FIINDCA

Se spune ca foamea e cel mai bun bucatar. Da' pasiunea e cel mai bun condiment......

sâmbătă, 30 iulie 2011

Zante II

Cum ziceam la recenta relatare, ca va urma, na, ca urmeaza, Boieri Dumneavoastra. Cum ziceam, mi-am luat cartea ceea (poate intr-o zi cu soare apuc sa urc si-o poza a dumneai). Aseara iar m-am dat in spectacol si-am facut niste miel inabusit cu cartofi dupa o reteta de acolo, care a iesit super faina. E si super simpla reteta - mielul taiat bucati se soteaza mai intai cu ceapa pana se maronesc, se adauga rosii si ceva apa, sare, piper, si se lasa la inabusit fro ora jumate. Dupa care se adauga cartofii (prajiti un pic in prealabil zice by the book, eu doar i-am fiert pe jumate in apa cu sare ) si se mai lasa jumate de ora. A mancat famelia pe intrecute, a cote de o salata de varza alba....asta fiind si unul dintre motivele pentru care nu detin poze cu realizarea. Alt motiv este acela ca Boierul care mi-a vandut cartofii a incurcat marfa si mi-a dat cartofi fainosi care s-au cam pierdut cu firea in procesul prepararii si n-au mai ramas prea multi intregi sa faca mumos la poza......Dar se va re-edita cat de curand, sper, si-atunci vin si c-o poza cumsecade......

Asadar sa ne re-intoarcem in Zante (hehe, as vrea eu....) si sa continuam cu povestea. Ziua a treia a fost programata o excursie, in coordonarea ghidului de la agentia care ne vanduse biletele. Cum la excursie urmau sa participe si prietenii cu care venisem si care erau cazati la un hotel din cealalta parte a insulei si, mai ales, fetitele lor colege de gradi cu Vizigotul, am pornit cu si mai mare entuziasm....Primul obiectiv a fost catedrala Sf Dionissos din Zakynthos, sfant care este patronul si ocrotitorul orasului.


Un element inedit in povestea sfantului (la catedrala sunt pastrate moastele acestuia) sunt papucii rosii cu varf ascutit, care apar in toate reprezentarile si cu care se spune ca sfantul cutreiera si in zilele noastre lumea si face fapte bune. Papucii sfantului din racla se schimba in fiecare an in perioada in care acesta este sarbatorit si versiunea locala este ca papucii pusi in racla cu un an inainte sunt intotdeauna tociti pe talpa. Mai mult decat atat, uneori racla nu poate fi deschisa fiindca, spun credinciosii, sfantul este plecat.
Vizita noastra a fost un pic mai rapida fiindca cei trei copii cuminti nu prea aveau rabdare contemplativa.

In continuare, ne-am oprit pe plaja de la Aghios Nicolau - una dintre cele mai frumoase plaje de pe insula, unde am lenevit, am inotat, ne-am zbenguit cu juniorii pana spre ora 4.


Apa era clara si limpede si fara nici un fel de valuri. Pranzul l-am luat intr-un restaurant de pe plaja - destul de englezit de felul lui - unde copiii au putut manca celebrii cartofi pai cu cu chicken nuggets, Vizigotul a cerut spaghetti bolognese - a cam ratat caci sosul era facut cu multa scortisoara si "sos de spaghete dulce inca nu am chef sa mananc"- noi doamnele am degustat pui copt cu bere (banal) sau salata de ton (la fel de banala) iar taticii au experimentat niste maxi-hamburgeri din care aproape ca nu puteau musca.

Pe o latura a plajei, biserica avand hramul Sf. Nicolae:


Ne-am balacit in voie pana catre ora 4, dupa care am pornit spre hotelurile de resedinta. Inca o ora la piscina - e un fel de-a spune, doar am stat tolaniti la umbra si am citit, unii dintre noi, sau am jucat jocuri pe telefoanele parintilor, altii dintre noi - apoi cina, o tura de plimbare prin Laganas, o repriza de mini-golf si una de air hokey si gata ziua noastra.

