FIINDCA

Se spune ca foamea e cel mai bun bucatar. Da' pasiunea e cel mai bun condiment......

luni, 30 aprilie 2012

O fi fusion, n-o fi fusion.....

Nu-s foarte lamurita ce e aia stilul fusion in bucatarie, intotdeauna mi-am imaginat ca e vorba de un amestec de stiluri, traditii si metode, cum ar fi de ex sarmalele cu sos de soia si pulpa de avocado, pe langa clasicul amestec de carne tocata ...ngdaaa, ce exemplu am dat....Insa ce-am facut eu azi, de nervi, stress, agitatie si, nu in ultimul rand, nevoia de a hrani famelia, cred ca se numeste fusion. Caci ce intalneala mai grozava si cosmopolita, pe aceeasi masa (ok, masa de familie, intr-o mica bucatarie) decat placinta cu praz, Boieri Dumneavoastra, si Banana Cake, Ladies and Gentlemans!

Cum ziceam mai devreme, vacanta noastra de 1 Mai s-a terminat mai repede fin'ca Vizigotimea Sa a facut, a desfacut, a combinat si-a imbinat si s-a descurcat: o raceala care se anunta doar enervanta prin cantitatea de muci si anume pana la brau, s-a transformat, cu concursul primaverii, pufului de plop si caldurii, intr-o bronsita cam alergica si haraita. Nu ne putem numi, nici eu nici tac-su, genul petrecareti. Cred ca putem numara pe degetele de la o mana de cate ori ne-am luat avant sa respectam traditia si sa facem chef in deplasare de 1 mai. Anul asta, insa, a fost prima oara de cand aliniem formatie de 3, ca ne pusesem in cap sa vedem marea de sarbatoarea muncii. Eh, asa cum, probabil, Boierii detinatori de copii stiu prea bine, n-a fost dom'ne sa fie. Iti vine sa crezi ca, uneori, minunile astea mici o fac special de sarbatori, fie ele legale, religioase, sau neconstitutionale.

No, asta fuse, asta e, ne dixtram la domiciliu. Asa ca azi, intre micul dejun si vizita la doctor, am efectuat o supa crema de pui cu legume - nu v-o mai povestesc, ca e povestita, si e facuta in fix acelasi stil de lenes ca-n povestirea respectiva.

In rest, ma intrebam si ma socoteam ce sa fac felul 2. Avand eu 4 ciocanele de pui gata fierte ramase de la numita supa, imi fugea gandul la o budinca de paste cu pui, dar suna prea dietetic. Asa ca in momentul in care am deschis frigiderul si-am vazut ale doua cutii cu praz, mi-am suportat cu stoicism momentul de geniu si am grait: fac placinta cu praz!

Ingredientele fusera dupa cum urmeaza:
- juma de kg de praz, preferabil doar partea alba
- o ceasca de ulei de masline
- 4-5 oua
- 2 cesti de lapte
- 1 ceasca de faina
- marar tocat cam 3 legaturi
- carnea de la 4 ciocanele de pui fierte, dezosata si maruntita
- branzeturi rase, cam 250 grame (ideal ar fi fost sa folosesc feta, n-am avut si am pus jumate cascaval sarat si jumate telemea).
- sare si piper, dupa gust si caz
- unt pentru uns tava
- oregano (sau alte verdeturi proaspete) pentru ornat

Acu sa ne intelegem: cand zic ceasca ma refer la ceea ce in retetele de limba engleza este numit "cup". Am un set de masuri pentru bucatarie, din plastic, cu 1 cup, juma de cup, o patrime de cup, etc.... Deci aceasta "cup" e undeva intre ceasca de cafea mica si cana de ceai mare. De ex in cazul fainii (sau fainei? e vorba de faina, oricum), cup-ul este cam 130 grame. In retetele ne-pretentioase, puteti lua ca referinta o cana de marime medie, si o folositi pt masurat toate ingredientele care se masoara la cana-ceasca-cup. Ceea ce vreau sa spun, ca m-am alungat aiurea de la subiect, este sa nu va intimidati prea tare de strictetea masuratorilor care la mine, pe langa ca e sublima, lipseste cu desavarsire, si e orientativa.

Sa revenim la olteneasca mea cu praz, de sorginte greceasca si improvizatie romaneasca. Caci am uitat sa va zic ca am cetit o astfel de reteta intr-o carte de retete grecesti de mi-am adus-o azi vara din Zante, dar pe care mi-a fost lene s-o scot la interval, asa ca e cam improvizata reteta.

