FIINDCA

Se spune ca foamea e cel mai bun bucatar. Da' pasiunea e cel mai bun condiment......

joi, 30 iunie 2011

Briose negrese (carevasazica...Brownies)
















Tot de la negresa de Constanta a pornit ideea. Este vorba, nici mai mult nici mai putin, despre reteta deja povestita, un pic modificata, cu 'osebirea ca n-am mai copt aluatul la tava, ci in formele de  briose.

Asadar, avem nevoie de:
- 1 ou
- 100 gr zahar brun
- 75 ml ulei
- 130 ml lapte condensat
- 1 cana de faina
- jumatate de lingurita de bicarbonat stins in zeama de lamaie
- 1 pliculet zahar vanilat
- 3 linguri cacao
- 3 linguri dulceata de afine (merge cam orice fel de dulceata dar cele mai cu seminte, cum ar fi afinele, capsunile, zmeura, sunt mai faine ca si consistenta)
- jumatate de lingurita de scortisoara macinata

Toate cele de mai sus se amesteca bine intr-un castron pana se obtine un aluat omogen. Se ung cu unt lacasurile tavii de briose, se pune in fiecare cate un cosulet pentru copt si se umplu (pe trei sferturi, nu de tot ca se mai umfla la copt) cu aluatul de mai sus.
Paranteza: asa-i ca asta e cel mai enervant moment al facutului de briose? Cand pui aluatul in lacasurile respective, si mai scapa si pe-alaturi ? Ei, dar arta cere sacrificii si, mai ales, rabdare......

Continuam: tava astfel umpluta cu aluat se da la cuptor, la foc mediu, aproximativ 30 minute, insa e bine ca dupa 15-20 minute sa deranjati minunile cu testul scobitorii.

Cand scobitoarea iese cu fata curata, sunt gata. Le scoateti la racit pe un gratar si le lasati pana a doua zi sau macar cateva ore, sa se odihneasca si sa aromeasca toata casa cu mireasma de scortisoara.

Sunt foarte aromate si ciocolatoase. Bune pentru buna dispozitie, mai ales pe ploaia asta de afara. Asa de frumoase mi s-au parut ca am renuntat sa le mai ornez.



Pofta mare!

joi, 23 iunie 2011

Pasta de ricotta cu busuioc
















O reteta foarte de vara aceasta racoroasa combinatie - si foarte usor de facut. Am gasit reteta asta in urma cu ceva timp intr-o revista Femeia. Nu mai stiu din ce luna era, si nici nu garantez ca am tinut minte cu exactitate ingredientele...rezultatul, insa, e grozav!

Asadar, am folosit urmatoarele:
- 250 g de ricotta (adica o cutie). Merge si branza dulce simpla de vaci - dar e cam fada - si urda - si asta n-are nici un cusur.....doar acela ca se gaseste mai rar decat ricotta......
- 3 linguri de iaurt natural
- 3 linguri ulei de masline
- 2 pumni bunisori de frunze de busuioc
- sare
- piper proaspat macinat

Pentru inceput se mixeaza frunzele de busuioc cu iaurtul pana se obtine o pasta verde. Atentie sa puneti minunatele frunzulite scurse bine de apa. Se adauta ricotta, scursa de zer daca-a avut, si iar se mixeaza pana la omogenizare, dupa care se pune uleiul de masline si iar se mixeaza.....devine plicticos, nu-i asa? Ei, ca sa va inviorati luati de gustati si dregeti de sare si piper. Merge multisoara sare si excesiv piper, dar proaspat macinat sa fie ca altfel n-are aroma plina si deplina. Cand e gata, papati pe felii de paine integrala, decorat, bineinteles, cu frunze proaspete de busuioc. Sau (cum a mancat Vizigotul ) cu cartofi noi prajiti. Daca peste feliile de paine unse cu asta minune adaugati felii subtiri de rosii, obtineti niste tartine ....varatece numai bune de potolit foamea pe cea caldura......Iar combinatia de gust cu busuioc si ricotta, de fapt busuioc cu orice branza....de fapt de BUSUIOC proaspat cu orice, e absolut minunata.