- va urma -

vineri, 29 iulie 2011

Pui cu masline si ardei rosii


 Intrerupem, Boieri Dumneavoastra, epopeea concediului nostru in Zante, cu o alta relatare, tot legata de Zante. Facui, asadar, asta seara, o mancare buna-buna, Greek made, ca sa zic asa.......
Sa va spun: cat am fost in Grecia, ori ca m-am maturizat ori ca intrasem complet in zen, n-am avut nici o aplecare spre cumparaturi, shopping, cascat gura prin magazine....cum vreti sa ii ziceti. Eu vream sa vaz frumusetile naturii, apa clara, barcile multe, insulele idem, albastrele grote, etc etc.
In aeroportul din Zante, insa, cand sa plecam, am intrat si eu, ca tot boieru', in duty free....pai nu? Unde am avut o mare revelatie cum ca parfumul vietii mele, made by boieru' Givenchy, Extravagance pe numele lui, nu s-ar mai face....Eeee, m-am scuturat repejor de dezamagirea de rigoare -  caz doara nu e primul parfum pe care-l scot de pe piata - si am pornit gospodareste la cascat gura......M-am lalait eu ce m-am lalait pe acolo, am mai luat ceva ulei de masline, de parca nu-mi ajungea tona dosita deja prin bagaje, si cand sotul m-a chemat imperativ "HAI CA INTARZIEM" ce-mi cade in mana???? O carte de Greek Cooking scrisa (ati ghicit) in engleza. Usor dezamagita de orientarea spre english style a multora dintre restaurantele locale, mi-am soptit in barba ca trebuie sa ma razbun si am cheltuit cu maxima inconstienta fro 10 euro pe numita carte de bucate.
Care o zacut pe raftul de stiintabucatarelii din bucatarie pana in seara asta cand mi-am luat inima in dinti si am facut (stati sa ma concentrez) Kotopoulo me Elies ke Kokines Piperies. A? Ce ziceti? Numa sa citesc treaba asta mi-a luat mai mult decat sa gatesc mancarea in sine. Care, de fapt, e o foarte buna mancare de Pui cu ardei rosii si masline.
Ingredientele nu-s multe, sunt putine si precise. Astfel:
- carne de pui - 6 portii. Acuma nu stiu ce-or intelege ei prin 6 portii, eu am folosit cam jumate de kg de piept de pui dezosat, taiat in bucati de o imbucatura. Asta fiindca Vizigotul din dotare tocmai ce si-a scos azi 2 dinti clatinatori si n-ar fi avut dotarea necesara devorarii unor copane, oricat de greek style ar fi fost ele......
- ardei rosii (capia, de ex, eu am avut unul rosu capia si unul galben gras), 2-3 bucati, taiati in bucati maricele (patrate cu latura de 3 cm, de ex)
- ceapa, 2-3 bucati, taiata fin
- masline, 250 g. Reteta prevede masline negre, eu am folosit masline Kalamata, alea nu prea mari si cumva rosietice, dar pline de gust si savoare. In consecinta, am redus sarea.
- rosii, 2-3 bucati, decojite si taiate (eu nu le-am decojit....)
- apx 200 ml ulei de masline
- un pahar vin rosu
- un pahar apa (calda, zic eu sau, si mai bine, supa de baza)
- sare si piper (pe gustate, va reamintesc ca maslinele pot fi sarate....mai bine dregeti de sare la final)
- ceva cimbru, dupa gust (eu am pus cam o lingurita ca suntem oameni cu mult gust....).

De facut, se face usor. Incingeti uleiul de masline intr-o tigaie cu fundul gros (si mai bine intr-un vas de merge la cuptor) si caliti bucatile de pui vreo 10 min pana se auresc. Adaugati ceapa, ardeii si maslinele, ameste cand continuu. Acum e momentul sa va atrag atentia ca e de preferat sa utilizati o tigaie mai adanca, sa nu dati pe jos diversele ingrediente. Turnati vinul peste toate astea si apoi adaugati rosiile, cimbrul, piperul si apa si continuati sa gatiti minunea pe foc mediu inca o ora si jumatate (daca-s bucati de pui mai maricele) sau doar o ora daca vorbim de piept de pui dezosat. Cred (inca n-am incercat) ca aceasta o-ora-si-jumatate  (sau, cum ziceam, dupa caz, doar o ora) si-o poate petrece si-n cuptor, intr-un vas cu capac, sa se inabuse in voie.



