Seara, in jur de 18.30. Undeva prin zona Timpuri Noi. Pe malul Dambovitei. Mergeam cu fi-miu, in calitate de pietoni, pe carosabil. Ne zoream spre metrou fiindca nu gasisem, sub nici o forma, un taxi care sa vina la sala de tenis. Ningea. Un cetatean de bine, din spate, ne claxoneaza insistent. Ce cautam acolo cand el se grabea? Nu conteaza ca pe fostele trotuare era zapada adunata intr-un strat mai inalt ca mine? (am 1.62, nu-s cine stie ce fotomodel, dar totusi.....).
Ajungem in sfarsit intr-o zona mai degajata, ne dam mai la dreapta, si lasam nervosul sa treaca. Trece, rapid, si ne stropeste cu mazgo-apa-zapada murdara dezghetata.
"Stii, Mami, ma gandesc, uneori, ca omul este cea mai periculoasa creatura din cate exista!"
Nu i-am raspuns.
Ajungem in sfarsit intr-o zona mai degajata, ne dam mai la dreapta, si lasam nervosul sa treaca. Trece, rapid, si ne stropeste cu mazgo-apa-zapada murdara dezghetata.
"Stii, Mami, ma gandesc, uneori, ca omul este cea mai periculoasa creatura din cate exista!"
Nu i-am raspuns.
