FIINDCA

Se spune ca foamea e cel mai bun bucatar. Da' pasiunea e cel mai bun condiment......

luni, 20 august 2018

Briose-n 4 feluri

Da, stiu, plictisitor, iar briose, tot briose, da' na, tre sa se relaxeze omu' cu ceva duminica dupa amiaza, nu? :) Si e intotdeauna o idee buna sa-ti depasesti limitele si, in cazul de fata, propriul record la cate briose poti sa coci intr-o singura dupa amiaza. Iar daca vorbim de o dupa amiaza caniculara, cum a fost azi, deja e sport extrem. Sa nu ma mai acuze nimeni de sedentarism.....

Dar sa purcedem la treaba. Ma apuc eu, asadar, sa fac, dom'ne, desert sa-mi ajunga pe saptamana viitoare. Pornisem spre bucatarie chitita pe ideea de crumble, de care nu am mai facut demult si de care ma bazaie diversi Vizigoti ca poftesc si doresc, si anume neaparat, crumble cu mere de la ma-sa mare. Buon, ma pornesc, deci, sa fac crumble. Dupa care (ai zice ca locuiesc in cine stie ce resedinte de sute de metri patrati, asa ce multe ganduri ma coplesesc pe mine "in drum spre bucatarie" :))))) )....dupa care, zic, imi dau seama ca ma asteapta o saptamana grea si ca n-ar fi rau sa fac doua deserturi. Si din vorba in vorba, eu cu mine, incep sa planific la briose.

M-am apucat mai intai, gospodareste, de briose-negrese, dupa reteta de Negresa de Constanta, cu 'osebirea ca am inlocuit bicarbonatul cu praf de copt fiindca dintr-un motiv absolut necunoscut de ceva vreme nu mai suport mirosul de bicarbonat in copturi. Si in loc de 3 linguri de gem de prune (de care nu aveam) am pus 1 lingura de gem de afine si 2 linguri de dulceata de caise (ca d'astea aveam). Dupa ce am omogenizat bine bine aluatul, l-am pus in forme de briose si la copt cu ele.

Au iesit cam asa:

Respectiv in sectiune cam asa:



(intre timp, am facut si mai sus mentionatul crumble, cu mere de la bunici si prune din compot, dar n-am reusit sa fac niste poze decente, asa ca ramane pe alta data).

Mno, si cat trebaluiam eu la crumble, am planificat a doua tura de briose: Briose cu visine din visinata, Boieri Dumneavoastra! Sa sune clopotele, sa cante ingerii, sa fie marcat momentul, caci sa scot samburii din cirese/visine mi-e atat de urat incat zau de nu e prima oara cand fac asa ceva in ultimii 10-15 ani. Dar m-am mobilizat si am facut-o si pe asta!

Asadar, pentru numitele birose cu visine din visinata am consumat urmatoarele:
250 g faina
130 g zahar
1 ou
1 lingura de unt
160 ml lapte
80 ml ulei (de floarea soarelui)
1 pachetele de praf de copt
1 praf de sare
1 pumn de visine din visinata, fara samburi, desigur :))
1 lingurita zeama de lamaie

Am amestecat intr-un castron faina cu zaharul, praful de copt si sarea. Separat am batut oul cu untul topit si nitel racit, laptele, uleiul si zeama de lamaie, dupa care le-am turnat peste amestecul de faina si am omogenizat. La final am pus si visinele si am repartizat compozitia in 12 forme de briose. Pe care le-am copt. Nu stiu cat, testul scobitorii rulz. 

Au crescut frumusel, nu? Iaca si in sectiune:

Foarte gustoase, imi place constrastul dintre visinele usor acide si aluatul dulce, mai fac. Daca dezoseaza altcineva visinele, desigur.

Siiiii sa nu credeti ca in timp ce astea cu visine se coceau, eu stateam. Nooooo....pregateam compozitia pentru urmatoarele, ce credeati? Initial ziceam sa fie cu stafide si nuci, dar intre timp, cautand o lamaie in frigider, am gasit o cutie de mascarpone. Pai si ce sa fac? Briose cu mascarpone si stafide,  aia fac, ca respectiva cutie expira saptamana viitoare si oricum nu poti face tiramisu cu doar o cutie de mascarpone, ne apucam de treaba de la 2 in sus, nu?

