oua

- apx 20g drojdie

- coaja rasa de la 1 lamaie

- 3 linguri de zahar

- 0.5 l lapte

- zahar vanilat sau esenta vanilie

- 1 praf de sare

- 4 linguri de ulei

- apx 1 kg de faina

- ulei cat stiti ca trebuie in tigaie pentru prajit (si aici nu dau cantitati ca fiecare stie cat de tare ii place sa se chinuie si-n ce tigaie va praji minunile, oricum ideea e sa fie stratul de ulei de apx 2 degete, sa aibe "gongosile" loc sa se infurie. 

Metodologia, asa cum v-am obisnuit,e simpla. Se amesteca toate cele pana la omogenizare (eu am framantat in masina de paine) si se lasa la dospit pana-si dubleaza volumul. Apoi se intinde o foaie de apx jumatate de cm si se taie gogosile cu un pahar. Noi am folosit un pahar cu diametrul de vreo 5 cm si ne-au iesit 123 bucati gogosi plus inevitabilele scalambaituri mesterite de fiica din aluatul ala dantelat ramas la final pe care nu mai avea niciuna dintre noi chef sa il omogenizeze si intinda IAR. 


Trec peste toate peripetiile legate de asistenta-bucatar care m-a tocat maruntel ca vrea ea, ca face ea, ca drege ea, intinde ea, pune ea, etc, si pe la jumate i-au cedat energiile creatoare ca au inceput s-o doara mainile de la atata razboi cu sucitorul. Mno......

Le-am mai lasat la crescut pe masa acolo, acoperite cu o hartie de copt (sau servetel sau prosop sau ziarul de ieri, haha, ce spirituala sunt) si apoi m-am pus pe prajit. 

Si asta e momentul cand pricepi faza aia cu gogoasa infuriata! Le-am facut intr-o tigaie mare si larga, intrau 16 bucati deodata. Si nu terminam de pus toate gogosile ca primele deja erau uflate ca un balon si unele dintre ele se intorceau singure. Si mai erau si altele dintre ele care de umflate ce erau nu se intorceau deloc! Ale naibii mecanica fluidelor si lichidelor si gazelor la un loc! Asa se face ca pe unele le-am lejer ars in timp ce ma straduiam sa le intorc pe nemernicele celea prea umflate. Dar nu am auzit proteste si comentarii deci nu fu chiar asa rau. 

La final au fost asa:


Si asa: 



Si da, a mai fost inca un castron dar nu facui shooting si aluia. 

Na, ca am uitat, in lista de ingrediente trebuia si "zahar pudra pentru pudrat la final". Va prindeti Domniile Voastre. 

Si cam asa m-am distrat eu duminica seara. Ieri am facut alta golanie, am preparat un plic de crema de vanilie de la Dr Oetker si am umplut cateva infuriate. Bune rau si asa! La fel de bine merg si cu dulceturi diverse. Cel mai bine merg simple, da' cu termitele mele n-ai cu cine.....

Hai s-aveti saptamana usoara, Boieri Dumneavoastra ! 


duminică, 5 aprilie 2020

Extaz si agonie in vremuri de pandemie (ordonantare ziua 12)


E plin internetul de postari privind partile bune ale izolarii, despre can't go outside, go inside si despre cum o luam razna fiindca nu mai putem sa luam in fiecare zi metroul spre birou. Am aflat si eu ceva despre mine de cand cu izolarea, si anume ca-s cam praf la planificare. Sau ca-s praf la planificare daca ma scoti din zona de confort si nu mai pot controla anumite variabile. In fine...

Se termina proviziile si  constat ca nu mai am din ce face paine  si dulciuri. Zero cruditati si nema lapte. Agonie.

Martea trecuta gasesc la Mega o fereastra de livrare pentru, minune, miercuri in jur de pranz. Extaz, tata!

Depasesc mental bariera care urla la mine "CUM sa dai comanda cand esti la 100 de m de PATRU magazine de-ale lor", dau cu bifa si incep sa pun in cos. Cand termin, constat ca ori am visat, ori s-a ocupat,  nu mai e niciun interval de livrare liber in urmatoarele 7 zile. Agonie.

Fiindca agonia nu ma lasa sa dorm, stau noaptea cu ochiul geana la orele zero zero si prind un interval  de livrare la Mega. Peste 7 zile, dar orisicat, tot este. Trec peste iminenta de AVC provocat de faptul ca mergea site-ul ca melcul accidentat, platesc si respir usurata. Extaz.

