FIINDCA

Se spune ca foamea e cel mai bun bucatar. Da' pasiunea e cel mai bun condiment......

vineri, 30 aprilie 2010

Omleta fara cuvinte

Azi dimineata i-am facut Vizigotului o omleta la micul dejun (din motive de raceli, tuseli si muceli are o vacanta impusa). In timp ce manca, il intreb daca a iesit buna. Tacere!  Copilu' meu manca netulburat!!!! (ceea ce constituie, in sine, o minune rara). Intreb din nou. Din nou tacere. Ma uit la el, parea ok.
Ma enervez: mai, tu n-auzi ca te intreb ceva? De ce nu raspunzi?

Se uita galesh la mine si raspunde dulce:
"Mami, n-am cuvinte, atata e de buna !!! De aia taceam, fiindca n-aveam cuvinte!

Si reteta de omleta fara cuvinte, daca va intereseaza:

- 2 oua
- 2-3 cuburi de friptura de pui
- 2-3 feliute de branza sarata (eu am pus telemea mixta oaie-capra)
- 1 fir de ceapa verde
- o galgaitura de lapte
- o lingura ulei de masline pt prajit

Se bat ouale cu laptele, se adauga celelalte ingrediente taiate cubulete finutz, se amesteca bine si se prajeste intr-o tigaie teflonata, intr-o lingura de ulei de masline. Se serveste cu feliute de ridichi de luna date cu sare.

marți, 27 aprilie 2010

Supa de salata cu carnati de Plescoi

In we mi s-au refacut  rezervele de verzituri asa ca aseara, constatand eu pustia din frigider, m-am pus pe treaba: am facut ciorba (sau supa????) de salata. 
Vizigotul se vizigotzeste la bunicii din dotare, cu rasfat si aer curat, asa ca m-am apucat singurica de treaba, ceea ce mi-a permis sa-mi umble mintea in lung si-n lat....
Supa asta mi-aduce aminte de studentie, ca atunci am mancat-o prima data, trimisa, in traista, la borcan, de mama colegei mele de camera. Ea era ardeleanca si diferenta intre stilurile culinare a fost una dintre interactiunile culturale dintre noi. Bine-am zis ca era ardeleanca, fiindca amu' ii bucuresteanca....no, supa de salata de-o mancam noi atunci era clara, cu bucati mici si fine de slaninuta, rumenite doar cat trebuie si fara mare inghesuiala de frunze de salata....ceea ce mie nu prea mi-o iesit, dupa cum 'oti vedea acusica.....
Insa nu aveam slaninuta asa ca am folosit carnati de Plescoi....
Care-mi aduc si ei aminte de ceva si anume de un banc prost care zice ca-s facuti din 2 caini si 2 oi....Prost bancul, nu? Rusine cui l-a inventat, dar buna treaba o facut ca pe mine ma amuza oricand :)) Am avut niscai carnati adusi de la Buzau, picanti si afumati tocmai cat trebuie, cumparati proaspeti de la carmangeria de cartier. Care face si un babic mortal, dar asta este alta poveste. 
Avem, asadar, nevoie de urmatoarele:
- carnati de Plescoi (sau afumatura, slaninuta, kaizer, ceva...)
- ceapa si usturoi (eu am folosit verde)
- salata (ca sa ma dau o dimensiune a cantitatilor, salata sa fie, spalata si des-foiata de pe cotor, cam 60% din oala in care vreti s-o fierbeti)
- sare, piper
- 2 oua si cateva linguri de lapte
- ulei pentru calit si pentru prajit omleta
- apa
- smantana sau iaurt alb, pentru servit (optional). 
Am pus deci carnatii la prajit intr-o lingura de ulei si cand au inceput sa sfaraie si sa-si elibereze aromele, am pus peste ei ceapa si usturoiul tocat si am lasat amestecul la calit pana cand ceapa si usturoiul au devenit sticloase. In mod normal, in faza asta pun un pic de sare si piper ca sa se inmoaie mai repede legumele. De data asta insa am sarit peste asta fiindca nu stiam cat de sarata va fi supa de la carnati. 

Si amestecand eu in oala, cum va zisei, singura prin bucatarie, iar mi-a luat-o mintea razna. Stiti ce mi-am adus aminte? De ziua in care a murit M Jackson. Nu va ambalati ca nici fan nu-s nici marcata n-am fost. Dealtfel, cine ma cunoaste stie ca daca promovarea evenimentului in presa ar fi fost la jumate din cat a fost.....aflam, poate, dupa cateva luni, din intamplare...ca-s cam pe dinafara cu mass media si stirile. Alceva vream sa va povestesc: in dimineata respectiva eram in taxi, lasasem Vizigotul la gradi si mergeam spre birou. La semafor, din intamplare, taximetristul "meu" se opreste geam in geam cu un coleg de la aceeasi firma. Celalalt, glumetz si cu chef de la prima ora a diminetii se leaga de astalaltu. Zicee: "auzi ma, muri ala....idolu' tau....care e fanul meu, vazusi?" 
"Cine ma?" intreaba al meu.
"Pai ala, M Jackson, muri azi noapte!"
In fine, taximestristul meu era la fel de p-afara ca si mine, drept pentru care, in bucata de drum ramasa, a dat drumul la radio de am aflat si noi noutatea. Imi place la nebunie umorul care tine de limbaj si de exprimarile spontane si mi s-a parut geniala exprimarea celuilalt "idolu tau....care e fanul meu". Fantastic cum a creat imediat o ierarhie cat se poate de clara. Omul ala, ca tot veni vorba, e idolul meu. Adica-s fanul lui. Cand or afla asta fanii mei, sa te tii :)) 

Nah, numa la M Jackson nu ma gandeam io in timp ce gateam, dar mi s-a tras de la radioul dat f tare in bucataria de alaturi, care se aude mai bine chiar si decat daca era in bucataria mea. Si in etapa cu carnatii cantara M Jackson, asa mi-am adus aminte......