Deci sa trecem la poveste (ca pana acu staturam .... ): prazul se taie felii de 4-5 mm grosime si se inabusa in uleiul de masline, la foc potrivit, cam 10 minute, pana se inmoaie si se coloreaza un pic, si degaja mirosul acela dulce si facator de foame la meseni.
Intr-un castron mare se bat ouale, se adauga laptele, faina, mararul, carnea de pui  si branza rasa si se omogenizeaza frumusel. Se adauga si prazul, sarea si piperul, si iar se omogenizeaza.

Se pune amestecul intr-o tava unsa cu unt (eu am folosit tava de yena) si se coace la foc potrivit 45-50 minute, pana e auriu spre maro pe fund si auriu spre mor-de-pofta deasupra.

Se scoate, se lasa sa se racoreasca, se taie felii, se orneaza cu oregano verde si se serveste. E buna calda, dar e si mai buna rece.



Amu...rezovasem si felul 2, dar ce ma fac de desert. Mi s-a pus pata pe niste banane de adastau prin cosul de fructe si atat le-o fost: Banana cake. Altfel spus, o prajitura cu consistenta undeva intre briose si pandispan, ce poate fi coapta si-n cosuletele de briose si-n tava normala, si-n forma de coronita la dry cooker. Care noua ne place foarte tare fiindca are un gust aromat, nu foarte dulce, cumva neutru, de merge de minune la sfarsitul mesei si cu o ceasca de lapte, si cu un ceai, si cu un vin, fie el alb sau rosu, si picurat cu un digestiv, pentru cunoscatori, si glazurat cu ciocolata daca chiar nu va mai saturati de dulce :)). Numa cu bere nu merge, dar cine bea bere la sfarsitul mesei, si mai vrea si desert asortat???? eeeeee......

Sa revenim:
- 3 banane
- 250 g faina
- 150 gr zahar, preferabil brun
- 1 ou maricel
- 100 ml lapte
- 100 ml iaurt simplu
- 75 ml ulei
- 1 plic praf de copt
- un praf de sare
- unt pentru uns tava

Se amesteca ingredientele uscate (faina, zaharul si praful de copt). Separat se bate oul cu laptele si iaurtul, se adauga uleiul si miezul de la banane, bine maruntit (ok, cat de bine se poate, de raman bucatele mai mari nu va fi decat spre deliciul gustatorilor). Se unesc apoi ingredientele uscate cu amestecul de ou-lapte-ulei-banane-iaurt. Se amesteca doar cat prafurile sa fie umezite, nu mai mult, chiar daca mai raman mici si finute cocoloase. Nu va exercitati talentul pe amestecat ca nu e util, daca se omogenizeaza prea bine aluatul iese cumva gumilastic si nu foarte fraged.

Se pune in tava unsa cu unt (cel mai bun rezultat l-am obtinut in tava de teflon unsa bine) si se coace la foc mediu cam 45 minute. E gata cand s-a rumenit frumos, pe margini s-a desprins de tava, si scobitoarea iese cu fata curata.
Eu am copt-o in tigaia dry cooker. Imi place tare cum arata dupa ce s-a taiat o bucata, parca e gaura cheii....


Cand e gata, scoateti pe un gratar si lasati sa se raceasca. Dupa aceea dati iama. Ca nu se stie daca mai apucati vreo  bucata. 

Baietii au fost multumiti. Tati a imbogatit si infrumusetat prajitura cu o lingura de gem de coacaze. Degustibus......




E buna rau, pe cuvantul meu, si eu nu-s cine stie ce innebunita dupa prajituri cu fructe.

Asta fuse gatitul meu pe ziua de azi. Praz si banane. Fusion, bre!  Pofta mare!


We chihlimbariu :)


Anul asta "vacanta de 1 Mai" a inceput, ca la toata lumea, mai devreme. Si s-a terminat, pentru noi, invers decat la toata lumea, adica tot mai devreme....dar asta e alta poveste. Sa revenim la firul narativ. Sambata, sub amenintarea perspectivei - sa nu o numim sumbra - de a petrece inca o zi la gradina, in care nu ne propusesem sa facem altceva decat un gratar si-o plimbare la padure, mi-am adus aminte de o chestiune pe care o planuiam de ceva vreme, mistuiti de rusinea de a nu ne cunoaste toate frumusetile judetului: Muzeul Chihlimbarului de la Colti, in judetul Buzau. Asa ca, la drum! 

Am avut parte de o zi minunata si un cer albastru ireal. Peisajele, in lumina clara a primaverii (care primavara, frate, la 30 de grade????) erau absolut divine. . 


Drumurile, ba din contra, dar nu ne-am lasat descurajati si am continuat. 