Dupa ce-mi  trece euforia revin oleaca la realitate: da' pana livreaza Mega cu ce hranim hoardele barbare? Pun o comanda si pe Auchan ca am auzit ca livreaza in 2 zile. Primesc frumos si civilizat mesaje de confirmare pe e-mail pentru comenzile plasate. Extaz repetat.

A doua zi astept asa, de voie, sa ma sune de la Auchan. Nimic.

A treia zi ii sun. Aflu ca termenul de livrare este de maxim7 zile lucratoare. Agonie....

Conving consortul sa se duca la cumparaturi si-mi petrec restul  zilei dezinfectand 4 sacose de provizii si incercand  sa-l scot din depresia provocata de excursia la Lidl. Reusesc sa trec chiar si peste faptul ca nu a luat legume de salata fiindca nu pot fi dezinfectate. Dar inving, extaz.

Cand termin, ma suna Auchanu sa-mi confirme livrarea. Joi. Adica dupa 8 zile. Neimportant, pana atunci rezist cu ce am si vine si Mega intre timp.

Sambata primesc faina de la tara si gogosi facute de mamaie. Extaz bre, nu asa.

Duminica, in timp ce beau o bere cu un iz vag de dezinfectant ca probabil n-am  limpezit prea bine  cutiile alea de bere aduse din Lidl, suna telefonul. Numar necunoscut. Cu sentimente amestecate de curiozitate (cine-o fi, duminica in  vremurile astea?) si revolta (cine m-o deranja, domne, duminica,  taman pe vremurile astea??? ) raspund: curierul de la Auchan usor revoltat ca nu raspund la interfon.

A-haaaa, credeai ca de nebuna am  scris sa ma suni inainte fiindca nu functioneaza interfonul? Pai cred si eu ca esti revoltat, ca daca era coletul mai usor probabil plecai dar dupa ce ai carat alea 20 kile la usa blocului nu-ti mai vine sa le duci napoi la masina si sa dai retur sa ma inveti minte, a? (toate astea le-am bombanit in gand in timp ce ma gateam stil kosmonaut pentru palpitanta excursie pana la intrarea blocului fiindca desi am o chestiune cu curierii care nu fac efortul de a suna din vreme, cred cu tarie ca merita respect fiindca isi continua activitatea in vremurile  astea).

Preiau cumparaturile si reiau procedura de decontaminare. Constat ca faina, motivul principal pentru care am plasat comanda la Auchan, lipseste din sacose. Nu mai stiu daca-s in agonie sau extaz.

Intrebarea mea e: eu cum mai ies in balcon?



(Desi inspirata din fapte reale, aceasta postare este un pamflet si trebuie tratata ca atare) 



miercuri, 1 aprilie 2020

Ordonantare ziua 4-8

... si timpul trece, Boieri Dumneavoastra. Trece destul de frustrant, ca desi ne vaitam de plictiseala, trece repede, in noua rutina de oameni cuminti care stau in casa. Copiii aproape ca duc dorul scolii, ceea ce e destul de infricosator in sine...

N-am avut niciodata stofa de casnica, iar acum visez la un aspirator nou, zau asa.

Dar sa nu ne intristam, ca oricum nu ajuta. Ba din contra.

Intre timp am renuntat la vise de marire si la facut paine cu maia, Lola si Lolu au decedat glorios, dupa ce am reusit, pentru prima oara de cand gatesc, sa fac o paine imposibil de mancat.  Asta e, n-a fost sa fie vremea lor. Fac, in schimb, paine cu Maia dupa o reteta simpluta, o gasiti aici, la doamna Rita. 

Si iese cam  asa:

Da, stiu, e plin netul de retete si poze cu paine, ceea ce nu e deloc surprinzator.

In schimb, daca tot am renuntat la cele 2 animale de casa mentionate mai sus, am alte preocupari, ca nu era sa raman

vineri, 27 martie 2020

Camarad, mananci turte? (ordonantare ziua 3)


Azi m-am suparat pe doamna Lola si domnu Lolu care se ambitioneaza sa nu se dubleze in volum de la o hranire la alta si-am declarat ca nici n-am nevoie de dumnealor. Ii mai las cateva zile pana sa trag concluzia ca prapadesc faina de pomana. Intre timp, insa, cum hoardele barbare cereau paine (ca circ isi fac singuri), m-am decis sa fac turte.