Sa revenim la oile noastre. Oile din carnatii de Plescoi, ca altele nu gateam.....Cand, cum ziceam, s-a sticlit ceapa, am adaugat apa si salata si am lasat la fiert, dar nu ma intrebati cat. Pana cand salata s-a inmuiat, fara sa se zdrentuiasca, sa ramana foile intregi, asa cum au fost puse. 
O smecherie, Boieri Dumneavoastra: nu taiati salata fasii prea subtiri ca iese prea imprastiata. De fapt, cel mai bine este sa fie rupta in bucati, fiindca metalul cutitului oxideaza bunaciunile (adica vitaminele) din frunze. 
Cat timp supa se fierbe, nu sedeti cu gandul dus cum am facut eu mai adineauri: luati la bataie 2 oua cu cateva linguri de lapte si prajiti o omleta simpla. Cand e gata, scurgeti de grasime, daca e in exces, si tocati cubulete (mie mi-a iesit mai patratele, nu cubulete). 
Cand s-a fiert salata am gustat de sare si piper (se mai cerea sare, dar piper nu, ca lasasera carnatii picanteria), am pus bucatile de omleta peste ea  si am gatat supica. Eu am mancat dreasa cu smantana, dar poza ceea nu v-o arat ca s-a mazarat smantana :)). Oricum, o supa grozava primavara si in orice anotimp al anului. 

S-aveti zile frumoase si cu bunatati la masa, Boieri Dumneavoastra! 











joi, 22 aprilie 2010

Primul Premiu

Am scris corect fiindca e primul premiu de-l primesc si mai e si Premiul I cu coronita. Multumesc Adelei si dau mai departe la:
Ana cu Amalgamul, Ana cu pozele, inapoi Adelei (ca n-am inteles daca trebe sau nu dat inapoi....)  si tuturor prietenilor , bloggeri sau nu : poftiti de luati!

Coronita m-a dus cu gandul la copilarie, cand premiantii erau etichetati in unele cazuri drept tocilari (io mai eram si ochelarista, pe deasupra).... :D ... si la ce am primi ieri pe e-mail de la Ana Maria, niste ziceri de-ale lui Bill Gates. Cel mai mult mi-a placut ultima: fii amabil cu tocilarii, s-ar putea sa lucrezi pentru unul din ei, intr-o zi ......

Cam atat pentru moment, Boieri Dumneavoastra, saptamana asta "gatesc" numa' hartii ca-s pana peste cap cu treaba, dar ma revansez, promit!

luni, 19 aprilie 2010

Se murdareste de ceai

Matei a fost, dintotdeauna, un copil curatel. Nu am stiut, cat a fost foarte mic, ce e aia copil murdar peste tot dupa ce a mancat. Ca reuseste sa consume o cutie de servetele la o masa, e alta treaba...cum ti-l cresti asa ti-l ai .....
Dar azi m-a dat gata....i-am dat, la micul dejun, un ceai si-o felie de prajitura. Cu o singura lingurita. In ceai.

A venit la bucatarie sa caute alta lingurita. Ca nu putea sa o foloseasca p-aia din ceai. Ca se murdarea prajitura de ceai!!!!!

Mai poti sa zici ceva?

sâmbătă, 17 aprilie 2010

Teoria cunoasterii deductive

Azi (si de o saptamana incoace) nu am chef si, in special, timp, pentru scris. Voi fi urmat cu adevarat ce mi-am propus atunci cand ma voi mobiliza sa scriu ori de cate ori am inspiratie....fie si cu un capat de creion pe un colt de ziar in metrou....fiindca, asa cum va zisei de la inceput, nu vreau, pur si simplu, sa transcriu retete si sa le ilustrez cu poze faine, ci vreau, pur si simplu, sa transcriu niste ganduri legate, mai mult sau mai putin, de gatit....hauever, cum zice britanezul (vorba Vizigotului)....

Cum ziceam, am avut, de luni incoace, o saptamana infernala, una de aia de tii dintii stransi si astepti, cu nerabdare, sa se faca vineri....si vineri pe la 3 (15, pentru conformitate), inca ma vaitam ca e abia 3 si mai sunt multe ore in care sa mi se intample multe lucruri.....

Saptamana mea s-a incheiat azi noapte pe la 3 jumate cand am terminat o oferta cu care trebuia sa ma incadrez intr-un dead line si numai ingerul  numit Caragiale-cu-al-lui-lant-al-slabiciunilor (slabiciuni care, in cazul meu, au fost prietenii, carora le multumesc, se stiu ei care-s) m-a ajutat sa-l respect...pe el pe dead line.