Si m-am pornit:
250 g faina
130 g zahar
1 ou
250 g mascarpone
80 ml ulei de masline
180-200 de ml lapte
1 pachet praf de copt
1 praf de sare
1 lingurita zeama de lamaie
1 pumn de stafide, hidratate.

Mai intai, cum zisei mai sus, am pus stafidele nitel la inmuiat in apa. Ar fi mers intr-un pic de coniac, dar mi-a venit ideea prea tarziu. Apoi am batut cutia de mascarpone (de fapt continutul ei :)))) ) cu zaharul, oul, uleiul, laptele si zeama de lamaie si am turnat amestecul peste faina+sare+praf de copt. Am omogenizat, am mai adaugat un pic de lapte ca sa obtin un aluat curgator (nu ca cel de clatite, mai curand ca cel de pandispan) si am pus in formele de briose. Stafidele le-am scurs bine de apa si le-am repartizat cat de cat uniform in fiecare forma, dupa care am dat la cuptor. La foc mediu spre mic (cuptorul fiind deja f incins dupa cate copsese), cam 30 de minute dar, desigur, scobitoarea ;).

Au iesit frumusele si astea:

Stafidele, desi nu au fost date prin faina, au ramas deasupra, nu s-au lasat pe fundul formelor. 
Bineinteles, au fost degustate de indata ce s-au racit cat de cat:

Foarte faina combinatia cu mascarpone, ii da o tenta delicat-catifelata aluatului. 

Si daca tot pornisem am zis sa fac un repetir la Briosele cu dulceata de dovlecel, dar am modificat nitel reteta, ca doar eram pornita pe incercari. In primul rand ca am marit cantitatile, sa iasa mai multe, ca prea se topesc repede dupa ce ia tot Tribul Vizigot "inca una si gata". Am facut, deci, dupa cum urmeaza:
350 g faina
2 oua
1 lingura de unt
200-230 ml lapte
80 ml ulei de floarea soarelui 
1 lingurita zeama de lamaie
1 pachet praf de copt 
1 praf de sare
1 borcan de 400 g de dulceata de dovlecel (merge si dulceata de gutui) 

Am amestecat intr-un castron faina cu sarea si praful de copt. Separat am batut ouale cu laptele, untul topit, uleiul, zeama de lamaie si, cand toate astea au fost omogenizate, am adaugat si dulceata (care in cazul meu are multicica zeama) si am omogenizat usor. Am turnat apoi peste amestecul de faina-sare-praf de copt, am amestecat si am mai adaugat un pic de lapte, pana am obtinut un aluat ce curge din lingura. Si de-acuma stiti, ca mai sus, turnat in forme, copt la foc mediu spre mic habar n-am cat (cam 30 min), verificat cu scobitoare, scos din cuptor, pozat: 

Poza nu exceleaza fiindca deja nu prea mai era lumina naturala, dar nu se facea sa le las ne-pi ozate. 
Si sectiunea:

De asemenea usor neclara dar, cum ziceam, lumina naturala ioc. 

61, Boieri Dumneavoastra! 61 de briose intr-o singura dupa amiaza. Si-un crumble, sa nu uitam. Ma cam ustura buricele degetelor (ca sa nu zic ca nu prea le mai simt) de la atata manevrat forme de silicon fierbinti. 

Mno, de-amu cred ca am rezolvat desertu' tribului pe saptamana ce vine. :))))) 

Sa aveti o saptamana faina si cu spor! 



vineri, 10 august 2018

Clatitute (pancakes, pentru conformitate)


Hai buna dimineata! Trebe sa va spun de la bun inceput ca poza e mai impresionanta decat reteta, care nici macar nu e cine stie ce reteta ci, ati ghicit, o nimeritura. La noi micul dejun e o treaba de improvizatie de moment, in stricta si directa dependenta cu punctualitatea trezitului de dimineata. Cum azi dimineata m-am trezit lejer cu vreo ora inainte de momentul la care pot spera, eventual, sa faca vreunul din copii ochi, m-am simtit plina de elan si-am zis: clatitute le fac!

