FIINDCA

Se spune ca foamea e cel mai bun bucatar. Da' pasiunea e cel mai bun condiment......

miercuri, 27 septembrie 2017

Cea mai buna si mai prefacuta supa crema

Acu' vreo 2 zile am fost interpelata pe neasteptate si intrebata ce ciorba m-am gandit sa fac in continuare. Hmmm...generala si...exploratorie intrebare..... Am dat o explicatie scurta ca nu m-am gandit fiindca e in frigider o oala plina cu supa de raciti. Dupa privirile triste si abatute pe care le-am primit inapoi m-am lamurit ca entuziasmul lipseste cu desavarsire. Cu o zi inainte facusem o mare supa fiindca 3 sferturi din familie manifesta semne acute de raceala. Cum peste noapte le-a trecut, evident ca nu-i mai atragea supa la cana.

O tactica ce s-ar fi bucurat de un oarecare succes ar fi fost ignorarea respectivei supe pana cand m-as fi hotarat sa o arunc, dupa cateva zile de stat geaba prin frigider. M-am gandit, insa, ca e pacat de bunatate de supa de curcan cu legume, asa ca am prefacut-o intr-o supa crema, nutrind oarece sperante ca s-o manca. Nu eram prea optimista. 

Se pare, insa, ca am nimerit nimeritura, ca a doua zi nu ce-l aud pe sot: auzi, cum ai facut supa? Nestiind ce se ascunde in spatele intrebarii, am raspuns repede ca 'eh, cum se face o supa crema, de ce intrebi?" 
Ca e FOARTE buna, nu stiu ce-ai pus in ea dar e FOARTE buna, ai notat reteta?

... hopaaaaa....estem problem important daca ma pune sa notez reteta, in general s-a obisnuit cu loteria gatitului meu, ca uneori nimeresc o bunatate in mod repetat si alteori e ca eclipsa totala, daca n-ai facut poze nu poti dovedi ca s-a intamplat ca nici ca-mi mai iese la fel....

Asa ca m-am decis sa v-o zic si Domniilor Voastre, ca-n general retetele puse aci pe blog is mai usor de gasit decat alea notate intr-un fisier important in laptop sau, mai rau, pe vreo agenda de prin casa.

Asadar, cea mai buna supa crema facuta si vazuta vreodata se face in felul urmator.

Se ia o supa obisnuita de curcan (poate fi si de pui) in care ati pus carne, ceapa, praz, morcovi, ardei, dovlecei, telina tije si frunze si o bucata de ghimbir, supa care, dupa cum am mentionat, sta degeaba si fara speranta de a fi mancata prin frigider. Nu, n-am pus cartofi, nu recititi lista de ingrediente. De ce? Habar n-am, cred ca nu aveam la indemana, nu stiu. 

Se ia asadar numita supa, se scoate ghimbirul si se arunca si se scot toate bucatile de carne si se dezoseaza. Se face carnea aschiute si se pune deoparte. Intre timp, se incalzeste supa si se blenderuieste. Se arunca o privire roata prin bucatarie si, sub un inexplicabil impuls de moment, se adauga la supa si vreo 3 linguri de boabe de fasole fierte, din oala in care se fiersese fasole pentru o iahnie. Se blenderuieste bine de tot, se adauga un pahar de lapte si aschiutele de carne si se fierbe la foc mic inca 10 minute. Se serveste familiei cu o privire concentrata si un aer important, sa nu cumva sa se prinda ce usor ati scapat cu gatitul si ce relaxati sunteti.


 Ok, puteti sa le dati si crutoane. End of story! 

P.S. Am pus doua poze care ilustreaza cum difera lumina intre 2 puncte aflate la distanta de 1 m in bucataria mea orientata spre nord. E aceeasi farfurie de supa, parol. 

marți, 26 septembrie 2017

Beef Peperonata


Altfel spus, nimeritura de vita cu ardei la tigaie. Sau tocana de ardei cu vita.  Facuta la lichidare. Da, da, la lichidare, adica 1) aveam de lichidat niste frumuseti de ardei (aici  intrand, generic, ardei grasi rosii, capia si gogosari) de adastau cam tristi prin balcon si 2) cre' ca ma lichidau colegii de apartament, mai ales cei de sex masculin, mancatori de carne, de nu faceam ceva si pe placul lor. Ca aseara, tot la lichidare, am facut "pizza" cu blat de conopida si piure de dovlecel galben cu usturoi si au avut niste priviri tare ratacite cautand din priviri halca. Halca de carne, adica.

