Zice lumea că să mai scriu. Păi să mai scriu, dară.
Recent, a ajuns la mine o informație absolut surprinzătoare, cum că
prăjitura preferată a soțului meu, « aia pe care nu o faci niciodată, că nu
știi să faci » sunt, nici mai mult nici mai puțin, cornulețele. Mda, știu, stai
o viață lângă un om și după mai mult de 35 de ani afli și de-astea.
Și nu mult timp după aceea am găsit prin casă, într-un biblioraft cu rețete,
demult părăsit, rețeta de cornulețe de la mama, primită și de ea de la nașa ei.
Rețeta veche de familie, cum ar veni. Pentru cine s-a născut cu calculator în
casă și nu știe de astea, aflați că pe vremuri rețetele se transmiteau în
scris, de la o gospodină la alta și, șoc și groază, majoritatea erau fără
gramaje exacte. Că de unde cântare de bucătărie ?
Așa se face că rețeta găsită (oarecum știută dar niciodată încercată de capul
meu) avea cantități exprimate în cești și o indicație care încurcă pe toată
lumea. Făină cât cuprinde. Na, spor la gătit, ceva ce n-ai mai gătit, cu făină
cât cuprinde.
În acest punct, pentru păstrarea adevărului istoric, trebuie precizat că am
mai făcut în vreo 2 rânduri cornulețe, însă nu rețeta ACEEA, cu untură,
tradițională, adică.
Revenind. M-am sucit, m-am
învârtit și mi-am zis că n-are cât de rău să fie, așa că am purces la
treabă și anume de 1 iunie, să fac o bucurie copiilor.Tuturor celor 3 copii din casă, adică. Și-am convertit și cantitățile în grame, pentru următoarele
încercări.
Așadar, pentru cornulețe
cu rahat avem nevoie de :
- 2
cești untură de porc – preferabil osânză albă și curată. Și nesărată, aș
adaugă eu, care n-am gustat untură înainte și-am realizat abia la final că
aluatul, deși am pus puțintică sare, e cam sărat. În grame am pus cam 280 g
untură.
- 3
ouă (rețeta zicea doar 2, dar erau cam mici)
- 2 pahare de lapte acru. Da, da, lapte acru, din ăla de-l acreai in oală de lut, în casă. Eu
am pus 1 pahar de 130 g de iaurt grecesc (că aia aveam) și încă pe atât de
smântână 12% (că iaurt nu mai aveam)
- 1 linguriță de sare
- 1 fiolă de esență de
vanilie
- 1 lingură de coajă rasă de
lămâie. Pe care ar fi trebuit să o mărunțesc mai bine în râșniță, nu s-o pun
așa, așchii mari și uscate. Nu faceți ca mine.
- 700 g de făină (din care
am păstrat vreo 4 linguri pt lucrat aluatul pe masă).
- Rahat cubulețe – habar nu
am cât….câte cubulețe va trebuie să umpleți toate cornulețele. În acest punct
iar fac o paranteză și precizez: Boieri Dumneavoastră, oameni buni, fraților,
dacă aș face un clasament al operațiunilor pe care le urăsc cel mai tare în
bucătărie, pe primul loc ar conduce, detașat, operațiunea absolut scârboasa și
enervantă și … n-am cuvinte…. de tocare a rahatului pt prăjituri. La
Domniile Voastre ce se află-n fruntea listei ?
- Zahăr pudră - vreo
200 g, pt pudrat minunile la final.
Operațiunea în sine nu e deloc
atât de migăloasă și complicată cum pare. Se amestecă toate cele la un loc
(făină adăugată ultima) până obținem un aluat molicel, dar care nu se lipește
de mâini. Nu-l lucrați prea mult că se dezvoltă glutenul și nu vor mai fi fragede. Eu l-am împărțit în 4 bile, am băgat fiecare bilă într-o pungă și am
invitat Ghemotoaca cea cu mușchii antrenati zilnic la înot să apese bilă cau un
fund de lemn. Am obținut, dară, 4
discuri cam de 1.5-2 cm grosime, déjà puse-n pungi, pe care le-am lăsat la rece
în frigider undeva între 30 și 45 de minute.
În acest timp am tocat rahatu’ cela, v-am zis cât urăsc să fac asta și cât de
curioasă sunt ce urâți voi cel mai tare să faceți prin cuhnie ?
Am aprins cuptorul la foc maxim (da, sunt eu, cea veche, am tot cuptor pe
gaz și tot nu știu să zic temperaturi de coacere) și am purces la format
cornulețele. Cărora un domn foarte drag mie le zice Corneluțe.
Și le-am copt, la foc mediu spre maxim, până au devenit rumene-maronii pe fund și rumene-aurii pe deasupra.
După care le-am țipat, așa fierbinți, în castronul cu zahăr pudră. Să adune
ele zahărul ăla și să fie înecate în zahăr cum erau alea de le făceau mamele și
bunicile noastre și ni le dădeau pachet în tabăra, la facultate sau la mare.
He, he, nostalgie.
Din cele povestite mai sus mi-au ieșit un total de 106-110 corneluțe, greu
de stabilit exact fiindcă după ce am scos prima tură din cuptor a început
CTC-ul să dea târcoale. Cu efectul imediat al unei lipse neprecizate din
inventar.
Cam astea fură cornulețele melecu rahat,
mi-au ieșit chiar bunica-style, mi-s tare mândră. Mai fac.
Hai s-avem zile frumoase, Boieri
Dumneavoastră!
