FIINDCA

Se spune ca foamea e cel mai bun bucatar. Da' pasiunea e cel mai bun condiment......

marți, 31 mai 2011

Ghiveci (sa spunem) la plezneala :)

In asteptarea legumelor citez "alea bune si adevarate, din brazda, care au gust si vitamine" (recunoasteti personajul? ) m-am apucat intr-una din seri de un ...ghiveci (o fi tocana?) cu carne de pui.
Lista ingredientelor - alcatuita in functie de disponibilul din frigider, ar fi urmatoarea:
- carne de pui 3 buc
- 2-3 linguri de ulei de masline
- un fir de praz cam de 30 de cm (parte alba) - puteti inlocui cu ceapa
- 1 ardei gras rosu
- 1 dovlecel
- 2 morcovi mai mititei
- ceva usturoi dupa dorinta si suportabilitate
- sare, piper, cimbru, foi de dafin, boia iute
- 2-3 linguri de smantana
- 2-3 linguri de pasta de rosii (sau...stiti Domniile Voastre, suc de rosii, sau rosii pisate....sau ce rositura aveti)

In uleiul binisor incins am pus carnea la prajit:


Dupa ce s-a rumenit frumusel, am adaugat prazul:


Am tocat feliute subtiri ardiul si morcovul, idem si dovlecelul:


Si le-am aruncat si pe ele in cratita:


 Le-am lasat sa se inabuse un pic, dupa care am adaugat pasta de rosii, iar am mai dat un clocot si am dres cu smantana, cimbru, sare, piper, un strop de boia iute si o foaie de dafin:


Gata mancarica!


Pofta mare, Boieri Dumneavoastra!

sâmbătă, 21 mai 2011

La multi ani Costini, Constantini, Elene, Lenute .... si care se mai stiu



...adica poporu' meu de sarbatoriti de azi :)

Azi am o agenda grea. Azi si cam o luna d'acu incolo e grea tare agenda mea.  La o prima si sumara strigare am avut vreo 7 dragi de urat. Si ca sa parafrazez vorba altcuiva drag (de fapt draga) mie, care-mi ura sa am parte de ce-mi doresc, da' mult sa fie, trebuie sa va spun ca azi e o zi tare speciala pentru mine. Fin'ca mi-a dat Dumnezeu o multime de Costini, Costici, Elene si Constantini si ii urez si sarbatoresc cu drag pe urmatorii:
- Vizigotimea sa, fiul meu, Matei Costin. Minunea noastra cu ochii verzi si gura mare. Sensul nostru in viata.
- Bunicile vizigotimii sale, mama mea, Elena, si mama jumatatii mele mai bune (asta ar fi Vizigotul al batran, pt claritate), Tanta. Aka Nana si AltaNana.
- Nasul nostru de cununie, Constantin.
Si, expandand din cercul familial, vin la rand Elena (fetita unei prietene, de-un leat vizigotesc cu-al meu copil), Nae (un drag prieten, il cheama de fapt Constantin, nu va pacaliti), Catalin (de-i zice si Constantin, se stie el care).

O alta coincidenta despre anturajul care ma inconjoara si care face ziua de azi inca si mai importanta este aceea ca maine incepe zodia alora de umbla cate doi :) . Adicatelea a Gemenilor.

Si mi-au fost dati si dintr-astia o multime. Jumatatea vietii mele (cum ziceam, a mai buna) ii Geaman. Poate din cauza asta - chit ca zodiacele, horoscoapele si toate cele astrale previziuni zic ca o combinatia mai pentru contra ca scorpie cu geaman nu se exista never ever - am o reala afinitate pentru aceasta minunata zodie. Prietene si prieteni dragi, colegi, cunoscuti...you name it...ne intelegem bine si facem echipa a la long.

Asa ca pentru mine, azi, incepe o luna tare faina. O luna in care ma simt grozav ca am pe cine sarbatori.

...nu ca n-ar trebui sa fie fiecare zi o sarbatoare.