Si fiindca n-am chef de gatit, iar de gandit gandesc numai strictul necesar practic, pentru ca n-am chef de scris, dar nici sa dorm nu pot ca-s anesteziata de oboseala si, asa, ca sa nu shed, am pus de-o supa crema de pui cu legume (buna de raciti, mai ales pentru pneumonia fiului), mi-am zis ca nici sa tac nu se face....asa ca va ofer una dintre cele mai "tari" f(r)aze vizigotzesti, rostita pe strada, intr-un moment in care mi-am multumit eu mie si parintilor ca m-am dus la scoli inalte care mi-au stimulat gandirea si memoria caci, fara ele, nu tineam minte ce-a zis. Este enuntata cu ceva timp in urma, poate mai bine de un an, dar mi-a ramas in minte ca reprezentativa si mi-e tare draga.

Iata, deci, cum a enuntat fiul meu "modul in care afli lucruri noi":
"lucrurile pe care le stii, fiindca ti le-a spus cineva, se amesteca intre ele in capul tau. Si, asa, afli lucruri pe care nu ti le-a spus nimeni, dar tu le stii, fiindca esti destept".

Dixit!

(a fost unul dintre momentele in care mi-am clarificat de ce traiesc oamenii pe lume. A fi parinte este ceea ce esti. Restul lucrurilor pe care le faci sunt doar accesorii)

luni, 12 aprilie 2010

Salata Caprese

Probabil  cea mai savoroasa si mai grozava salata a verii este salata de rosii cu mozzarella. Recent am aflat ca se numeste Salata Caprese. Numeasca-se oricum, este extraordinara: usor de facut, gustoasa, racoritoare si, nu in ultimul rand, agreata si de copii. Mai ales ca e distractiv de facut si, in acest fel, foarte atractiva pentru ei.

Nu avem nevoie decat de:
- rosii - preferabil sa fie d'alea cu gust 
- sare
- piper
- ulei de masline 
- otet balsamic
- busuioc - preferabil verde dar, daca nu e, merge si cel uscat daca e aromat. Eu imi usuc in fiecare vara busuioc din gradina bunicii si clar are alt gust decat cel cumparat.
- mozzarella (evident). 

Pe o farfurie mare si plata (platou!) se asterne un strate de felii subtiri de rosii care se pudreaza elegant cu sare si piper, se stropesc finutz cu otet balsamic si se asezoneaza generos cu ulei de masline. Eu-l agreez in mod deosebit pe cel de la Monini, ca are gust si consistenta. Peste toate aste arome, vine seful miresmelor: busuiocul!  Noua ne place sa se adune zeama pe platou, asa ca suntem mai darnici cu uleiul si otetul. Singura smecherie e ca stropitul trebuie facut de asa natura incat fiecare felie de rosie sa primeasca, democratic, si otet si ulei.
 Covorul rosu fiind pregatit, poate veni Maria Sa vedeta: pe fiecare felie de rosii se pune cate o felie de mozzarella, preferabil de marime si forma similara, dar nu e musai. Mie, de ex, dupa cum se vede, de data asta nu prea mi-a iesit.  E absolut minunata servita ca atare. Matei, mare fan al zemurilor lasate de salatele cu rosii, isi pune feliile de rosii cu mozzarella pe felii de paine prajita si, dupa ce se satura cu aste tartine, ia farfuria la sters cu miez de paine. Gusturile nu se discuta, nu-i asa, mai ales cand sunt asa de simple si savuroase!

Incercati salata asta oricand, Boieri Dumneavoastra! Merge si de mic dejun si alaturi de un pranz copios si pe post de cina usoara. Obisnuiti copiii sa manance rosii si branzeturi fiindca-s foarte sanatoase si ofera fantastic de multe combinatii. Si, nu in ultimul rand, le educa gustul! 

Va doresc pofta mare, Boieri Dumneavoastra !



duminică, 11 aprilie 2010

Pizza cu de toate

Imi place la nebunie pizza facuta in casa. In primul rand fiindca nu trebuie sa urmezi o reteta anume, ci doar sa faci un aluat, sa-l ungi cu un sos si sa arunci peste el tot ce gasesti bun de maruntit prin frigider. Mai in gluma mai in serios noi spunem in casa ca facem pizza din .... resturi. Adica acele bucati  mici de friptura, branzeturi, mezeluri, etc, ce raman prin frigider.
Cand faci pizza in casa poti incerca cele mai diverse combinatii care ies, de fiecare data, extraordinare si de fiecare data diferite. Cum ziceam si la retetele de paste nimerite, te simti mare gospodina.
Astazi, mofturologia vizigoteasca (iritata nitel de o raceala mucioasa) a cerut pizza. Ok. Dar asta cere colaborare, nu-i asa?


Asa ca am pus manutzele la treaba sa taie legumele, adica un ardei rosu si 2-3 fasii dintr-un ardei verde, plus 2 fire de ceapa verde. Abia cand am "gatit" pizza am observat ca printre ceapa aia verde Vizigotu' mi-a strecurat si-un usturoi, dar era prea tarziu. Retineti, deci, ca-i buna si cu usturoi verde.




Intre timp, n-am stat degeaba: am facut aluatul. Azi am avut chef de faina integrala, asa ca am combinat vreo 100 de grame de faina neagra cu 200 grame de faina alba si le-am framantat alaturi de un plic de praf de drojdie, un praf de sare, aprox 250 ml apa calduta si 3-4 linguri de ulei de masline. Am omogenizat frumos si am lasat la dospit.