Cand e gata, serviti fierbinte, ca fel principal, cu paine proaspata alaturi. E buna la adunat sosul ;). Arata grozav, miroase de asemenea iar de gust, ce sa va mai spun? Mancare gatita pe indelete cu ulei de masline....Divin!




Pofta mare, Boieri Dumneavoastra!
-

miercuri, 27 iulie 2011

Zante I

Anul asta am fost la mare in Grecia. Zakynthos.  O insula micuta (dupa criteriile noastre de .... continentali ), cam cat un judet de-al nostru.

Am plecat cu un zbor charter, am trecut de emotiile bagajelor, niciodata nu mi le cantaresc acasa, si la aeroport ma intreb cat am sa platesc in plus fiindca nu-s organizata si iau toate fleacurile cu mine....ei bine, desi plecam la mare cu copilul dupa noi, n-am atins nici pe departe limita maxim impusa.... Am ajuns in Zante (pe drum am aflat ca asta e numele de alint al insulei, Zante) in jurul pranzului. Caldura sufocanta si soarele orbitor ne-au socat inca din prima clipa. Drumul fff scurt din aeroport pana la autocarele care asigurau transferul spre hoteluri, cu omul de la agentie strigand dupa noi nu foarte elegant ca "nu mergeti pe unde trebuie, autocarele noastre-s in partea cealalta" m-a dus cu gandul la niste refugiati.....
Drumul pana la hotel - Mediteranean Beach Resort - a fost scurtut iar hotelul, asa cum ma asigurase dna de la agentia care ne-a vandut biletele, era foarte aproape de plaja. Pe usa de la intrarea in hotel, 5 stele. Noi il cumparasem ca fiind de 4. Dupa ce ne-am cazat intr-un apartament cu 2 dormitoare (suprize suprize, noi cerusem camera cu pat suplimentar pentru copil), am admirat privelistea din balconul ce dadea nu spre mare ci spre drumul de acces din statiune, ne-am apucat sa desfacem bagajele. La o examinare mai atenta, hotelul era de 3 stele plus. Foarte curat, camerele spatioase, baia la fel, nimic de reprosat dar....3 stele plus, nu 5 ca pe usa nici 4 ca la agentie.

Punem costumele de baie pe noi, alcatuim la repezeala geanta de plaja  si plecam in recunoastere..... De pe tareasa barului cu piscina erau max 10 m pana in apa. Puteam sta lejer in sezlongul de pe terasa barului si supraveghea odrasla balacitoare in apa pana la glezne. F convenabil! Comandam beri si sucuri si-o salata greceasca si lenevim la soare. Pardon, la umbra, unsi bine cu crema factor 50. Soarele, anul acesta, ca si in ultimii 2-3 ani, e aprig.

La cina am facut cunostinta cu restaurantul hotelului - aveam demipensiune - unde am constatat cu surprindere  ca trebuie sa platim apa si, bineinteles, orice alta bautura am fi comandat. Chipurile asa-i la demipensiune - nu zic ba, nu stiam - din pacate noi intelesesem altfel....Enfin, trecem detaliul la rubrica "nu merita sa-mi stric vacanta" si ne vedem de ale noastre.

Seara am petrecut-o in Laganas. Multi tineri englezi - aveam sa aflam peste cateva zile de la ghid ca Zante este o destinatie consacrata pentru tinerii englezi. In insula, dealtfel, englezii au investit mult, pentru englezi. Acest lucru se vede si in restaurante - la orice comanzi primesti chips-ii, cartofii aia pai congelati care mie imi "plac" in mod deosebit si odata cu tacamurile chelnerul ti-aduce si sticlele de ketch-up, brown sauce si mayo..... Despre asta aveam sa ma prind mai tarziu, la o crashma de pe plaja am vazut in meniu ca multe chestii au mayo si, cu mintea aiurea, am intrebat-o pe chelnerita ce sos e ala mayo......s-a uitat ciudat si mi-a explicat ca e, desigur, maioneza.... :) Am facut cunostinta cu bucataria traditionala greceasca la o taverna dintr-un sat din apropiere dar....sa nu anticipam.....