We placut, Boieri Dumneavoastra! Zile faine langa cei dragi.

sâmbătă, 14 mai 2011

Eveniment la malul marii

Care-i treaba cu robinetele din hoteluri? (sau s-o zice robineti....?) De ce sunt, de cele mai multe ori, montate invers? Te bagi, adica, in cada sau in cabina de dush, eventual usor zgribulit daca e vremea mai rece, dai drumul cu incredere la apa si...shoc! E apa rece!!!!! Bombani (in gand sau cu voce tare, dupa cat de si mai ciudat vrei sa te simti vorbind singur in baie dupa ce ai inceput sa topai de disperare ca e apa receeeee) si dupa aia iti trece prin gand sa verifici daca nu cumva ai intors robinetul spre pozitia de apa calda asa cum e ea acasa la tine si de fapt aici, in hotel, e invers.
Bine, bine, veti zice Domniile Voastre, da' de ce nu verifici unde e apa calda, spre stanga sau spre dreapta, 'nainte sa ii dai drumul?
De aia, v-as raspunde eu, ca-s mioapa si nu intru cu ochelarii la dush, clar?
Verifici, deci, dupa ce ai intrat in cada si vezi ca ai dat foarte bine, robinetul e pe pozitia cald. Mai bombanesti o tura hotelul care, iote domne, la prima vedere parea respectabil, si dupa aia iti incerci ultima sansa: dai robinetul pe apa rece. Si, surpriza, binecuvantata apa calda incepe sa curga!

Seara, la dush, am zis ca asta e, se mai intampla......bine, ar fi cate ceva de zis despre faptul ca mi se intampla foarte des, dar trecem peste asta. Dimineata, usor chioara de somn ca, din cauza de acustica de hotel, si anume una foarte proasta, nu am reusit sa dorm mai deloc, fentez smecheria cu dushu ca invatasem care e treaba de aseara, dupa care dau sa ma spal pe dinti. Cand dau drumul la apa sa ma clatesc, ma oparesc! Ati ghicit, robinetul era dat spre rece, dar curgea apa calda! Mai sa fie.....
La lift sageata spres sus e pusa jos si vitavercea, vorba lu Nenea Iancu, sageata spre jos e pusa sus.......Hmmmmmmmm

Altfel hotelul, cum ziceam, respectabil (la 4 stele ar cam trebui sa fie). Oamenii amabili. Personal putin. Fara carucior de bagaje. Sala zisa de 80 de persoane gazduieste comod si primitor un foarte mediu si frumos numar de 40. Mocheta multa care, cu tot respectul, necesita o ingrijire mult mai consecventa decat sunt capabile sa furnizeze echipele din majoritatea hotelurilor. Am stranutat cu drag si spor de cand am intrat in hotel si pana am plecat.

Sindromul locurilor ascunse e la el acasa: robinetul de la chiuveta luceste de curatenie (ma rog....discutabil...sa spunem ca e multumitor de curat). Cel de la dush, insa......e bun de reclama la solutii anticalcar. Sa exemplifice cum era "before" solutia minune. Sa fie de vina perdeaua de la cada care sta mai tot timpul trasa si, hai sa fim seriosi, cine verifica si acolo? Ventilatorul din baie scoate niste sunete lugubre, daca esti mai slab de inger te cam strange in spate noaptea cand mergi la cele necesare.....
Un element de decor cel putin original: colacul de la toaleta are ca ornament niste....lame de ras. Incastrate in plasticul transparent. Interesant, mai mult nu pot spune.

Nu stiu care-s normele de curatenie in materie de hotelarie. Cum se intretine, de exemplu, curatenia in camerele ne-ocupate, da-mi inchipui ca dincolo de schimbat lenjeria, dat cu aspiratorul, igienizat prin baie, se impune (sau s-ar impune) si un sters de praf zilnic, sau macar inainte de sosirea urmatorului turist. A fost deprimant rau stratul de praf de pe biroul din camera.......Si nu, n-are legatura cu faptul ca-s alergica la praf si acarieni......