Manutzele nu stateau degeaba. Marunteau sunca de Praga (vreo 3 felii) si dadeau pe razatoare, cum ziceam, resturile de branzeturi de prin frigider. In episodul de azi au fost cam 50 grame de telemea sarata si vreo 3 felii de cascaval de scria cedar cheese pe el.


Eu, cu ochii la junioru vitejeste expus obiectelor taioase, m-am ocupat de sosul de pizza. Boieri Dumneavoastra, cat de curand promit un intreg articol despre sosul de pizza. Care, la fel ca intregul preparat, poate fi facut in cele mai diverse moduri, feluri si combinatii. Combinatia de azi fuse rapida: un borcan de rosii conservate in familie de vara trecuta, blenderuite cu cateva frunze de busuioc si un fir de usturoi verde. Un fir mare...ca deja mirosea a mujdei. N-am folosit atat de mult la pizza, doar vreo 5-6 linguri.

Cand misiunea Vizigotului s-a incheiat, si-am strans prin bucatarie, numa bine aluatul crescuse si copilul se infometase. L-am intins in tava unsa cu ulei de masline, am uns cum ziceam cu cateva linguri bune de sos de rosii condimentat, am intins feliutele de sunca de Praga, cat mai uniform si am gatit cu legumele tocate de fiul harnic:



Acu fuse momentul de revelatie de care va vorbeam cand, pe langa mireasma de usturoi din sos, am bagat eu de seama ca si tocatura verde are usturoi prin ea. Nu-i bai, bun pentru contra racelilor, ca tot ne dau tarcoale.



In continuare, am imprastiat cat de cat democratic branza rasa si am adaugat niste bastonase de mozzarella fara de care, se stie, pizza nu e pizza.


Am mai presarat ceva oregano uscat si am dat la cuptor (preincalzit) la foc mediu, pana cand s-a aurit-maronit aluatul pe margini si s-au topit toate branzeturile. Cam asa arata minunea deja vandalizata.



Si o felie in toata splendoarea ei:


A fost buna ca .... pizza calda si extrem de apreciata de meseni. Cu atatea legume de sezon, era foarte fresh si foarte gustoasa.

Pofta mare si spor la improvizatii, Boieri Dumneavoastra!

sâmbătă, 10 aprilie 2010

Pui cu sos si galuste de faina


Reteta asta, Boieri Dumneavoastra, ii tare usor de facut si foarte foarte savuroasa.

Evident, se poate face cu orice carne preferati (porc, pui sau vita). De data asta, am sa va povestesc cum se face cu pui.



Avem nevoie de urmatoarele:
- carne de pui - eu am pus jumate de piept impartit in 3 bucati si un copan taiat in doua. Deci cam 4-5 portii.
- boia de ardei - 1 lingurita
- suc de rosii - aproximativ 500  ml - sau rosii proaspete blenderuite, sau 3-4 linguri zdravene de pasta de tomate dizolvate in apa calda sau supa
- supa de carne sau de legume sau, pur si simplu, apa calduta - aproximativ 500 ml
- ceapa - 2 buc, mai maricele
- ulei de masline pentru prajit - aprox 2 linguri
- un praf de zahar
- sare, piper, ce alte condimente mai doriti
Pentru galusti:
- un ou
- o lingura de unt
- 2 linguri de faina
- 1 lingura de apa calduta
- sare

Bucatile de pui, portionate, se pun la prajit in ulei incins, pe foc marisor. De preferat ar fi o tigaia antiaderenta, ca sa nu va dea batai de cap. Se rumenesc cam 5-6 minute pe fiecare parte.

In timpul asta, nu leneviti. Blenderuiti rosiile sau dizolvati pasta de tomate in apa. Pe scurt, pregatiti sucul de tomate. Tocati ceapa feliute subtiri - cred ca procedeul se numeste "tocat pestisori", niciodata n-am reusit sa retin felurile in care se toaca ceapa.....







Cand carnea s-a rumenit pe toate partile si s-a evaporat zeama ce si-a lasat-o in procesul prajirii, adaugati ceapa, amestecati putin sa se sticlea si apoi adaugati boiaua de ardei. Asta e dupa gustul fiecaruia. Eu am avut o boia de ardei doar o idee iute, asa ca am pus din belsug. Daca nu agreati in mod deosebit picanteriile, folositi boia dulce. Pe vreme de vara, boiaua se poate inlocui cu un ardei iute rosu tocat foarte marunt.


Dupa ce mai ametiti putin cu lingura prin tigaie, sa se imbaieze puiul pe toate partile de ulei si boia, adaugati un pic de sare si piper, supa (sau apa fierbinte) si sucul de rosii de-adineauri (ca nu geaba va spuneam sa nu leneviti).



Acuma vine smecheria: la toate sosurile cu rosii, suc de rosii sau bulion, e bine sa adaugati un praf de zahar sa le ia din aciditate. Mai amestecati o tura in cratita sa fie toate cele infratite si imprastiate uniform si lasati la fiert aproximativ 20 minute. In acest timp, pregatiti galustile. Cel mai simplu e sa infratiti toate ingredientele intr-un mixer. Se obtine un aluat de consistenta smantanii groase. Puneti la fiert o oala cu apa cu sare si fierbeti galustele timp de 10 minute (se ia cu lingurita din aluat si se da drumul binisor la fiecare galusca in apa fiarta). Singura smecherie, la galusti, e sa reglati focul de asa natura incat apa sa clocoteasca, dar cu clocote potolite.
Ah, mai e o smecherie: nu va puneti mintea sa le faceti din faina integrala ca nu va ies. Am incercat eu si-am obtinut un fel de porridge cu miros de taratze fierte........