Avand asta in minte, inca de aseara am scos la dezghetat niste carne de vita, sa zic cam jumate de kilogram si niste piept de curcan, sa zic cam 800 g, sigura fiind ca dimineata ma voi trezi mult mai desteapta si voi sti din prima clipa ce sa gatesc cu ele.

Da, cum sa nu....

Asa ca abia pe la pranz m-a lovit harnicia in plex, am dezosat rapid pieptul de curcan si l-am pus la marinat sa-l fac pastrama dupa metoda aia cu doua marinate (nu descriu acuma ca e de notorietate pe net, daca n-o stiti v-oi scri-o candva) si-am ramas uitandu-ma chioras la carnea de vita. Care se uita placid la mine. Care incepeam sa ma enervez....mergea de-un sos de bolognese, dar cin' sa stea sa taie carnea cubulete? Noroc cu tura scurta prin balcon cautand nu mai stiu ce c-am vazut ardeii si m-a lovit ideea. Asa ca de unde ma dusesem in balcon sa iau nu mai stiu ce, m-am intors cu poala plina de ardei si de ceapa. Declicul ca fac peperonata se produsese, ma gandeam s-o intovarasesc cu ceva snitel de vita, dar cum mi-era lene si de batut carnea si de prajit, iaca lenea cum devine motorul progresului si mi-a venit mie ideea sa fac peperonata cu carnea aia de vita si bine am facut, ca tare buna o fost. Dar sa nu anticipam....

Mai intai am taiat carnea fideluta, taitei, fasiute, cum vreti sa-i spuneti, segmente de 3-4 cm lungime si max 1 cm latime. I-am pus la 'nabusit in 2-3 linguri de ulei de masline, am dat focul potrivit, am pus capacul, si am curatat 2 cepe rosii mari, 3 segmente de praz de aproximativ 20 de cm si aia 6-7 ardei rosii, cum zisei, care gogosari, care grasi rosii, care capia. Nu stiu cati din fiecare categorie. A, si-am jefuit de vreo 8 catei de usturoi castronul Vizigotului.

Stai, ca p-asta n-o stiti: in ultima vreme fiul meu a declarat ca pe el il relaxeaza sa curete usturoi. Asa ca from time to time il apuca harnicia si curata 3-4 capatani de usturoi in timp ce citeste sau se uita la tv. Daca nimereste si un meci de tenis relaxarea e majora. Mda...stiu,...e cam ciudat, da' pot sa ma mai bucur putin de usturoi curatat de altu, pentru care nu trebuie nici macar sa ma milogesc, inainte sa incep sa-mi fac griji? Pot, da?

Sa revenim....Carnea de vita se 'nabusea, lasase nitica zeama, a disparut si zeama, am pus vreo 2 linguri de tuica (mergea bere sau vin alb dar nu aveam), sa se fragezeasca, s-a nabusit si aia, a scazut si aia, atunci am adaugat usturoiul taiat fin, ceapa si prazul taiate mai grosier, felii de jumate de centimetru, cam asa. Plus o lingura de busuioc uscat. Le-am lasat sa se soteze, cu capac, vreo 10 minute, la foc mic, timp in care am tocat ardeii, bucati mai maricele, sa zic de 2cm pe 2 cm. Aproximativ. Am adaugat si ardeii in tigaie, am suplimentat cu 2 linguri de ulei de masline, ca nu-mi parea destul, i-am amestecat sa se mozoleasca bine de toate cele si i-am lasat cam 25 de minute, la foc mic-mititel, sa se inabuse tihnit, fara, insa, a se inmuia prea tare. Dupa aia am pudrat cu niscai sare, am stropit cu vreo 2 linguri de otet balsamic, i-am mai lasat inca 5-7 minute si asta fuse. Am tras tingirea la o parte si i-am mai lasat la hodina 10-15 minute pana s-au asezat mancaii la masa.

Toata lumea multumita, s-a mancat cu drag si spor, unii au cerut si-o mamaliga alaturi data viitoare (de aia ziceam ca-i tocana). 

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...