Tineti busuioc proaspat la indemana toata vara, Boieri Dumneavoastra. E grozav, e delicios, imbogateste orice gust si orice combinatie. Noi il aproape veneram, Vizigotul mai are putin si-l paste ca atare.....

Pofta buna!

miercuri, 22 iunie 2011

Inghetata de zmeura

Mananci, calule, ovaz? Manaaaaanc, cum sa nu? Asa si noi. Veniti cu traista plina de fructe si legume de la bunici, incepusem sa avem idei .... prima idee a fost cum sa asasinam o caserola de zmeura congelata ramasa de vara trecuta, de la a doua recolta.

In alta ordine de idei, Vizigotul mi-a trasat foarte clar obiectivul pentru vara asta: sa facem cat mai multe dulciuri in premiera!
Adica deserturi, am completat eu.
DULCIURI, nu deserturi, mi-a atras el atentia. Dulciuri , ca deserturi sunt si branzeturile, daca e sa te iei dupa francezi, si stiu ca la asta te pricepi, sa faci platouri de branzeturi multe si bune.....nu, eu vreau dulciuri noi!!!!
Ok, ati aflat si care mi-e obiectivul, tinta si indicatorii.
Asa ca am dosit in frigider cutiile cu zmeura proaspat culeasa

si am purces la valorificarea (inteleapta) a stocurilor excedentare.

Asa ca am facut Inghetata de zmeura! Fiind prima oara cand execut, m-am croit pe ceva simplu, care oferea suficiente perspective de  fi mancata si daca  nu s-ar fi inghetat corespunzator (de ce mi-a venit ideea asta n-as putea sa spun, dar o sa vedeti continuarea). Asadar, ingrediente:
- 250 g mascarpone (o cutie, care va sa zica)
- 200 ml zeama-piure de zmeura
- 3 linguri (generoase!!!!) de miere. Daca aveti de unde alege, e preferabil una mai lichida.
- 100 ml smantana dulce
- 1 plic zahar vanilat
Metodologia este una ultra extra simpla. Zmeura se piseaza cu furculita pana la omogenizare si se trece prin sita.....ma rog, cat va tin rabdarile. Pe mine nu m-au prea tinut si a fost cam cu semincioare....dar n-a deranjat pe nimeni.
Se amesteca branza mascarpone cu zeama-piure de zmeura pana la omogenizare. Se adauga mierea si iar se omogenizeaza. Smantana se amesteca bine cu zaharul vanilat si se adauga amestecului de mascarpone-zmeura-miere. Se mai bate un pic cu mixerul sau cu blenderul dotat cu tel pana devine un pic spumos, dupa care se pune intr-o caserola care merge la congelator.

In pravalia in care am mancat eu cea mai buna inghetata din viata mea, undeva pe o straduta ingusta din Slatina, albanezul care din tata in fiu facea inghetata avea mare grija s-o omogenizeze periodic pentru a imprastia acele de gheata. Asa ca dupa ce am pus cutia in congelator, am tot amestecat in ea la 1-2 ore interval. Pentru ca alt loc in congelator nu am avut decat in raftul de sus, unde fundul cutiei a venit in contact direct cu stratul de gheata, toata trebsoara a iesit cam beton. Altfel, dupa ce am impartit-o in halci, dupa cum vazurati mai sus, si am decorat-o cu zmeuri proaspete, a fost super apreciata! Citez: buna rau, si unde mai pui ca e si sanatoasa. Ca e din fructe de casa!!!!!!!