(Clatite-s alea mari, romanesti, de se infasoara. Astea-s clatitute. Alea mari de se infasoara se fac multe si se pune familia la infasurat. Sau nu. Astea mici se fac putine, si nu se infasoara. )

....dar sa nu divagam. Am pus la incins tigaia der tefal si pana s-a incins, am purces la grupat rapid ingredientele intr-un castron, respectiv dupa cum urmeaza:
- 2 oua
- 50-60 ml de lapte
- un praf de sare
- un varf de cutit de praf de copt (un varf mic)
- 5 linguri de faina
- cam 60 ml de iaurt de baut
Amu' domniile voastre puteti adauga si zahar in compozitie, insa la noi s-a incetatenit obiceiul de a face clatitele (atat astea cat si alea de infasurat) fara zahar, fiindca oricum punem gem-dulceata pe ele, pe de o parte si, pe de alta parte, fiindca unii ar putea avea ideea sa le mance cu branza sau cascaval....mno, te pui cu gusturile?

Am omogenizat bine compozitia si am pus la copt, cu un linguroi, una cate una, in tigaia unsa cu ulei. Le-am intors pe fiecare cand au inceput sa apara basicute in suprafata clatitei.

Din compozitia asta mi-au iesit vreo 6-7 bucati ca cele din poza, dar asta mi-a si fost intentia, sa iasa fix de-un mic dejun ca dupa ce se racesc oricum nu le mai baga nimeni in seama.

De acuma eu deja bausem cafeaua in liniste, tineretul se trezise si dadea tarcoale, i-am pus la masa, le-am dat la indemana si niscai borcane cu dulceata, respectiv de afine, de dovlecel si un borcan cu jeleu de zmeura+visine si i-am indemnat sa consume. Au consumat si au apreciat corespunzator. Subsemnata a consumat cu unt si miere, combinatia asta merge brici langa cafeluta. Nu, cu sirop de oricare fel nu mananca nimeni minunatiile astea la noi in casa.

Zi frumoasa si we de exceptie, Boieri Dumneavoastra!


marți, 12 iunie 2018

Briosiada - cu provocare


Salutare la Boieri Dumneavoastra! Am zis ca in prag de vacanta, adica in plina efervescenta de facut liste, cumparaturi, provizii, pungi, pungute, traistute, valize (caci da, la sfarsitul saptamanii pornim cu fordulica spre insoritul litoral, nu, nu al nostru, tot al lor), am zis deci, ca daca tot nu-mi vad capul de trebi, sa mai fac o trebusoara si anume o provocare despre care facem vorbire cam demultisor: o briosiada, bre!

.... ia ca mor daca nu va impartasesc noua mea idee de eficienta in bagaje si in conservarea nervilor mei, reteta succesului sunt traistutele de panza cu sau fara fermoar, ETICHETATE (adica scrise pe ele cu markerul), Boieri Dumneavoastra! Vrea plodul sau doreste sotul o pereche de ochelari sau o sapca, nu-i mai lasam ca anii trecuti sa caute a paguba in valiza aia prima din stanga din coltul drept al camerei, stiind clar ca tot noi (noi adica zanele bagajelor) ne ducem sa le dam, bombanind suprem, ceea ce cauta (care e exact acolo unde am zis ca e). Neeeeee, anul asta ii executam scurt: saculetul gri din cuier, scrie pe el, de acolo iei, acolo pui la loc ca altfel ramai fara!!!! A? ce ziceti?

Asa....deci zilele trecute, ne-avand eu ce face (vorba vine, ca aveam), mi-a intrat in feed reteta asta  de briose cu lamaie. Bine, autoarea le zice muffinsi, dar v-am expus teoria mea cu muffinsi/briose/cupcakes, deci sunt, generic, briose. Si cum de cateva ore eram dragalas acompaniata de refrenul cunoscut "da' ceva dulce facut in casa nu avem si noooooi?", pe data m-am mobilizat. Adica nu pe data, ci abia ieri, dar m-am mobilizat. Mai ales ca da, briose cu lamaie inca nu aveam in repertoriu. Si da, aveam 2 kile de lamai, cumparate "sa fie acolo, poate luam si la noi". Mda, ca in Grecia n-or avea lamai, trebe sa le duc eu pe astea de ro gata mucegaite.... Adica m-am asigurat si de existenta materiei prime, nu ca atunci cand am vrut sa fac biscuiti cu lamaie si mac dar au iesit fara lamaie si fara mac ca n-aveam in casa :).

Sa revenim!

