O dupa amiaza de duminica. De duminica de toamna.

Nu stiu altii cum sunt, ca sa parafrazez din scrieri si autori celebri, dar gurmanzii mei au cateva feluri de mancare pe care trebuie musai sa le aibe pe masa intr-un anumit sezon. Nu vorbim aici de ouale rosii de Pasti, cozonacul de Craciun sau alte asemenea traditii. Vorbim de "nu faci si tu o tarta de mere, ca deja se strica merele alea bune de la bunica" (asta prin septembrie) sau "avem rosii sa ne punem si-n cap si o supa n-am facut si noi" (pe la sfarsit de august) sau "auzi, da' o placinta de bostan hmmm? ce zici?" (evident, in septembrie-octombrie).....d'astea.....Ei, stresul ultimelor 2 saptamani a luat forma "avem balconul plin de dovlecei si n-am facut si noi un ratatouille, maine sigur ma duc sa cumpar vinete".

Si cum "maine" s-a tot amanat, abia azi am m-am apucat sa fac minunea. Intre timp dovleceii cei multi se redusesera la 1 singur, dar mare, fiindca restul au fost cazati, prin amabilitatea a doua maini dibace de sot harnicut, in congelator, tocati cubulete (dovleceii, sa ne intelegem) pentru delicii de peste iarna. 

Si cum niciun ratatouille nu e ca un alt ratatouille, as putea sa va zic ca e reteta de aici dar as cam minti, fiindca adevarul este ca de fiecare data adaptez reteta dupa situatia din teren. Situatia din terenul de azi se prezenta cu vinete, dovlecei, morcovi, ceapa, rosii dar fara pic de ardei capia/gogosar. Suplinea, in schimb, prin prezenta unei sticle de sos de rosii "reteta noua, aia cu usturoi, de merge la paste" de la bunici. M-am pus deci pe treaba si am executat dupa cum urmeaza. 

Vinetele, si anume 2 bucati, nu foarte mari, spalate, taiate rondele, au fost puse sa zaca la sare. Pentru ca, desigur, eram intr-o dispozitie accentuat artistica (ca dovada ca am si poze din timpul, nu doar de dupa) poza asta s-a numit "Mancatorie":

Dovlecelul, care era de fapt un zuchini corcit cu dovlecel frantuzesc (habar n-am de ce frantuzesc, dovleceii aia asa mai untosi cu coaja galbena), maricel dumnealui, cam cat ambele vinete la un loc, a fost spalat, curatat de coaja (cam cu naduf si stress, ca deja avea coaja tare si mi-era ca strica bunatate de planuri), taiat felii si pus la sare si el. Cam ciudate feliile fiindca o parte din ele au fost de fapt cerculete, era sec pe interior mai mult de jumate din lungime, dar miezul in sine era untos si fraged, deci dupa o matura chibzuinta am decis ca se califica. Simtul artistic al bucatarului, stimulat de simtul artistic al Pimpesei din dotare care era ocupata sa umple de acuarele masa din bucatarie, a numit poza asta "Incercuire": 

Cat timp sus numitii au stat la sare, eu am rezistat insistentelor fiicei personale care voia si ea sa faca o "ciorba de papusi, de-a prefacutelea", numai ca in ea voia sa puna ingrediente cat se poate de adevarate si ne-prefacute, incepand cu boia de ardei si piper macinat. Asa ca mai taiam o ceapa, mai raguseam sa explic de ce piperul te face sa stranuti, mai tocam un morcov, mai clacam nervos ca donsoara voia si 2-3-4 si mai multe condimente pentru ciorba ei, pana a culminat cu sustragerea din cosul de gunoi a unor coji ramase de la dovlecel si morcov, moment in care mi-am exercitat drepturile de bucatar sef si i-am inchis cantina. A rezultat ca eu sunt o persoana rea la suflet care vrea sa-i lase papusile flamande....

.... sa revenim...cat astea de ziceam au stat la sare, intinse frumos pe tavi si pudrate corespunzator, eu am mai:

- curatat si feliat 3 morcovi maricei

- curatat 2 cepe marisoare, una am tocat-o marunt, una am feliat-o grosier

- blenderuit 3 rosii cu un pahar de suc de rosii cu 4 catei de usturoi si-o galgaitura de ulei de masline

- salvat din mainile Pimpesei niscai busuioc, oregano si cimbru sa am si de ratatouille, ca papusile s-or  fi saturat de ciorba

Dupa care am inceput sa cladesc, intr-o tava de merge la cuptor. Mai intai am pus blenderuiala cu suc de rosii et co, sa fie strat cam de 2 degete. Am adaugat ceapa tocata marunt si am amestecat, dupa care am pus felii alternate de vanata-dovlecel-ceapa (dupa ce, in prealabil, am spalat vanata si dovlecelul de sare si le-am zvantat nitelus). Morcovii, fiindca erau feliile de diametru prea mic in comparatie cu celelalte, i-am presarat printre cele 2 randuri de rondele (visez la ziua in care am sa nimeresc vinete si dovlecei fix de acelasi diametru, aia da perfectiune-n farfurie...). 