Dupa cele 10 minute de fiert, stramutati galustile in cratita cu sos si mai lasati sa dea un clocot. De-acuma sosul s-a ingrosat din fierbere iar galustile il ingroasa un pic mai mult. Serviti fierbinte cu patrunjel verde tocat marunt. O mancare consistenta si foarte foarte aromata.

Noi am insotit-o cu castraveti acri. La fel de bine ar fi mers si o salata de varza cu castraveti si marar.

Pofta mare, Boieri Dumneavoastra!

A venit primavara

Oameni buni, e oficial: a venit primavara! Mi-a inflorit ciresul de sub geam - mi-i tare drag ciresul asta fiindca in toata jalea si poluarea urbana el rezista, infloreste si rodeste an de an . Asta se vede sub ferestrele mele. Nu e o poza prea grozava si va asigur ca realitatea o intrece by far.

Au iesit si gandaceii in plimbare: 



Si asta e floricia primita de Florii de la baieti:



Este o kalanchoe portiocalie. De cand am primit-o sta pe pervazul bucatariei, dogorita de aragaz, si infloreste. Intr-una infloreste! 



Asa ca azi lasam gatitul pe mai incolo sau pe alta data si plecam in parc. 
We insorit va dorim tuturor! 


joi, 8 aprilie 2010

Lectia de gramatica

Aseara, pornind de la o banala poveste "cum erau discurile de muzica si povesti pe vremea noastra" am ajuns, nu stiu cum, sa ii povestim Vizigotului despre sinonime, neologisme, arhaisme, regionalisme si antonime, trecand prin geneza poporului roman. De paronime am scapat (probabil nici el, tati, la randul lui, nu le-a priceput in scoala dar, daca se ajungea si la astea, jur ca se lasa cu farfurii zburatoare.....)
Discutie de familie in timpul cinei, da?

Le-a inteles el Vizigotu' pe toate de bine de rau. La neologisme si cuvinte imprumutate n-am gasit un exemplu mai bun decat "mersi" care e din alta limba si a fost greu de explicat. Mi-am adus aminte de bancul ala cu un mare fotbalist care voia sa stie cum se zice mersi la Paris sa ii multumeasca nu stiu cui pentru nu stiu ce ......

La sinonime ne-a sarit in cap ca nervos si agitat nu-s la fel, ca nervos esti "cand te-ai suparat pe cineva care nu face ca tine" si agitat esti "atunci cand te frichini". Diferenta asta de nuanta legata de cauza exterioara sau interioara a celor doua stari mi-a scapat....pana acum..... Dupa aia am venit noi cu un alt exemplu: bunic si tataie. Eeteeee, na, pai cum? "Tatai e un nume, n-are cum sa fie ce ziceti voi". El asa ii zice unuia dintre bunici....celuilalt ii zice pe nume, ca asa a iesit extragerea pe la 1-2 ani cand a inceput sa boteze la neamuri.....
Dar a compensat el cu un alt exemplu: Dna educatoare are parul cret sau ondulat sau zimtat!

.... dar cel mai bine le-a inteles pe antonime ca "exprima cuvinte care au intelesuri opusuri". De la exemplele clasice bine-rau, cald-rece, dulce-amar, alb-negru (adica de ce alb e opus lui negru, ma intreb eu?) am ajuns la subtilitati pe care le-a interpretat cum a vrut:

- treaz?
- dorm!!!!!

- chel?
- par!!!!


- intins?
- in picioare!!!!!!!

p.s. nu i-am mai explicat si ca majoritatea sunt adjective (sau adverbe?) si, ca atare, antonimul lui treaz ar fi adormit......ca era prea mult.....pentru mine! 

marți, 6 aprilie 2010

Drob de miel

Cum zisei mai deunazi, m-am apucat, Boieri Dumneavoastra, sa fac si drob de miel. Ca ce e Pastele fara drob? Mai ales ca, in restul anului, nici atat nu prea ma ocup cu drob (pe care, daca nu e Paste, il numesc rulada de carne, ca drob e doar ala de Paste, sa fie clar!).

Am rememorat eu frumos cum le iese drobul mamei si soacrei, am intrebat in stanga si-n dreapta despre retete, sfaturi si smecherii, si-am facut lista de cumparaturi:

- organe de miel, cam 1 kg
- pulpa de miel mai generoasa ca s-ajunga si de ciorba si de friptana
- ceapa verde - multa (ca urma sa folosesc si la altele, dar si sa mancam asa, cruda)
- usturoi verde - si mai mult (ca, pe langa cele de mai sus, se mananca si mai mult crud)
- oua - grupa mare, sa avem si de rosit, dar si de drobuit, placintit, s a m d
- marar - 5 legaturi
- patrunjel - idem
- si, daca gasim, un prapure pentru imbracat prea frumoasa preparare.