Asadar reteta e cea de la linkul de vi l-am dat, adica:
2 oua
120 g zahar (eu am pus doar vreo 80, ca atat aveam in casa, se pare ca nu m-am asigurat temeinic de existenta materiei prime)
coaja de la 1 lamaie
zeama de la 1 lamaie (apx 50 ml)
60 ml ulei
40 g amidon
150 g de faina
jumatate de pliculet de praf de copt.

Toate cele de mai sus se pun pe rand unele dupa altele si se bat cu mixerul. Daca aveti un copil in dotare care sa se ocupe de mixer, ati rezolvat treaba cu efort minim. Desigur, depid de copil, Pimpe a ridicat de 2 ori mixerul din castron fara sa-l opreasca, la fiecare ridicare inregistrandu-se o dublare a efortului ma-sii de a curata prin jur, dar eu inca mai cred in utilitatea implicarii minorilor in treburile casnice :))))))).

Mno si dupa aia le-am pus in formele de silicon, le-am bagat in cuptor la foc mic (dar cuptorul deja f incins) si le-am copt habar nu am cat (ca dezbateam lucruri importante cu PimpesaPlictisita), pana a iesit scobitoarea cu fata curata si ele erau niiiiitelus rumene. Doar nitelus. Iaca si un prim plan:

Din compozitia povestita mai sus ies cam 9 briose mici. Nainte sa vina nu spun cine sa comenteze la caracterul regulat sau neregulat al poligoanelor, declar de buna voie ca astea-s niste forme de briose in forma de briose (stiu, complicat ce spun), dar au siliconul cam subtire si nu-si pastreaza forma, de aia arata asa. Deci nu, nu au pretentia ca-s rotunde sau hexagon sau ceva :). Concluzia (preliminara, desigur,  ca mai urmeaza si altele) este ca eu va trebui pe viitor sa fac 2 compozitii ca sa am cat de cat tupeu sa apar in fata familiei cu declaratia celebra "na, v-am facut ceva dulce in casa!"

Gustul e divin, consistenta mie mi-a iesit cam uscata si nu stiu unde ar trebui sa mai lucrez. Dar nu va intristati, mai sunt doar 2 bucati din alea 9  de aseara, deci n-au avut defecte pregnante de fabricatie. 

Ah, iaca o poza in care se vede cum adica am forme de briose in forma de briose. Sunt groaznice, au striuri pe fund de cureti la ele de-ti sar ochii, dar nu aveam altele micute. 

De unde se vede ca s-au si brunetit nitel pe fund da' sa fim seriosi, le-am copt in timp ce dezbateam posibilitatea de a gasi un ou de dinozaur ADEVARAT care sa fie pus in apa si din care sa iasa un pui de dinozaur ADEVARAT, cu lejere posibilitati de a explica in detaliu de ce puiul de dinozaur ADEVARAT iese din ou si copiii ies din burta mamicilor si, apropos, nainte sa fie in burta mamicilor unde erau ei, copiii? Si daca tot am ajuns aici, "eu cu Matei unde eram cand tu si tati erati la nunta sa fiti sot si sotie?".......deci e scuzabil fundu' bronzat, da?

Si ca sa nu aud comentarii ca postez rar si numa retete complicate, va prezint noua vedeta nimerita din intamplare (adica intamplarea a facut sa am 1) nervi ca nu pot sa ma uit la finala fetelor de la Roland Garos ca fra-su o invatase pe sor-sa sa urle "hai Simona" intr-o cadenta speciala si 2) nervi ca 2 ananasi taiati cu o zi nainte faceau bube prin frigider. Va prezint, deci, Rasturbata cu ananas. Da, am scris bine, rasturbata, ea era rasturnata, dar de nervi ce aveam am gresit o litera si am ajuns sa cred in puterea subconstientului. Ca turbata eram, nu neg. 