Mno, si dupa ce le-am vazut aliniate regulamentar, am stropit cu inca niste ulei de masline si am presarat, cu totala nesocotinta, cimbru, busuioc si oregano maruntite. Cat? Habar n-am, sa zicem cam 2 lingurite din fiecare? Trebuia sa pun si niste piper dar atata ma certasem cu fii-mea pe el ca nu am mai indraznit sa-l scot la vedere. 

Asteptandu-si randul la cuptor aratau cam asa:

Desigur, spiritul meu artistic nu fusese inca infrant de vicisitudinile dupa-amiezii si a numit poza de mai sus "Ambuscada". Si, cum ma luase valul si visam la scenarii politiste, am mers mai departe si am facut si un "Under cover" 

Am acoperit, adica, tava cu hartie de copt pusa cat de cat etans (teoria era sa fie un capac decupat fix dupa forma tavii, daaa, sigur, cum sa nu....). Am pus tava in cuptorul incins in prealabil, la foc mediu, 35 de minute cu capacul de hartie si inca vreo 20 fara, sa se bronzeze nitel chestiunea. 

Nu va zic ce mirosuri se degajau si ce pofte se declansau....Fiindca preparatul era destinat cinei si cina urma sa fie rezultatul unui efort de echipa - adica promisese sotul ca executa proteina, daca ma ocup eu de garnitura - va arat cum a iesit si revin mai pe final cu mizanplasu' farfuriei. Deci asta am scos din cuptor:

Mi-am verificat rapid simtul artistic, inca nu plecase, asa ca poza s-a numit "Deznodamantul". Intre timp, fiica-mi renuntase la ideea ciorbei papusilor, adasta a plictiseala in speranta ca va fi bagata in seama si anume cand va fi gata prima clatita. 

Caci da, in asteptarea cinei, am sarit direct la prepararea desertului: unicele si irepetabilele Clatite cu ciocolata. Stati asa, nu clacati de admiratie, ca nu-i mare filosofie, nu-s decat niste clatite cu 2 linguri de cacao in compozitie. Astfel, Boieri Dumneavoastra, pacalim minorii ca-s clatite cu ciocolata si scutim oarece calorii si zahar inutile din meniu. 

Deci reteta de clatite, cum ziceam, unice si irepetabile. Pai am amestecat 5 albusuri scoase din congelator (ca de acolo mi s-a tras, am constatat ca am prea multe albusuri congelate si am gandit cu voce tare ca altceva decat clatite n-am ce face din ele....)...deci am amestecat 5 albusuri congelate-decongelate cu 2 oua, cam 500 ml de lapte, aproximativ 300 ml apa minerala, un praf de sare, o galgaitura de ulei siiiii, aici e aici, desigur, faina cat cuprinde sa iasa un aluat numa' bun de clatite. A? Este ca v-am calcat, in sfarsit, pe bombeu, de va pare rau ca ati citit pana aici? Pai n-am ce sa va fac, zau ca nu stiu cat am pus, sa zic cam 2 cani (de alea, cupe, cups, cesti, stiti Domniile Voastre, de-s la set de masuratori de patiserie). Le-am amestecat bine bine bine de tot pana n-au mai fost cocoloase siii (credeati ca uit de cacao, asa-i?) am adaugat 2 linguri de cacao sa dea culoare compozitiei. Iar amestecat bine bine si, vorba aia, restul e istorie, le-am copt in tigaie cum se coc clatitele in tigaie. 

Soarta le-a fost vitrega fiindca cel putin 5 dintre ele n-au apucat sa vada lumina dulcetii, fiind halite asa, de-un degusteu, de care cum trecea prin bucatarie. Moment in care mi-am dat demisia si am anuntat, ca de obicei, ca cine vrea clatite n-are decat sa umple. Asa ca unele persoane tata si fiica de prin zona s-au apucat de treaba. Mai intai au insirat pe masa borcanele cu dulceata:

Avem, de la stanga la dreapta si de sus in jos, asa: de caise, de dovlecel, de afine si de soc cu pere. I-am avertizat ca tre sa-mi pastreze si mie 3 sa le fac cu miere, c-asa-s eu, mai cu mot, si am parasit bucataria. S-au descurcat onorabil, pana la final, au golit borcanele, nu-mi e clar cat s-a dus in clatite si cat direct prin burtica, dar cred ca nici nu vreau sa aflu. Intre timp minora implicata in treaba asta a reusit sa adoarma la o ora rezonabila asa ca presupun ca aportul glicemic nu a fost chiar asa revoltator.

Mno bun, ziceam ca va zic si de mizanplas. Pai farfuriile de la cina au aratat asa:

Dealtfel poza o vazurati si mai sus in partea de inceput a povestii. 

 Domnul sot s-a achitat de promisiune si-a facut muschiulet de porc tras la tigaie cu ulei de masline, vin si un amestec mirobolant de seminte de chimen, salvie, busuioc, cimbru si oregano. Foarte bun si foarte asortat cu ratatouille-ul, care s-a halit pana la stadiul de sters farfuria cu paine.

...si cam asa a fost cu a mea "lazy sunday afternoon". S-aveti saptamana cu spor, Boieri Dumneavoastra!