Placinta cu fructe

Acesta este genul de desert pe care-l pregatesc de cele mai multe ori la repezeala, in lipsa de alte idei. Este foarte usor de facut si .... n-aveti cum sa dati gres. Povestea acestei placinte seamana - inevitabil - cu povestea marii majoritati a deserturilor gatite de mine: seara, la cina, cu felul principal aproape gata in tigaie, ma trezesc ca n-am desert si, bien sur, familionul doreste cevaaaaa......cumvaaaaa......dulce si cu coca....da, coptura sa fie......

Asa am prins eu obiceiul de a pune aluat la congelator, sa fie pentru vremuri de restriste. Ca tare-i bine cand ai ce decongela, de urgenta, si ce improviza, cu arta si maiestrie. Si modestie, evident :).

No, pentru reteta asta, Boieri Dumneavoastra, aveti nevoie de:

- aluat dupa reteta de aici, nu mult, cam cat un grepfruit mare, sau cat doi pumni stransi ai gospodinei. Eu-l aveam gata facut si doar l-am dezghetat (cum ziceam, foarte bun obicei, va sfatuiesc sa faceti mai mult aluat cand aveti timp si sa-l congelati in portii mici ca nu se stie niciodata, e bun si la pizza, si la placinte dulci, si la placinte sarate)

- cam 400 ml de compot de pere (adica jumatate de borcan din ala de 800)

- un plic de zahar vanilat

- 2 linguri generoase de dulceata de prune (de prune decojite am avut eu, dar nu e musai)

- 10 capsuni mici si bine coapte

- 10 cirese bine coapte, fara samburi

- cateva cirese amare, daca aveti, dar nu e musai. 

- unt sau ulei pt uns tava

- 1 ou

- zahar pudra pentru final, dar nu e musai

Compotul, cu perele taiate bucati mici si cu tot cu zeama, dulceata si ciresele de ambele feluri se pun la fiert cu zaharul vanilat. Dupa ce dau cateva clocote, se adauga capsunile. 

Se mai lasa la fiert cateva minune pana cand se ingroasa un pic siropul. Apoi se iau de pe foc si se muta in alt vas, sa se raceasca mai repede.

Intre timp se intinde o foaie cat mai subtire de aluat si cu ea se imbraca tava (eu am folosit una patrata de yena), unsa in prealabil cu unt sau ulei. Aluatul se pune ca o cuvertura, sa depaseasca marginile tavii cu 1-2 cm. 

Din amestecul de fructe se opresc 2-3 linguri de zeama si restul se pune peste aluatul din tava, si se netezeste, se intorc marginile aluatului peste umplutura si se orneaza cu fasii de aluat aranjate, pe cat posibil, ca un grilaj. Nu e importanta atat impresia artistica - desi nici ea nu e de lepadat - cat sa permiteti aburului din umplutura, in timpul coptului, sa iasa, astfel incat, pe de o parte, sa nu inmoaie prajitura si, pe de alta parte, sa se mai ingroase. Dupa ce ati terminat montajul, bateti oul cu cele cateva linguri de sirop pastrate, si ungeti "bretelele" placintei. Dati la cuptor la foc potrivit, si stati p-aproape. Ca miroase demential. E gata cand scobitoare infipt in partea din margine - unde e mai mult aluat - iese cu fata curata. Si cand a capatat o culoare minunata:

Lasati sa se raceascca - un pic - apoi taiati si serviti. Cu grija ca siropul, desi s-a transformat in mare masura in gel, e foarte fierbinte. Merge si rece, a doua zi, la pachetelul de excursie, asa cum a primit Vizigotul care a dormit cu gandul la placinta in seara ceea.

Acuma sfaturile destepte: asta nu e o reteta in sine, cat mai mult o idee de improvizatie. Nu e musai sa va tineti de combinatia de fructe...de cate ori aveti un fund de borcan de compot sau dulceata mai zemoasa si cateva alte sorturi de fructe amenintate cu extinctia din cauza ignorarii prin frigider, puteti invarti turtita asta. E foarte buna si iese de fiecare data altfel.

Pofta mare, Boieri Dumenavoastra. Si we placut, ce-a mai ramas din el.