Amu nu va panicati ca n-ati inteles nimic, asta-i doar lista de cumparaturi. Am luat pe sus consortul si i-am explicat concluziile: merem intr-un supermarket respectabil pentru carneturi si oua dupa aia (sau inainte sau in alta zi) in piata dupa verzituri. Infrangem frumos aversiunea naturala a barbatului fata de cumparaturi si ajungem la etapa urmatoare: supermarketul. Si anume in Auchan, unde am gasit pulpe de miel destul de frumoase numa' ca organe nu erau decat congelate. Ceea ce nu prea se incadra in ideile mele, ma gandeam sa trec pe la macelariile arabesti din zona poate gasesc proaspete dar pana la urma zic hai sa iau ca cine stie ce timp am. In fine, intr-un mare final ajungem cu povestea vineri seara cand, intre sidefata-marmorata si ceaiul de ceapa din povestea cu oua rosii zic hai sa fierb si organele pentru drobul pe care planuiam sa il fac sambata. Desfac frumos punga de maruntaie si ma loveste revelatia: eram, Boieri Dumneavoastra, fericita posesoare a unei pungi de rinichi de porc! Un kil' op'sute de rinichi de porc! Ce facusem, ce desfacusem, ce studiasem si alesesem in Auchan cu o seara inainte ca pana la urma ma descurcasem: luasem alta punga!

Phiiii, fa Smarando drob acusica, si anume fara organe de miel si fara prapure! Ca uitai sa va zic, prapure n-am gasit da-mi pusesem in cap sa fac drobul in aluat, "macar sa-mi iasa" ziceam eu........

Deci ma uitam ca prostea la ala un kil opt sute de rinichi de porc si ma intrebam retoric 1. din ce fac drobul si 2. ce fac cu rinichii, ca-n afar' de tochitura de pui din inimi ficati si pipote in viata mea n-am gatit organe........

Mi-adun curajul de prin colturi, ma prezint in fata consortului care, epuizat ca facuse piata, se hodinea la televizor, si marturisesc tot. Da' vin si cu solutia: eeeesti tu asa dragut sa te duci la macelaria arabeasca d-aci d'aproape?
Ma lamureste ca dragut nu e da' se duce ca pofteste la drob, nu de alta...

Asa se face, Boieri Dumneavoastra, ca vineri seara, pe la 7 jumate 8, a putut gasi organe de miel refrigerate si prapure nu la macelarie ci la Billa din apropiere. Tot respectul pentru magazinul in cauza ca mare bine ne-o facut!

No, si-acuma ca va povestii ce-am patit, sa trecem la treaba! Am folosit la drob urmatoarele:
- 1 prapure de miel
- 1 kg de organe  de miel (ficat, plamani si inima, am avut eu, dar se pot pune si rinichi si splina iar ca sa creasca si cantitatea se pot adauga ficatei de pui sau ficat de porc)
- 2 cepe uscate
- 15 fire de ceapa verde
- 15 fire usturoi verde
- 3 legaturi de patrunjel - asta e o treaba cam relativa, ca fiecare pietar face legatura dupa cum ii vine in ziua aia, asa ca hai sa zicem un snop de patrunjel de vreo 3 cm diametru
- 3 legaturi de marar idem ca patrunjelul
- 8 oua (eu am folosit oua de la tzara de la bunica, si-s cam mici, asa ca daca folositi oua de cumparat is de ajuns 6)
- sare si piper
- ulei pentru calit (eu am pus de masline)
- unt pentru uns tava ('oti vedea mai incolo de ce...).

Am curatat organele de cheaguri de sange, pieliti si grasime si le-am pus la fiert in apa. Simpla, ca oricum am aruncat-o dupa primul clocot. Dupa aceea am spalat inca o data bucatile si le-am pus iarasi la fiert, cu sare, un pic de vin rosu, cateva boabe de piper si-o foaie de dafin. Nu stiu cat le-am tinut la fiert, oricum pana cand si-au schimbat culoarea si, oricum, le-am incercat cinstit sa vad daca-s ok. Cand au fost gata, le-am scos si le-am lasat la racit - in cazul meu pana a doua zi dimineata.

Moment in care m-am apucat de treaba. Ceapa si usturoiul verde:


Maruntaiele de miel fierte:







Mai intai, m-a chinuit talentul: m-am apucat sa toc maruntaiele. Numa' ca s-a dovedit o treaba cam migaloasa si nici nu eram foarte sigura ca erau cat de marunt trebuie:

Asa ca am trecut la automatizarea productiei: am bagat mestereste la robot restul de bucati. Ce-a iesit, nu se deosebeste prea mult de ale tocate cu mana.
Boooon. Faza 2: legumele. Am tocat marunt ceapa si usturoiul verde. Boieri Dumneavoastra, tineti minte de la mine: la faza asta deschideti geamurile, dati radioul mai tare (daca aveti prin preajma) si musai chemati pe care va sa faceti conversatie. Ca-ti dau aste buruieni tocate o somnolenta.....si neste lacrimi...plangi de mila mielului mai ceva ca macelarul. Si de parca nu era destul, am adaugat si 2 cepe rosii, din cele dezbracate mai 'nainte de Vizigot pentru rosit ouale. Astfel tocate si maruntite, am exilat usturo-ceapa in marele wok si le-am calit in ulei de masline.




In ast timp, nu leneviti Boiereste, ci munciti in continuare, ca drobul asta e mestereala de bucatari, nu nimeritura! Spalati si tocati marunt alelalte buruieni: mararul si patrunjelul, fara de care n-are rost demersu'.