Bere bruna nu aveau. De Campari Orange n-am indraznit sa intreb, mai ales ca n-am primit de la chelner decat meniul de mancare, cel de bauturi probabil n-a considerat necesar sa mi-l dea ca eram doamna singura la masa. Pardon, in restaurant. Avea bere blonda, dar nu stia de care. Erau doar doua sortimente, ma intreb cum a reusit sa le uite...... De vin n-am avut curajul sa intreb ca cine stie ce mai aflam....cum am patit vara trecuta intr-un hotel din Targoviste unde chelnerita ne-a replicat foarte afectata ca ea are vin alb si vin rosu, cum adica de care??????
Pana la urma am comandat un preparat de pui cu smantana si ciuperci...ati observat ca banala ciulama de pui cu ciuperci are, in fiecare hotel, alt nume? Ce-or avea cu ciulamaua de nu le place? Si cartofi gratinati. Mi i-a adus cu o crusta care nu era de la prea mult copt in cuptor.....De desert nu m-a intrebat - indiciu clar, pentru mine, al elanului intr-ale servit clientii........

duminică, 8 mai 2011

Placinta pastorului

E o reteta cum imi place mie: poate fi gatita la repezeala, lasa loc de improvizatii si.....contine resturi :). In sens bun, evident.....la ce v-ati gandit?

Am gasit reteta asta intr-o carte de bucate dintr-o colectie (de carti de bucate, evident) al carui nume nu mi-l prea pot aminti acum si, ca un facut, nici nu gasesc cartea cu pricina prin casa......

Dar sa trecem la poveste: Placinta Pastorului este, de fapt, ceva intre musaca si mancare de cartofi ratata. O chestiune care nu prea-si merita numele de placinta dar suna asa de bine si de pofticios ca zau ca-i sade mai bine numele de placinta.

Metodologia are doua etape:
Etapa 1 inseamna pregatirea carnitei, era sa-i zic umplutura dar nu e umplutura ca nu umple nimic, e mai curand tocatura ca la musaca, dar nici ca acolo, ca nu e intre doua straturi.....Bah, tre sa ma concentrez si sa va relatez pur si simplu reteta ca vad ca ma chinui singura incercand sa gasesc o analogie si-o genealogie acolo unde, de fapt, m-apucasem sa va zic de o reteta faina, rapida si usoara.....Vai ce limbarita am azi....

Revenind.....pentru carnita (sosul de carne, umplutura, tocatura......cum vreti sa ii ziceti) aveti nevoie de:
- aproximativ 700 g de carne tocata sau taiata cubulete mici mici - de miel am folosit eu, dar sigur merge bine bine si cu orice fel de carne, ba chiar e minunata cu resturi de friptura....cum ziceam la inceput, contine resturi, in sensul bun al cuvantului......
- niscai ceapa sau praz - 2-3 cepe zdravene sau 2-3 segmente de praz de aproximativ 25 cm bucata
- usturoi din belsug - aci nu va zic cat ca ma ia nu spun cine la bombanit.....na, puneti cat aveti pofta chef si preferinta.....
- 1 morcov maricel
- 1 pahar de vin alb
- 1 pahar de supa (sau apa fierbinte)
- niscai suc de rosii-bulion-rosii pasate, cam 1 pahar
- condimente - la prima executie fiind, am folosit cimbru si busuioc
- sare si piper
- 2-3 linguri de ulei

Intr-o tigaie generoasa si comoda (pt bucatar, adica o tigaie in care vi-i drag sa gatiti, da' sa aibe si 'coperis), incingeti uleiul si puneti carnea la calit, amestecand constant vreo 5-6 minute. Adaugati apoi ceapa si usturoiul tocate si mai caliti inca vreo 5 minute, amestecand continuu pana cand ceapa a devenit sticloasa si usturioiul inmiresmat de cheama pofticiosii pe la usi.
Dupa asta se pune morcovul dat pe razatoarea mica, se adauga condimentele, sarea, zemurile - vinul, supa si sucul de rosii - si se da la foc mic, cu capac, sa se 'nabuse 25-30 de min, sa aveti Domniile Voastre timp sa pregatiti cuvertura de cartofi de pus deasupra. Nu c-ar fi mare filosofie....
Amu smecheria ii ca daca folositi resturi de friptura, se schimba ordinea operatiilor si in loc sa puneti carnea prima, dati intaietate la ceapa si usturoi iar carnea - cubuletele de friptura adica - vine abia dupa morcov, inainte de condimente si lichide.....ati inteles ceva? Sper ca da, ca nu repet!

