Exercitii de supravietuire :)

De 1 Mai muncitoresc - de fapt 30 Aprilie muncitoresc - am iesit, ca tot romanul om al muncii, in natura, la aer curat. Natura era in plin elan primavaratec. La fel si Vizigotul care saptamana trecuta a fost la bunici si-a cutreierat, in fiecare zi, la liber, padurea in cautare de margaritar. Din care au si cules fro 2 galeti pline dar mai era destul in padure si, cand am ajuns noi la el vineri seara, programul era facut: maine mergem la padure dupa margaritar sa duc si eu la doamne, si la colege si la prietene, si la sala de tenis si ......

Zis si facut. A venit ziua de sambata si hai la padure. Am lasat frumos masina in curtea bunicilor si am pornit, care cu rucsacul care cu sacosa, dupa margaritar. In general Bunica  e prevazatoare si pregatita pentru fenomenul numit "foamea de padure" care-l loveste pe Vizigot, ati ghicit, de cum intra in padure. Asa ca avea cu ea o sacosa cu de-ale gurii - credeam eu.....

Ei bine, nu, Boieri Dumneavoastra, sus numita Bunica si Tatal Vizigotului complotasera sa ne duca intr-un exercitiu de supravietuire.....in padure....."ca pretenu' ala a lu' Mami care mananca gandaci pe Discovery ca sa nu moara de foame" s-a bucurat delirant Vizigotul cand a auzit ce avem de gand..... Aiurea, ca nici noi nu stiam bine ce aveam de gand :)

Tare frumoasa padurea in perioada asta ! Am gasit floricele albastre:

Un soi de ghiocel urias cumva ruda cu narcisele, ca avea tulpina la fel ca ele:

 Margaritar cat vezi cu ochii, cu un parfum ametitor:

Iarasi ghiocelul-narcisa:

O soparla usor derutata ca a nimerit in santul facut de roata unei carute in noroiul ultimelor zile...

 a stat frumos la poza apoi a tulit-o mancand pamantul.....

 Flori galbene de padure

 Odata ce am stabilit care va fi teatrul operatiunilor - de-acuma adunasem margaritar sa ne-ajunga si ne imboldea foamea pe la burti - am cautat un luminis in adancurile padurii. De ce in adancuri? Pai fiindca e mai liniste, nu asculti muzica altor amatori de iarba verde care au venit s-o calce pe ea, pe iarba verde, cu masina cu boxe puternice si ca sa evitam mormanele de gunoi lasate in urma de alti .... iubitori ai naturii. Asa de iubitori ca la plecarea spre casa si-au lasat bunul simt la locul faptei sub fornma de gunoaie, peturi, pahare de plastic strivite, ambalaje diverse si alte asemenea. Iti vine sa mori de ciuda si de nervi .....

Dar sa lasam supararile la o parte .... am stabilit, asadar, teatrul operratiunilor si ne-am impartit sarcinile. Care sa aduca lemne de foc, care sa transeze carnea, care sa faca tzepuse de tinut carnea si carnatii pe ele....si tot asa.

Aici doi experti in supravietuire carand pietre cu care sa facem vatra focului ;) 

 Dupa lupte seculare care au durat cam juma de ora de deznadejde ca nu se aprindea focul - luasem chibrite la noi, nu va faceti idei preconcepute - flacarile au inceput sa duduie, in curand au devenit jar, tzepusele erau frumos impodobite cu cele necesare, si iaca ce-a iesit:

Cam necoplanara geometria gratarului dar noi eram mandri foarte

Produsul finit la care ne uitam cu maaaare dragoste :

O vizigoteasca smecherie de gratar ad hoc inventata: clatita cu carnati! Aia era de fapt lipie, nu clatita, dar nu mai conteaza. Cum plecasem fara tacamuri, doar cu 2 cutite, cu minimu de apa si de servetele, ca erau greu de carat prin toata padurea, utilizarea lipiei ca tacam, farfurie si, in final, servetel de luat moscoleala de la gura a fost absolut geniala ! Ca sa vedeti, Boieri Dumneavoastra, ca nevoia chiar te invata!

 Cu un snop de usturoi verde alaturi - luat de acasa, nu cules din padure - clatitele noastre cu carnati si carne fripta au fost ceva de vis!

Spre sfarsitul tratatiei, copilu', satul de-acuma si inmuiat de kilometrii facuti prin padure, epuizat de entuziasmul supravietuirii, incepuse a avea o cautatura ciudata si tot incerca sa se convinga sa se intinda pe cearceaful adus cu noi. Cearceaf ca e mai usor si mai mic decat o patura, v-ati prins :D. Cu toate ca sub numitul cearceaf erau gloduri, iar pe el haladuiau furnici, era taaaare imbietor pentru un pui de somn.

Ne-am smuls, totusi, din piroteala, si am plecat spre curtea bunicilor. La marginea padurii incepusera sa se adune cetatenii...cum ziceam, cu masini , cu gratare, cu mingi de fotbal....amatori, ce stiau ei.... :)

Ne-am ingramadit repejor in masina si tuleo acasa. Unde am facut, cam in sila, cate un dush - ne ajunsese oboseala si setea - si am tras un bine-meritat pui de somn de vreo 4 ore.

A doua zi aveam toti febra musculara si o ciudata atractie pentru stat tolaniti in pat....Doar Vizigotul incerca sa convinga, ba pe unul, ba pe altu, "sa mai supravietuim o data, dar de data asta sa nu luam chibrituri la noi, ca sa fie CHIAR CA TIPU' ALA DE PE DISCOVERY". L-am refuzat. Dupa aia l-am ignorat. Dupa aia l-am convins sa ude florile din curte ca si ele au nevoie de supravietuire, nu?

S-a consolat cu un fotbal langa gutuiul care incepuse sa infloreasca.

Asta a fost exercitiul nostru de supravietuire. Intr-adevar 1 Mai muncitoresc! ..... ce mici? ce bere? ce mers la mare?.....

Primavara frumoasa, Boieri Dumneavoastra!