Asa! Deacuma toate-s gata. Prapurele, de care uitai sa va zic, astepta cuminte intr-un castron cu apa calduta unde l-am pus de cand am inceput sa curat legumele, dupa ce-l spalai si curatai, evident. Si-acu iara avusei o revelatie, si anume ca domnu'Mielu' are prapurele cam necoplanar si dificil de manevrat de o gospodina incepatoare in ale drobului. Am scos de la naftalina amintirile de geometrie plana si spatiala si am reusit sa-l asez in asa fel incat sa imbrace o tava d'aia ca de cozonac, cu perspective serioasa sa si inveleasca umplutura, si chiar sa ramana cate ceva petice. Nu ungeti tava in prealabil ca lasa prapurele grasime. Din belsug, as putea zice.

Cat timp am croitorit la prapure, prajeala de usturo-ceapa s-a racit. Cum n-aveam un castron suficient de mare sa infratesc bunatatea si sa mai si manevrez la ea, am facut invers: in loc sa pun ceapa calita peste organele tocate, am tzipat organele tocate si verdeata in wokul cu ceapa. Am batut ale 8 oua pana au dat in spume si le-am pus peste. 





Am omogenizat gospodareste si am "dres" de sare si piper. Destul de relativ dresul ca in final s-a dovedit cam nesarat drobul. Asa ca va sfatuiesc sa puneti sare mai multicica decat s-ar cere in faza asta. O privire de detaliu asupra umpluturii ar arata cam asa: 




Am turnat in tava captusita cu prapure pana s-a aratat imbelsugata. 



Dupa care am invelit-o sa se simta protejata: 
Scobitorile nu-s, cum s-ar crede, ca sa tin minte unde se imbina foaia de prapure, ci ca sa-l tina sa nu se stranga la copt si sa lase bunatate de umplutura dezvelita. Si fiindca se vede clar ca au ramas ceva petice de prapure si nu se vede deloc ca a ramas umplutura (da' va zic eu), am mai mesterit o tava. 

Pe asta am gatit-o numai cu covoras si maglavais de unt pe pereti, sa nu se prinda drobul. 
Dupa care am turnat umplutura si i-am pus si-o plapumioara. Uite asa asteptau dragele de ele caldura cuptorului. Nu ca-s mandre? 

Le-am pus la cuptor si-am stat cu ochii pe ele. Si bine am facut caci prapurele fiind cam gras (si eu nu foarte maiastra sa iau grasimea de pe el, ca mi-era ca-l rup) au inceput la un moment dat tavile mele a bolborosi si-a arunca la grasime prin cuptor de mai mare frumusetea. Daca m-am lacomit la prima tava si-am pus-o cu varf, e si normal.....Noroc ca eram pe faza si-am evacuat excesul c-o lingura. 


In final, dupa atatea peripetii, drobul meu era copt si frumos, aromat si mult asteptat. Ca mancaii deja dadeau tarcoale bucatariei desi fusesera avertizati: mancam drob cand ne inturnam de la Inviere! Da' ei nu si nu: macar sa vad cum arata. Uite asa arata: 

Dupa ce gustara, s-au pronuntat: bun de tot da' nesarat! Parerea personala ii ca puteam sa pun si mai multe verdeturi, c-ar fi fost si mai aromat. 
Smecheria la drob, Boieri Dumneavoastra, e ca-i place sa fie la moda. Moda de primavara adica.Sa aibe din belsug ultimele aparitii: ceapa, usturoi, marar si patrunjel. Fara aste verdeturi n-are gust si fason! 

Va tzuca Smaranda, Boieri Dumneavoastra ! S-aveti sarbatori luminate, acum si-n toti anii de-or veni! 


duminică, 4 aprilie 2010

Randuielile cele vechi si bune - oua rosii

Dat fiind ca anul acesta am petrecut Pastele acasa, ne-am inrolat cu entuziasm intru respectarea traditiilor. Si cum Ana zilele trecute mi-a dat idei (fiind eu incepatoare si intreband pe toata lumea despre cum se face), am decis: vopsim ouale in foi de ceapa!



Asa ca am pus gospodareste Vizigotul sa dezbrace ha la vro 2-3 kile de ceapa rosie (numai foile uscate) pe care le-am fiert in apa cu otet (sa zic vreo 3 litri de apa si 3-4 linguri de otet) pana ce apa era colorata de nu vedeai fundul oalei iar foile de ceapa erau transparente. Am lasat zeama la racit si am continuat procesul. In ultimul moment, imi vinduse o prietena alt pont: vopseaua sidefata-marmorata. Cu avantajul evident ca e foarte usor de folosit cand vopsesti ouale cu copiii. Si cum mi-era ca o sa am comentarii despre faptul ca fac numai oua rosii, am adoptat si varianta asta. Nefericita alegere !

Am spalat si degresat frumos ouale, o parte le-am pastrat pentru vopseaua din foi de ceapa iar restul le-am pus la fiert. Primule esec: cateva oua s-au crapat in timpul fierberii. Ce le-o fi mahnit asa tare, n-am idee!
Metodologia cu sidefata-marmorata e urmatoarea: cat sunt ouale inca fierbinti dupa fiert, se pune in palma o picatura de vopsea si se intinde frumos pe coaja oului. Daaaa, numa ca in acest stadiu au intervenit vro 2-3 probleme in procesul creativ. Una ar fi aceea ca Vizigotul, cam gingas de murdarit si manjit, a declarat scurt: io nu pun mana pe asa ceva! Nu conteaza ca avea manusi. Dupa prima incercare simtea o nevoie acuta sa se spele pe manusi!!! Am continuat singurica si am constatat a doua problema: ouale fiind fierbinti, esti asa de ocupat sa nu te frigi, iar vopseaua e asa uleioasa, ca-ti zboara din mana si ghici ce fac atunci cand cad pe gresie???? Si uite asa am vopsit eu fro 4-5 oua gata sparte. La faza a doua, datul cu lac, am mai asasinat vro 2. Imi venea sa mor de ciuda! De frumoase....frumusele, nu zic....da' ma lipsesc!