Sa va fie de bine inghetata, Boieri Dumneavoastra!

duminică, 12 iunie 2011

Legume caramelizate la cuptor

O garnitura pe care noi o preferam adesea langa ceea ce s-ar numi traditionala friptura de we - asta insemnand ca adesea in we umblam creanga prima jumatate a zilei si mai mult decat un gratar rapid si comod n-am timp si chef sa fac de pranz - sunt legumele la cuptor. In diverse combinatii, forme, arome si dimensiuni. De data asta, legume caramelizate la cuptor. 
Aveti  nevoie de:
- legume asortate in conformitate cu placerile si preferintele familiei. La noi au fost: 3 morcovi, 2 pastarnaci, 5 cartofi noi de marime medie spre mica, un pumn de boabe de mazare, 2 capatani maricele de usturoi de cel nou, 3-4 fire de ceapa verde.
- 3 linguri ulei de masline
- 2 lingurite de miere lichida
- 2 lingurite de otet balsamic de cel inchis la culoare
- sare si piper dupa gust
- 1 lingurita de cimbru
- 2-3 linguri de vin alb/bere/supa clara de pui/apa 

Morcovii, pastarnacul si cartofii se curata si taie dupa inspiratie, dar felii aproximativ egale sa fie. Se pun la fiert in apa cu sare (apa sa clocoteasca deja cand puneti legumele) si o capatana de usturoi. Atentie, nu va munciti sa curatati de tot usturoiul, indepartati doar foile exterioare. Restul le puteti lasa ca-s fragede si dozeaza mai fin aroma usturoiului. Cat timp legumele dau cateva clocote, dezghiocati mazarea si aruncati-o si pe dumneaei in oala. A, vorbim de un pumn de boabe de mazare, adica produs finit dupa curatare, nu de pastai, sa ne intelegem, da?

Cand sunt aproape fierte (e importanta sa ramana mai.....al dente) se scot scurse intr-un castron. Arata bine nu?
 Separat se amesteca bine bine restul ingredientelor (uleiul, mierea, condimentele, supa/vinul/berea), se toarna peste legume si se amesteca usor si cu fereala, dar cu sarguinta sa se mozoleasca toate cele de minunatul maglavais. A, se adauga si cea de-a doua capatana de usturoi, curatata doar de foile exterioare si taiata in doua transfersal, sa se vada minunatii catei in lacasurile  lor....hai ca-mi fac pofta singura si nu e momentul sa ma arunc in restul de usturoi ramasa in frigider.....
Se pun intr-o tava imbracata in hartie de copt. Cepele verzi se taie pe lung - am eu o chestie cu taiatul asta pe lung, arata taaaaare bine si parca-s mai gustoase asa....ca sa vedeti e adevarata vorba aia ce ne aduce aminte ca haina (in acest caz aspectul) face pe om (in acest caz mancarea) - cepele verzi, deci, se taie pe lung si se pun deasupra.


Se acopera cu un capac cat de cat etans si se dau in cuptorul (gata incins) dar la foc moderat spre mic. Dupa 10 minute se scoate capacul si se mai lasa inca 10 minute, sa se aureasca-bruneteasca. Rezultatul este destul de maronit si caramelizat dar, va asigur, absolut delicios. Va recomand cu insistenta firele de ceapa de deasupra, care-s dulci rontaitoare - eu am vandalizat fara pic de jena farfuriile tuturor -  si usturoiul copt in camasuta lui....care-i divin, n-am cuvinte!


Noi am servit asta minune (nu c-ar mai conta ce e pe langa, e de ajuns ea insasi) cu cativa carnati de curcan la gratar si-o mica salata de varza cu castraveti si,  cum altfel, marar.

Pofta mare si we placut, ce-a mai ramas din el, Boieri Dumneavoastra!

vineri, 10 iunie 2011

Frigărui de fructe ciocolățite

....sau ciocolungite, dupa caz!

Cina de vineri seara, in familie. Soț hărnicuț m-așteaptă cu mare salată asortată. Eu, cu traista plină de la piață. A început perioada în care cumpăr după pofte, așa că m-am întors acasă cu dovlecei, morcovi de cei noi cu tot cu frunze, păstârnac proaspăt, tot nou, sfeclă roșie cât pumnișorul Vizogotului.....numai bunătăți....

Toate bune și frumoase, lângă asortata salată am făcut repejor niscai șnițele de vițel și (cum altfel) niște dovlecei pane cu usturoi dar....ce mă fac de desert? Se făcea ora de venit Vizigot de la grădi.... Rumegam eu în sinea mea oarece minunate .... deserte cu ocazia prilejului ce urmează dar încă n-am aprovizionat frigiderul și nici timp nu era....Așa că am apelat la salvarea mea dintotdeauna: improvizația!