Criza, atat de celebra pentru toata lumea, se vedea prea putin in Zante. Erau unele restaurante si hoteluri parasite (adica inchise si usor prafuite, nu erau chiar ruine) si, credeam eu in acea prima zi, erau cladiri neterminate, cu fierul beton iesind din acoperisul parterului asteptand, probabil, cladirea etajului afectat de criza......Iarasi realitatea era diferita de aparente: ni s-a spus ca este o metoda de diminuare a impozitelor, cladirea nu e terminata deci nu poate fi impozitata. Interesanta moda, nu? Erau si baruri deschise dar goale si curate ca un muzeu, unde nu intra mai nimeni, erau si baruri aglomerate pline cu tineri pusi pe distractie, in fata carora erai supus unor invitatii asidue de a servi ceva, orice, si daca nu azi poate maine, poimaine.....anytime Sir!

Prima noapte a fost destul de cald, insa am tinut aerul conditionat pornit si ne-am descurcat.


Ziua a doua - mic dejun, pregatire de plaja, baie, plaja, balaceala....cand soarele a devenit de nesuportat, am facut cate un dush si-am plecat sa luam masa de pranz. Dupa indelungi discutii cu domnisoara de la receptie - a carei engleza era la fel de buna ca si greaca noastra - ne decidem: El Greco, o taverna din Aghios Sostis. O crashma micuta, cu scaune si mese din lemn simplu vopsite in albastru, asezate in curtea acoperita cu pietris alb-varos, sub o bolta de vita de vie. Pe canapelele din lemn ca la nuntile si pomenile noastre, presuri in dungi.


In curte, ca peste tot in insula, leandri cat casa - aspect ce m-a impresionat in mod deosebit. In jur - maslini. Eram, de fapt, intr-o livada de maslini - dar adevarul este ca toata insula este o imensa livada de maslini. Cand am coborat din taxi ne-a intampinat in poarta Dionisos, un urias barbos si burtos - patronul, inteleseram noi - care ne-a urat bun venit si ne-a intrebat de unde suntem. Ne-a asigurat ca ne primeste in taverna lui ca in casa lui si ca suntem oaspeti dragi. Chiar asa ne-am si simtit. Sub umbrarul din lemn si bolta de vita de vie chiar si caldura infernala era mai domoala iar cicadele, care asurzesc cu cantecul lor, ascunse in maslini, se auzeau, parca mai discret.

Am fost serviti de fiica patronului, iar sotia lui era bucatarul tavernei. Am mancat o salata de fasole boabe cu ceapa si condimente - din partea casei. Stifado cu carne de vita -  pe care doamna care ne servea l-a descris atat de savuros ca ne ploua in gura cu mult inainte  de a fi serviti - carne de vita, cu ceapa, rosii si condimente, coapta in cuptor pana se inmoaie si se fragezeste .... o minune. Branza feta cu rosii, pe gratar, botezata cu mult ulei de masline - Vizigotul s-a saturat cu uleiul de masline si painea de casa. Caracatita la gratar. Baclava (sau sarailie? zau ca nu stiu .... ) si cataif. Pepene verde de la gheata. Fresh de portocale pentru copil, vin rosu de casa pentru noi. Servit racorit, in pahare scunde, fara pretentii.

Ne-am desprins cu greu din taverna aceea si am ajuns la hotel cu burtile pline si moleseala in oase. Fiindca eram in concediu de odihna  am tras un pui de somn (de pranz, chipurile) de vreo 3 ore si ne-am trezit tocmai la timp sa mai facem baie si plaja cam o ora, pe seara, inainte de cina. Apa - ca uitam sa va spun - era clara si foarte calda, cu nisip fin si o adancime ce nu trecea de un stat de om pana hat la vreo 70  de metri in larg. Sa te tot balacesti!

Seara, dupa cina, iarasi plimbare prin Laganas. In recunoastere. Orasul era plin de zgomotul barurilor, misunatul turistilor - cum ziceam, preponderent tineri - mirosul de leandri in floare si de mancare gatita. Oriunde te intorceai era cineva dornic sa te invite in barul lui unde oferta de mancare si bautura era unica. Baietii au jucat un air hokey intr-o locatie cu jocuri....noua pasiune a Vizigotului, anul trecut a fost biliardul, anul asta e air-cum ii zice.......L-am avertizat ca masa de air-hokey nu cumpar, sa fie clar!

Am incheiat ziua cu o plimbare pe plaja pana la hotelul nostru - luna era aproape plina si, lucind deasupra marii oferea un spectacol minunat - si am incercat sa mergem la culcare mai devreme fiindca a doua zi ne astepta o prima excursie cu autocarul prin insula.

