Porcovan

Aista iar ii o poveste, Boieri Dumneavoastra! La inceputurile mele ca bucatar - sa fie ceva ani in urma, nu zic cati ca se trag concluzii - am descoperit marea smecherie a adaugatului de alcool in mancare, mai cu seama la fripturi, intru fragezeala si aroma. Bineinteles, prima chestie de care auzi, e vinul rosu la friptura. Dupa aceea mi-am mai rafinat gusturile si maiestriile si va recomand cu tarie berea, in locul vinului, pentru ca e mai soft si mai catifelata.
Am experimentat o vreme si tuica (rachiu, palinca) dar in timp ce se coace friptura se degaja o aroma de distilerie de incep vecinii sa-si puna intrebari.....asa ca raman, cu preponderenta, la bere si vin.

Cam pe-atunci, cum zisei, am auzit de celebra reteta frantuzeasca Coq au vin. Marturisesc cinstit ca nu prea mai am habar de reteta, insa la momentul respectiv mi s-a parut interesanta asa ca am purces la treaba. Bine bine, dar era un impediment: aveam doar carne de porc, nu de pui. Ceea ce nu m-a impiedicat sa ma pun pe treaba, atata doar ca rezultatul, porc au vin, a devenit, foarte repede, Porcovan. Monseniore se scrie, monseniore se citeste. Asadar, fara o legatura clara cu celebra reteta made in France, va prezint reteta mea de friptura de porc cu vin, la cuptor. Adica, pe scurt, porcovan.
Avem nevoie de:
- carne de porc (3 felii de ceafa cu os, am avut eu)
- legume - puteti pune orice legume va plac, mie in aceasta combinatie imi plac morcovii intovarasiti fie de ceapa fie de usturoi. Daca folositi ceapa, sunt grozave cepele mici, cat o nuca, lasate intregi.
- ulei de masline (sau ulei simplu)
- sare, piper, cimbru
- apa fierbinte (sau supa clara, daca e pe stoc)
- vin rosu

Am pus 2-3 linguri de ulei in tava, am cazat frumusel bucatile de carne - asta dupa ce, in prealabil, le-am pudrat cu sare si piper. Peste ele am nins cimbrul si am inghesuit pe unde s-a putut bucatile de morcov. Imi place ca morcovul sa fie cat de cat la suprafata, ca sa se rumeneasca in cuptor.








Dat fiind ca e sezonul lui, am adaugat din belsug usturoi verde, bucati mai
maricele, rupte, nu taiate.




Si, bineinteles, mai sus mentionatul vin rosu. Cam jumate de pahar a fost. Cum ziceam, dupa indelungi experimente, am ajuns sa prefer vinul alb la friptura, dar cum nu aveam in casa a mers foarte bine si ista rosu.





Am mai adaugat si un pahar de apa fierbinte (cum ziceam, merge si supa, daca aveti) si am dat la cuptor, care fusese incins in prealabil. Am lasat la foc mediu spre mic aproximativ o ora si jumatate, timp in care am intorsc bucatile de carne de doua ori. Nu stiu timpul cu precizie insa focul era destul de slab pentru ca am vrut sa se faca pe indelete. La un moment dat, cand parea ca a scazut binisor zeama, am mai adaugat niste apa fierbinte.


Cand a fost gata, arata minunat: carnea se rumenise tocmai bine, cimbrul eliberase aromele in sos, usturoiul mai ca se topise - si mirosea dumnezeieste -  iar morcovii erau copti, rumeniti si numai buni de savurat. Puteti servi cu cateva linguri de orez pe post de garnitura. Sau piure. Sau ce le place mesenilor.


Asta fuse porcovanu', Boieri Dumneavoastra! Sau, pentru conformitate, friptura de porc cu legume si vin.