Suprem inspirată de un rest de ciocolată părăsită prin frigider, am pus la baie de aburi numita ciocolată cu o gâlgâitura de lapte și mi-am continuat cautarea. Tot prin frigider, se văitau ne-băgate în seama cateva caise, vreo 2 piersici, un pumn de cireșe.....

Așa că am făcut frigărui de fructe cu ciocolată! 
Aveți nevoie pentru 2 porții, de următoarele:
- 50 gr ciocolată
- 2-3 linguri de lapte
- un praf de scortișoară
- 4-5 caise
- 2-3 piersici
- un pumn de cireșe
- câteva linguri de înghețată de care vă place (eu am avut de fructe de pădure)

Pentru glazura de ciocolată: ciocolata, de care-o fi, se pune la baie de aburi dimpreună cu cele câteva linguri de lapte. Se lasă la fiert până se omogenizează-catifelează, amestecând din când în când, apoi se adaugă un praf de scorțișoară, se mai amestecă un pic și se stinge focul.

Pentru frigărui: se taie felii 3-4 caise, 2-3 piersici și se curăță de codițe un pumn de cireșe. Se înșiră pe 4 bețe de frigăruie.
Se așează artistic (mă rog, fiecare cât poate....) pe 2 farfurii:
 Se stropesc, apoi, cu ciocolata topită, lângă ele se pun cam 2 linguri de înghețată, mozolită și ea, corespunzător, cu minunata ciocolată:



Aici un degețel nerăbdator care pur și simplu nu mai avea răbdare să fac pozele, așa că făcea curse între farfurie și guriță:


Combinația asta, Boieri Dumneavoastră, e tare plăcută: fructele zemoase și răcoroase, ciocolata călduță și aromată cu scorțișoară....înghețata rece..... bine, după gustul meu și înghețata trebuia să fie tot ciocolățită, dar am avut în casă numai de cea de fructe de pădure....care oricum constituie un maaaare mister că Tati cică n-a cumpărat-o el (căci el e total pentru contra înghețată) , dar nici eu n-am cumpărat-o că eu dacă aș cumpăra, ar fi de ciocolată....în fine, nu ne încurcăm în detalii.....

S-aveți seară frumoasă și uichend plăcut, Boieri Dumneavoastră!

miercuri, 1 iunie 2011

1 Iunie

Stateam astazi si ma gandeam - intre ce trebi am avut de rezolvat la prima ora, dupa dus Vizigot la gradi, si ora pranzului, cand merg sa vad Vizigot in spectacol de dans, mi-au ramas cam 40 de min de stat la birou, pe care le-am folosit ca ardeleanu', am shezut si-am cugetat, ca oricum de alceva n-aveam timp ....ma gandeam azi, deci, ca ar trebui sa fie ziua copiilor in fiecare zi :). A, si sa fie zile cu soare!

Nu stiu de unde vine 1 Iunie Ziua Copiilor, dar stiu ca ar trebui s-o sarbatorim! Noi la birou avem liber toate  - fiecare are de dus-adus-vazut-filmat odrasla pe la vreun concurs-festival-manifestatie dupa care doar nu i-om lasa sa mearga 'napoi la gradi, nu?

Asa ca astazi e zi de petrecut timpul la liber cu Vizigotul. Habar n-avem ce-o sa facem, dar sa se termine cu dansu' si-om vedea...tocmai aici e frumusetea, ne facem de cap fara program :D

La multi ani la piticei si piticute! Sa aiba parte, in primul rand, de iubire! Si rasfat! Si de tot ce e mai bun pe lume!
Si, nu in ultimul rand, La multi ani copiilor ascunsi in noi! Ia lasati Domniile Voastre toate cele balta si haideti sa ne sarbatorim! Cum? Habar n-am, dar , cum ziceam, tocmai asta-i frumusetea!

De la noi, un fluturas si-o floricica, pe-o campie verde-n soare! (asta e legenda autorului).

Distractie placuta, Boieri Dumneavoastra! Am fugit la Palatul Copiilor!

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...