Asa ca ne-am intors cu nadejde la oala cu foi de ceapa. Normal ar fi fost sa fierb ouale inainte de a le pun in vopsea dar, speriata de rateurile de mai nainte, am decis sa ma risc. Am pus, asadar, pe fiecare ou cate o frunzulita, alese de Vizigot de la plantele din casa, si le-am innodat intr-un ciorap. Ca sa se lipeasca bine, frunzulita e bine sa fie umezita.


Am strecurat vopseaua si am stors bine bine foile de ceapa sa iasa toata culoarea din ele, am pus binisor caltabosul in oala, sa nu le ciocanesc, si le-am pus la fiert pe foc miiiiic-mic sa nu se sparga si-astea. Nu stiu cat le-am fiert ! Am vrut sa fiu sigura si ca ouale se fierb tari spre rascoapte si ca vopseaua se prinde de coaja. Multisor le-am fiert, oricum.

Cand au fost gata, am scos binisor caltabosul din oala si, pe un strat de 3-4 prosoape, am taiat ciorapul si-am dezbracat ouale de frunze. Calde inca le-am uns cu ulei de masline (ca slanina n-aveam). Ca au iesit mult mai frumoase decat cele cu sidefata-marmorata, puteti constata si singuri.

Tare mandri am fost, si eu si Vizigotul, de ouale noastre rosii ca sangele, vopsite in foi de ceapa. Daca nu v-ati prins, frunzulita de pe oul din mijloc e de la urzicuta din balcon. Mai mult decat atat, in afara de modelul de frunza, au mai ramas pe oua si cateva umbre, ca niste raze, acolo unde a fost innodat ciorapul. A, de spart am spart unul singur la etapa cu uleiul de masline, ca de la atata manevrat oua fierte fierbinti mi se cam inmuiasera mainile si-am mai dat un rateu. La fiert, insa, nu s-a spart niciunul. Probabil ca si ciorapul legat strans a contribuit la asta, nu stiu. Si inca ceva: de la vopseaua din foi de ceapa nu m-am murdarit pe maini deloc.

Vizigotul a concluzionat: tot cu ceapa e mai bine! Alelalte-s chimicale, te murdaresti pe maini!

Asa ca pana anul viitor am munca de cercetare: din ce facem alte culori pentru vopsit oua? Am auzit ca leurda ar vopsi ouale in galben. Da' mai cercetam ;)

In concluzie, Boieri Dumneavoastra, tot randuielile ce vechi is mai bune! S-aveti Paste luminat, fericit si linistit alaturi de cei dragi!

sâmbătă, 3 aprilie 2010

Sarbatori fericite!

Boieri Dumneavoatra, am facut o pauza din pregatirea drobului ca sa va urez, din toata inima, Sarbatori fericite si luminate alaturi de cei dragi! Fie ca aceste zile sa ne aduca liniste si pace in suflete!
Cu drag, Smaranda

vineri, 2 aprilie 2010

Pregatiri

Si-a venit si ziua de vineri si am inceput week-end-ul. Anul acesta, prin exceptie, ramanem acasa de sarbatori. Asa ca mi-am facut cu nadejde cumparaturile de zilele trecute, dar tot am mai dat azi o tura prin piata dupa verdeturi. Era sa am un shoc cand am vazut ca-i cat pe ce sa raman fara marar....Da' m-am descurcat.
Am cumparat si flori de-am impodobit frumoasa casuta si ne-apucam de bunataturi. O sa facem ciorba de miel, drob si-o friptura. Si, bineinteles, vom vopsi oua in toate culorile lumii, cum ziceam. Acusi astept Vizigotu' de la gradi si ne-apucam de trebi ca suntem mari gospodari. Ce-o iesi, om povesti!

joi, 1 aprilie 2010

Simboluri pascale la 5 ani si jumatate

Cum a inteles fiul meu simbolistica vopsirii oualor:

" Ouale se vopsesc rosii fiindca simbolizeaza sangele si jertfa lui Isus. Dar acum se fac toate culorile.... numai cele rosii simbolizeaza asta...de fapt si cele albastre sunt in regula, fiindca-s albastre ca cerul, si in cer este Dumnezeu.
Dar daca te gandesti bine, lumea are tot felul de culori si Dumnezeu a creat lumea....Deci putem vopsi oua in toate culorile !"

...fin'ca n-a gasit japoneza!

Dap, de aia are rinoceru' corn, fin'ca n-a gasit japoneza!

Pentru cei care n-au apucat vremurile cu japoneze, cornuri si franzele la centrul de paine (care paine era cu cartela), japoneza era un fel de colacel impletit, un pic dulce, cu mac pe el.

Chiar ma intrebam : de ce i-au zis dom'ne japoneza?

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...