-va urma-

duminică, 3 iulie 2011

Placinta cu fructe





Acesta este genul de desert pe care-l pregatesc de cele mai multe ori la repezeala, in lipsa de alte idei. Este foarte usor de facut si .... n-aveti cum sa dati gres. Povestea acestei placinte seamana - inevitabil - cu povestea marii majoritati a deserturilor gatite de mine: seara, la cina, cu felul principal aproape gata in tigaie, ma trezesc ca n-am desert si, bien sur, familionul doreste cevaaaaa......cumvaaaaa......dulce si cu coca....da, coptura sa fie......
Asa am prins eu obiceiul de a pune aluat la congelator, sa fie pentru vremuri de restriste. Ca tare-i bine cand ai ce decongela, de urgenta, si ce improviza, cu arta si maiestrie. Si modestie, evident :).
No, pentru reteta asta, Boieri Dumneavoastra, aveti nevoie de:
- aluat dupa reteta de aici, nu mult, cam cat un grepfruit mare, sau cat doi pumni stransi ai gospodinei. Eu-l aveam gata facut si doar l-am dezghetat (cum ziceam, foarte bun obicei, va sfatuiesc sa faceti mai mult aluat cand aveti timp si sa-l congelati in portii mici ca nu se stie niciodata, e bun si la pizza, si la placinte dulci, si la placinte sarate)
- cam 400 ml de compot de pere (adica jumatate de borcan din ala de 800)
- un plic de zahar vanilat
- 2 linguri generoase de dulceata de prune (de prune decojite am avut eu, dar nu e musai)
- 10 capsuni mici si bine coapte
- 10 cirese bine coapte, fara samburi
- cateva cirese amare, daca aveti, dar nu e musai. 
- unt sau ulei pt uns tava
- 1 ou
- zahar pudra pentru final, dar nu e musai
Compotul, cu perele taiate bucati mici si cu tot cu zeama, dulceata si ciresele de ambele feluri se pun la fiert cu zaharul vanilat. Dupa ce dau cateva clocote, se adauga capsunile. 

Se mai lasa la fiert cateva minune pana cand se ingroasa un pic siropul. Apoi se iau de pe foc si se muta in alt vas, sa se raceasca mai repede.


Intre timp se intinde o foaie cat mai subtire de aluat si cu ea se imbraca tava (eu am folosit una patrata de yena), unsa in prealabil cu unt sau ulei. Aluatul se pune ca o cuvertura, sa depaseasca marginile tavii cu 1-2 cm. 
Din amestecul de fructe se opresc 2-3 linguri de zeama si restul se pune peste aluatul din tava, si se netezeste, se intorc marginile aluatului peste umplutura si se orneaza cu fasii de aluat aranjate, pe cat posibil, ca un grilaj. Nu e importanta atat impresia artistica - desi nici ea nu e de lepadat - cat sa permiteti aburului din umplutura, in timpul coptului, sa iasa, astfel incat, pe de o parte, sa nu inmoaie prajitura si, pe de alta parte, sa se mai ingroase. Dupa ce ati terminat montajul, bateti oul cu cele cateva linguri de sirop pastrate, si ungeti "bretelele" placintei. Dati la cuptor la foc potrivit, si stati p-aproape. Ca miroase demential. E gata cand scobitoare infipt in partea din margine - unde e mai mult aluat - iese cu fata curata. Si cand a capatat o culoare minunata:


Lasati sa se raceascca - un pic - apoi taiati si serviti. Cu grija ca siropul, desi s-a transformat in mare masura in gel, e foarte fierbinte. Merge si rece, a doua zi, la pachetelul de excursie, asa cum a primit Vizigotul care a dormit cu gandul la placinta in seara ceea.

Acuma sfaturile destepte: asta nu e o reteta in sine, cat mai mult o idee de improvizatie. Nu e musai sa va tineti de combinatia de fructe...de cate ori aveti un fund de borcan de compot sau dulceata mai zemoasa si cateva alte sorturi de fructe amenintate cu extinctia din cauza ignorarii prin frigider, puteti invarti turtita asta. E foarte buna si iese de fiecare data altfel.


Pofta mare, Boieri Dumenavoastra. Si we placut, ce-a mai ramas din el.

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...