Etapa 2 - piureul
Sa va dau reteta la asa ceva? Hai sa va dau, cu mentiunea ca daca aveti ceva piure parasit in frigider - eu intotdeauna am ca-mi lipseste cu desavarsire talentul de a gati la porti si doar n-am sa le gresesc in minus....eu le gresesc in plus si raman cu stocuri.....
Deci: 5-6 cartofi mai dolofani se fierb in apa cu sare, in care ati pus si cativa catei de usturoi nedecojiti. Cand sunt gata, ii maruntiti (nici nu trebuie sa va munciti prea tare intru perfectiune ca e mai rustic daca iese piureul mai ..... bucatzos) cu un paharel de lapte si-o lingura de unt, la care mai adaugati, dupa necesitate, lapte si unt pana ajunge la consistenta dorita.
Cat v-ati migalit Domniile Voastre cu piureul (daca sunteti mari maestri ati spalat si ceva vase sa fie ordine in bucatarie), gata si carnita la tigaie si e momentul pt asamblare. Simplu: un strat si anume din toata carnea si un strat si anume din tot piureul:

Cand e gata, faceti cu furculita dungute estetice si - ceea ce eu n-am facut in mai josa prezentare - la colturile tavii practicati cate o adancitura, cu lingura, pana aproape de fundul tavii, sa aibe bunaciunea de sub piure pe unde clocoti cand o lovesc caldurile in cuptor. Eu, cum ziceam, n-am facut, si-a clocotit pe unde i-a venit ei drumu critic de m-a bucurat foarte cu stropi pe tabla incinsa a cuptorului.....


Puneti mimunea la cuptor, la foc mediu spre tare, cam 25-30 min, pana se rumeneste frumos piureul de deasupra. Noi am papat cu salata de castraveti murati - cam ne-avenita in conditiile in care frigiderul geme de verdeturi, dar aste ne fuse pofta. 

Cam asa arata produsul finit. Ca de obicei, navalita de pofticiosii intaratati de mirosuri, n-am apucat sa pozez si eu, ca tot omu', produsul pe farfurie....
 Da' mi inchipui ca va place si asa. Pofta mare, Boieri Dumneavoastra!

sâmbătă, 7 mai 2011

Negresa ... de Constanta :)

Reteta asta o am de la Adriana, o prietena...virtuala. Nu, nu inseamna o persoana care mi-ar putea fi prietena si nici cum credeti Domniile Voastre, o prietena imaginara ca n-am asa ceva da? Si chiar daca as avea, nu m-as lauda, sa fim bine intelesi!

Nu, Adriana imi este prietena in ton cu vremurile, adica ne-am "cunoscut" pe un forum si am facut schimb de sfaturi, idei, retete, pareri, etc....na, ca omul pe forum. Ei, si de la Adriana am reteta asta de Negresa, care este una din singurele prajituri care - victorieeeeee!!!!! - seamana cu prajiturile copilariei.

Seamana, deci, cu negresa facuta de nasa mea de botez, pe care ne-o aducea in patratele perfect taiate, mirosind a cacao, cu o glazura de fix 2 mm pe deasupra, de care erau lipiti fulgi finutzi de cocos.....

Reteta este simpla si extrem de indemanateca: toate se amesteca la gramada.
Asadar, pentru o Negresa buna rapida si comoda, avem nevoie de:
- 2 oua
- o cana de zahar
- o jumatate de cana de ulei
- o cana si jumatate de lapte
- 2 cani faina
- o lingurita bicarbonat stins cu zeama de lamaie (merge si praf de copt)
- 2 pliculete zahar vanilat
- 3 linguri cacao
- 3 linguri gem (merge de oricare aveti, cel mai gustos mi se pare cu gem de prune sau de mere)
- stafide, nuci, etc, dupa chef disponibilitati si placere. Merg si alune, daca-s nesarate
- razatura de cocos, frisca, bombonici multicolore, etc, pt ornat