Asta chiar sa face cat ai zice peste sau "game Simona", ca am masurat timingul in paralel intre ce faceam eu in bucatarie si ce urlete se auzeau de dincolo. Deci ananasul se pune intr-o tava (sa-i acopere fundul) cu ceva zahar pe el si sub el. Eu am folosit tava de piatra (ma rog, nu e piatra, e ..... aaaaaaaaaaaa nu-mi vine acu, treaba e ca nu e teflon, nu e tabla si nu e yena, dealtfel nici important nu e ce tava folositi, nush de ce ma chinui.....). Mno, deci ananasul (sa acopere fundul tavii) la cuptor cu zaharul sa se zemuie-caramelizeze-coaca.
Intre timp am batut 6 oua cu 6 linguri de zahar, 6 linguri de ulei, un praf de sare, 7 linguri de faina si jumate de pachetel de praf de copt stins cu lamaie. Cand ananasul din cuptor a inceput sa miroasa insuportabil a CARAMEL-CE-COCI-ACOLO-CAND-E-GATA, am turnat aluatul peste el si am dat tava napoi la cuptor la foc mic. E gata in max 15 minute (verificat cu scobitoarea, nu ne riscam pe timpi de coacere, da?).

Am scos, am rasturnat pe o alta tava sa se scurga siropul de pe fundul tavii de copt in masa aluatului, am asteptat putin, am portionat si gata desertul. Foarte bun si foarte rapid. Rapid de facut, ca de mancat nu mai povestesc. 

Aaaaa, provocarea, de ce nu ziceti asa? Pai provocarea merge la Ana-Maria cu amalgamul (ca zilele astea are nevoie de preocupari de consolat nervii, Bafta draga mea), la Vladimir cu poligoanele (ne)regulate, la Mihaela (daca are timp), la Dana care sigur ma va bombani, la Elena tot daca are timp  si la oricine-si mai doreste. O sa mai fac nominalizari si pe Facebook, in special pentru unele persoane, nu dau nume, care nu-si fac domne blog, desi ar avea de ce si cu ce. 

V-am pupat, ma-c sa numar sosete si tricouri, urmatoarea postare sper sa fie de la mare, de la soare, creveti, fructe de mare, alea alea ......





sâmbătă, 21 aprilie 2018

Ca sotie si mama responsabila ....


Iti dai seama ca ai atins un anumit grad de maturitate in purtare si-n gandire atunci cand, in ziua in care urmeaza sa se intoarca progenitura cea mare de prin tari straine si sotul din dotare de prin orase indepartate te trezesti cu elan muncitoresc si, in loc sa te odihnesti ca e week-end, faci repejor o lista de cumparaturi si o tulesti la piata. Ca sa gatesti ce le place, ca poate pe unde au fost i-a tinut pe paine uscata si apa statuta. :)))

miercuri, 18 aprilie 2018

Briose cu dulceata de dovlecel

Foarte pe scurt, ca pe lung n-avem timp. Oricum cred ca sa scriu reteta imi ia mai mult decat mi-a luat sa o fac :)).
Asadar, luni seara, cu jumatate din efectivul de progenituri plecat si jumatate facand mofturi pe acasa, s-a decis ca meniul pentru cina va contine snitele cu "humusel" si castraveti acri (pentru unii) respectiv "salata de sfleca" pentru altii.

vineri, 9 martie 2018

"Decat" 68. Mucenici, adica.



Ce s-o mai lungim, Boieri Dumneavoastra? Reteta e tot asta de aici. Asa ca nu va mai povestesc cum si ce am facut. Pe scurt, am facut "decat" 68 de bucati, sa ajunga, si anume, din belsug. Am bucatarit si cocarit toata dimineata. Asadar aista e postare de poze, nu de retete. Enjoy!

Fi-miu cica asa arata paradisul:




Cam asta e produsul finit. Nu uitati de cele 44 de pahare. Sau sunt 40? Mno, presupun ca daca ajungeti acolo nu mai conteaza prea tare 4 in plus sau in minus.....


S-aveti seara tihnita! 

luni, 26 februarie 2018

Briose. Cu de toate.

O stiti p-aia cu "ai grija ce-ti doresti, ca s-ar putea sa ti se intample"? Nu? Ei cum nu? Si chiar daca nu o stiti, va demonstrez eu ca e adevarata.....
Dintotdeauna mi-am dorit sa fac briose. Da, stiu, e o intreaga teorie despre care-s briose, care-s muffinsi si care-s cup cakes, nu, nu conteaza ca nu gatesc decat pentru familie asa ca la mine toate se numesc briose si gata. Deci briose, ziceam, imi doream sa fac, inca de cand am luat lingura si tigaia de coada si mi se parea maaaare realizare. Nefiind eu prea talentata intr-ale dulciurilor. Nu ca acum as fi....
Prima incercare a fost un esec rasunator,

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...