Aici chestiunea e simpla. Am pus in masina de paine

joi, 26 martie 2020

Fasoliada (ordonantare ziua 2)

Postare cam fara chef azi, trebuie sa recunosc, Boieri Dumneavoastra. Dar am o scuza, am avut teme. Mnu, nu eu, era chiar culmea sa ma prinda carantina studenta pe undeva desi scoala aia de soferi...hm...chiar asa....oare....? Nu, sa nu ne facem ganduri negre. :)))))))))))

Nu, altii au avut teme, si anume unii mici din clasa pregatitoare. Si-atat am avut de spus.

Statisticile vad ca nu stau pe loc, lumea vad ca nu sta in case, cel putin nu pe bulevardul intens circulat unde locuiesc eu, copiii nu reusesc sa nu se plictiseasca, adultii nu reusesc sa fie atat de calmi pe cat si-ar dori si, culmea nesimtirii, chiuveta din bucatarie nu vrea sa se spele singura cu tot cu vasele alea pe care nu stiu cine le tot pune acolo!!!!! Deci da, cam fara chef azi.

Da' sa va zic de fasoliada inceputa de alaltaieri, finalizata aseara tarziu si

miercuri, 25 martie 2020

Pen'ca (ordonantare ziua 1)


Am citit undeva ceva de genul "cand patesti ce n-ai mai patit, fa ceva ce nu ai mai facut", un citat din asta motivational de e plina social media cam tot timpul. Eh, cam asa si eu acum, patesc ce n-am mai patit (nici nu vreau sa numar zilele de cand nu am mai iesit din casa) asa ca ma apuc sa fac ce n-am mai facut (demult). Pe scurt, sa postez mai des p-aci. 





Asa ca ma apuc sa jurnalesc zilele de ordonantare, in speranta ca vor fi cat mai putine. Pe 15 martie am inceput un covor, ca pe un proiect interesant, "hai sa vedem

luni, 5 noiembrie 2018

O tocănitură



....de-as mai fi pasionata de sf-uri, cum eram in tinerete, cand eram in stare sa petrec un intreg amiazadarnic citind si inchipuindu-ma in lumi neinchipuite, atunci as inclina sa cred ca fantasmasonii au dat iar lovitura, fiindca le place sa provoace dramaticuri  si-apoi sa se distreze pe seama bietilor muritori.

As crede, asadar, ca am primit, de la un dejalnic personaj din anturaj o prea daunatoare saltimbautura provocatoare de vise naivorii si degraba daunatoare. M-as mira ca de data asta s-au pretat la asa manevre amaride, in conditiile in care, pentru persoane mai putin importante, foloseau metoda veche si indetectabila a unei administrari injectactile plasate intr-un moment de neatentie. M-as lasa prada viselor ca un iarnavigator pierdut in tinuturile polare, urmarind flamuratura corabiilor dusmane.  Le-as prinde si le-as executa fara urma de lacrimatura, m-as proclama ReginaNimicurilorInghetate si m-as plimba, plina de mandrie, in calesti schiopatande, precedate de alaiuri de crengirofare.

... dar, cum sf-urile nu ma mai pasioneaza si fiindca timpul fuge mult mai repede in cruda realitate a maturitatii iar pasiunea-mi de matur se indreapta spre mari calde si-nsorite, n-am timp nici macar sa ma gandesc la asa un scenariu si nu spun decat atat: sa va fie saptamana cu spor, Boieri Dumneavoastra! Ca eu am inceput-o in focuri, intrebandu-ma de ce se aduna toate, cand se aduna.
Dar, daca tot se aduna toate cele ce se-aduna, m-adun si eu si ma apuc de treaba. si cum nu-i  niciodata indicat sa renunti la visuri (sau vise, dau eu glas dilemei) arunc un crengirofar spre Camelia, Mihaela si Vladimir sa ma laud ca pot si eu, macar un pic, sa improvizez de-un dramatic.

Iar poza-i doar de-o aventura, fiindca mi-i dor de-o linistita tevatura si de Oleptu' meu fantasmagoric ce odihnea pe plaja la Pasquira. Ce fara pic de legatura, rimeaza cu Indira. 

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...