Pentru glazura:
- 2-3 linguri de zahar
- 2-3 linguri cacao'
- un pahar de lapte
- o nuca de unt
- o lingurita de scortisoara

sau

- ciocolata menaj
- lapte
- o lingurita de scortisoara

Intr-un castron incapator, se amesteca toate ingredientele pana la omogenizare. Aluatul obtinut se pune intr-o tava unsa cu unt si pudrata cu faina (eu folosesc tava de yena) si se pune in cuptorul incalzit in prealabil. Se coace la foc mediu spre mic, aproximativ 40 de minute, cu grija sa nu se deschida deloc usa cuptorului in primele 15 min. Inainte de a o scoate din cuptor, incercati aluatul cu o scobitoare. Daca iese cu fata curata, e gata negresa.



No, asta ii toata ....metodologia. Si lasa loc si de improvizatii....de ex in loc de lapte am pus iaurt mai ne--acru, ca n-aveam lapte. Nuca - daca folositi - e bine sa o coaceti un pic in cuptorul usor incalzit si s-o dati usor prin faina inainte de a o pune in prajtura. In felul acesta, nu se lasa pe fundul tavii. Merge cu sau fara stafide, cu sau fara gem....

Se lasa la racit in tava si se portioneaza a doua zi (sau dupa cateva ore bune). Pentru glazura, se pun la fiert pe baie de aburi fie lapte +cacao+zahar+unt+scortisoara  fie doar ciocolata menaj+lapte+scortisoara si se fierb la foc mic, amestecand din cand in cand, pana se ingroasa intr-o glazura grosuta, ca un sos de ciocolata. Dupa ce se raceste si prajitura, se scoate pe un gratar de patiserie si se pune glazura deasupra, uniformizand cu o paleta. Optional, se poate cere ajutorul juniorilor din dotare care sa "salveze" vitejeste picaturile de sos de ciocolata ce cad pe masa.


Bucatile se pot orna fie cu cocos, cum ziceam (din pacate nu aveam decat cocos roz....):


....fie cu un mot de frisca si ceva bombonici multicolore....ideea asta mi-a dat-o Vizigotul cand a comentat ca "atata-s de bune prajiturile tale, da' tot nu arata ca alea de la cofetarie.....". Ha....uite ca arata, ceeee?

Asta-i cu Negresa, Boieri Dumneavoastra!

marți, 3 mai 2011

Exercitii de supravietuire :)

De 1 Mai muncitoresc - de fapt 30 Aprilie muncitoresc - am iesit, ca tot romanul om al muncii, in natura, la aer curat. Natura era in plin elan primavaratec. La fel si Vizigotul care saptamana trecuta a fost la bunici si-a cutreierat, in fiecare zi, la liber, padurea in cautare de margaritar. Din care au si cules fro 2 galeti pline dar mai era destul in padure si, cand am ajuns noi la el vineri seara, programul era facut: maine mergem la padure dupa margaritar sa duc si eu la doamne, si la colege si la prietene, si la sala de tenis si ......

Zis si facut. A venit ziua de sambata si hai la padure. Am lasat frumos masina in curtea bunicilor si am pornit, care cu rucsacul care cu sacosa, dupa margaritar. In general Bunica  e prevazatoare si pregatita pentru fenomenul numit "foamea de padure" care-l loveste pe Vizigot, ati ghicit, de cum intra in padure. Asa ca avea cu ea o sacosa cu de-ale gurii - credeam eu.....

Ei bine, nu, Boieri Dumneavoastra, sus numita Bunica si Tatal Vizigotului complotasera sa ne duca intr-un exercitiu de supravietuire.....in padure....."ca pretenu' ala a lu' Mami care mananca gandaci pe Discovery ca sa nu moara de foame" s-a bucurat delirant Vizigotul cand a auzit ce avem de gand..... Aiurea, ca nici noi nu stiam bine ce aveam de gand :)

Tare frumoasa padurea in perioada asta ! Am gasit floricele albastre:


Un soi de ghiocel urias cumva ruda cu narcisele, ca avea tulpina la fel ca ele:


 Margaritar cat vezi cu ochii, cu un parfum ametitor:


Iarasi ghiocelul-narcisa:

