Placinta cu branza dulce si stafide

Placinta cu branza este unul dintre primele deserturi din cariera mea de gospodina. In momentul in care m-am mutat la casa mea  (cu chirie, dar totusi...) nu stiam sa fac decat cartofi pai si omleta. Si-alea cu putin noroc, ca de talentata ce eram puneam cartofii in uleiul insuficient incins si-mi iesea un fel de piure prajit ... ...
Dupa clatite si crema de zahar ars (va povestesc si despre ele, cat de curand), am invatat sa fac placinta cu branza, si invatata am ramas :) A fost mai greu la inceput fiindca ma scotea din pepeni indicatia gospodinelor cu experienta, la care orice reteta de aluat se termina, invariabil, cu "faina cat cuprinde"......Adica cum, cine cuprinde? Si....cuprinde cuprinde, dar pana cand? Care-i rezultatul final? Raaar sa-mi fi zis si mie vruna ceva coerent, cum ar fi "pana nu se mai lipeste de maini" sau "pana e aluatul mai vartos"....Neeeee, toata lumea stia ca faina trebuie pusa cat cuprinde .....
Dar sa revenim! Reteta de baza este una foarte simpla.


Pentru aluat, amestecati drojdie uscata (jumate de pliculet am pus eu), cu niste apa calda (cam o cana de ceai), o lingurita de zahar si un praf de sare. Apa calda sa fie doar calduta, ca daca e prea fierbinte "omoara" drojdia si nu mai facem nici o treaba....
Dupa ce s-au dizolvat toate cele in apa, se amesteca intr-un castron cam jumatate de kg de faina cu drojdia dizolvata de adineauri. Aici vine faza de care va ziceam: ca n-am cantarit faina. Adica....am pus "faina cat cuprinde".
Am framantat un pic sa se omogenizeze si am lasat la dospit la loc cald. Nu mult, cam jumate de ora.
In acest timp, am facut umplutura: 300 gr de branza dulce, 3 oua, 3-4 linguri de zahar brun, 3 plicuri de zahar vanilat, un praf de sare si un pahar mic de iaurt simplu. Am amestecat bine bine (cu blenderul) si la sfarsit am adaugat si o mana de stafide. Cred ca aurii aveam.
Intre timp aluatul a crescut inca jumatate cat era. L-am impartit in 3 si am intins din fiecare bucata cate o foaie cat de subtire s-a putut. Trebuie sa recunosc ca e prima oara cand fac asa, pana acum puneam foaie-umplutura-foaie si gata.
Am uns bine cu ulei tava, am pus una din foi, pe principiul "cuvertura" adica sa depaseasca generos marginile tavii. Am uns foaia si pe partea de sus cu ulei, am pus jumate din umplutura si, peste ea, a doua foaie, la fel de bine unsa cu ulei pe toate partile. Peste ea, restul de umplutura si a treia foaie, tot asa, bine unsa. Peste edificiul asta am adunat marginile aluatului revarsat p-afara de la prima foaie si m-am asigurat ca e bine uns cu ulei pe deasupra. Am mai batut un ou cu o lingura de iaurt (sau smantana) si un plic de zahar vanilat si l-am intins pe deasupra si fuse numa buna de cuptor. Am copt-o cam jumate de ora la foc mediu spre mare, cuptorul fiind, deja, bine incins cand am bagat-o.
A fost gata cand s-a rumenit fromos deasupra si scobitoarea a iesit cu fata curata. Produsul final arata cam asa:

Dupa cum ati putut vedea in prima poza, am folosit faina jumate alba jumate neagra. Am muncit ceva la intins foile sa fie subtiri dar a meritat. Si unsul cu ulei le-a facut fragede fara sa fie extra-crescute.
Smecherie de la Smaranda: Pentru umplutura, Boieri Dumneavoastra, puteti folosi cam orice branza gasiti parasita prin frigider. Numa' daca-i mai sarata, renuntati la stafide si  restrangeti zaharul ca nu da foarte bine combinatia. Amestecul de ou batut cu iaurt sau smantana de deasupra e responsabil pentru culoarea bronzata dobandita la cuptor. In rest, n-are ce sa nu va iasa. E o reteta simpla, practica si foarte aspectuoasa!

La placinte inainte, Boieri Dumneavoastra!