O soparla usor derutata ca a nimerit in santul facut de roata unei carute in noroiul ultimelor zile...
 a stat frumos la poza apoi a tulit-o mancand pamantul.....
 Flori galbene de padure


 Odata ce am stabilit care va fi teatrul operatiunilor - de-acuma adunasem margaritar sa ne-ajunga si ne imboldea foamea pe la burti - am cautat un luminis in adancurile padurii. De ce in adancuri? Pai fiindca e mai liniste, nu asculti muzica altor amatori de iarba verde care au venit s-o calce pe ea, pe iarba verde, cu masina cu boxe puternice si ca sa evitam mormanele de gunoi lasate in urma de alti .... iubitori ai naturii. Asa de iubitori ca la plecarea spre casa si-au lasat bunul simt la locul faptei sub fornma de gunoaie, peturi, pahare de plastic strivite, ambalaje diverse si alte asemenea. Iti vine sa mori de ciuda si de nervi .....

Dar sa lasam supararile la o parte .... am stabilit, asadar, teatrul operratiunilor si ne-am impartit sarcinile. Care sa aduca lemne de foc, care sa transeze carnea, care sa faca tzepuse de tinut carnea si carnatii pe ele....si tot asa.

Aici doi experti in supravietuire carand pietre cu care sa facem vatra focului ;) 

 Dupa lupte seculare care au durat cam juma de ora de deznadejde ca nu se aprindea focul - luasem chibrite la noi, nu va faceti idei preconcepute - flacarile au inceput sa duduie, in curand au devenit jar, tzepusele erau frumos impodobite cu cele necesare, si iaca ce-a iesit:



Cam necoplanara geometria gratarului dar noi eram mandri foarte


Produsul finit la care ne uitam cu maaaare dragoste :

O vizigoteasca smecherie de gratar ad hoc inventata: clatita cu carnati! Aia era de fapt lipie, nu clatita, dar nu mai conteaza. Cum plecasem fara tacamuri, doar cu 2 cutite, cu minimu de apa si de servetele, ca erau greu de carat prin toata padurea, utilizarea lipiei ca tacam, farfurie si, in final, servetel de luat moscoleala de la gura a fost absolut geniala ! Ca sa vedeti, Boieri Dumneavoastra, ca nevoia chiar te invata!
 Cu un snop de usturoi verde alaturi - luat de acasa, nu cules din padure - clatitele noastre cu carnati si carne fripta au fost ceva de vis!

Spre sfarsitul tratatiei, copilu', satul de-acuma si inmuiat de kilometrii facuti prin padure, epuizat de entuziasmul supravietuirii, incepuse a avea o cautatura ciudata si tot incerca sa se convinga sa se intinda pe cearceaful adus cu noi. Cearceaf ca e mai usor si mai mic decat o patura, v-ati prins :D. Cu toate ca sub numitul cearceaf erau gloduri, iar pe el haladuiau furnici, era taaaare imbietor pentru un pui de somn.

Ne-am smuls, totusi, din piroteala, si am plecat spre curtea bunicilor. La marginea padurii incepusera sa se adune cetatenii...cum ziceam, cu masini , cu gratare, cu mingi de fotbal....amatori, ce stiau ei.... :)

Ne-am ingramadit repejor in masina si tuleo acasa. Unde am facut, cam in sila, cate un dush - ne ajunsese oboseala si setea - si am tras un bine-meritat pui de somn de vreo 4 ore.

A doua zi aveam toti febra musculara si o ciudata atractie pentru stat tolaniti in pat....Doar Vizigotul incerca sa convinga, ba pe unul, ba pe altu, "sa mai supravietuim o data, dar de data asta sa nu luam chibrituri la noi, ca sa fie CHIAR CA TIPU' ALA DE PE DISCOVERY". L-am refuzat. Dupa aia l-am ignorat. Dupa aia l-am convins sa ude florile din curte ca si ele au nevoie de supravietuire, nu?

S-a consolat cu un fotbal langa gutuiul care incepuse sa infloreasca.




Asta a fost exercitiul nostru de supravietuire. Intr-adevar 1 Mai muncitoresc! ..... ce mici? ce bere? ce mers la mare?.....

Primavara frumoasa, Boieri Dumneavoastra!

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...