Pe alocuri, pe unde alunecase terenul, se vedeau straturile de piatra: 



Am mers, asadar, pe Valea Buzaului pana in sus, la Patarlagele, unde am cotit-o spre localitatea Colti. Muzeul, aflat in centrul satului cu acelasi nume, intr-o casa cu temelia de piatra, e mai mic decat ma asteptam. 


O incapere la parter, unde este expozitie cu vanzare. Poti gasi aici obiecte de podoaba din cam toate nuantele de chihlimbar. Nu-s foarte variate modelele insa pietrele si modul in care sunt slefuite sunt deosebite. Nu m-am prea putut lipi, imi placeau cerceii si inelele insa erau montate pe tortite din metal comun si cu talentu-mi osebit ce-l detin, fac bube la asa ceva. Colierele erau, cum ziceam, faine, insa cam scumpe, n-as prea da 3-400 roni pe o amintire dintr-o excursie.

Muzeul propriu zis are 3 incaperi la etaj unde sunt prezentate diversele sortimente de chihlimbar, fie in stare bruta, fie in stare slefuita, precum si o istorie a exploatarii. 


Doamna care ne-a prezentat muzeul ne-a vorbit si de ansamblurile rupestre din judetul Buzau, o serie de schituri, biserici si asezari monahale, sapate in piatra, in zona Alunis si Nucu, se pare cel mai mare astfel de ansamblu din tara noastra. Doar una dintre aceste biserici este accesibila cu masina, insa asta doar teoretic. Am pornit cale de 4 km, in sus, pe drumul care ni s-a spus ca a fost reabilitat de curand. Dupa 3 km, insa, am fost nevoiti sa facem cale intoarsa fiindca era reabilitat cu piatra marunta si o lua masina la vale inapoi. Si ca sa nu mai torn sare pe rana, ma intreb doar de ce nu stim sa ne promovam, de ce nu sunt mai multe povesti despre aceste frumuseti deosebite, de ce nu sunt transformate in obiective turistice. Adevarate obiective turistice. 

....dar sa lasam supararile. Dupa asa o realizare, ne rodeau soriceii la burta. Asa ca am gasit un loc langa un parau, Sibicel pe numele lui, si am scos merindea din traista. Eu, in nemernicia mea, ma luptasem cu famelia cand am plecat de acasa, zicand ca n-are rost sa ne luam mancare la noi, ca daca e muzeu si obiectiv turistic, trebe sa fie si restaurante si papa bun. 


.......bine ca nu mi-au dat atentie ca muream de foame p-acolo. Ei, si am gasit locul de care va zic. 

Am intins tzoala pe jos, colo-sa la umbra masinii, si am scos merindea. Babic de Buzau, ceapa asijderea, ceva cascaval, masline, paine.... Ce-apucasem sa adunam in ultima clipa. A, si covrigi


Fiul, ca omu gospodar, mare amator de buruieni, numa ce gaseste pe malu garlii ceva menta porceasca si untisor, le culege, le spala in apa cristalina, si completeaza meniul. 

Iaca, pe cuvant, de acolo le-a cules, si le-a si mancat:
 


No, doar ce-am terminat cu mancarea, ca apare alt obiectiv. Se lafaiau, fraticule, pe marginea drumului, neste frumuseti de urzici de nu-ti venea sa treci mai departe. Asa ca-n timp ce baietii faceau manevre pentru a scoate vehiculul napoi pe drum, am improvizat cu Bunica neste manusi din pungi de plastic si am umplut o sacosica nu prea mare cu varfuri fragede de urzici. Gata, ne asigurasem si cina =)). 

Duuuupa care, amintindu-ne noi de alte frumuseti locale, am pus cap compas spre Vulcanii Noroiosi. Nu vi-i mai povestesc, ca cine nu-i stie. Noi am vizitat doar zona numita Paclele Mari cu vulcanii, ati ghicit, mai mari. Peisajul este de o frumusete ciudata, selenara. 

 





 Crevase create de fosti vulcani, acum inchisi. Adanci de cativa metri buni.






Aici pandeam vulcanu sa faca bulbuci, sa v-arat minunea, Boieri Dumneavoastra!


Imi place contrastul dintre zona stearpa cu vulcani, verdele padurii si albastrul cerului.


 Acelasi contrast, cu vulcan activ in prim plan:


Habar nu am cum se numeste formatiunea asta geologica, dar e impresionanta.


 Intre timp, ma mai tineam un pic si de glume.


Am pandit ce-am pandit, si uite ca l-am prins si vi-l arat si Domniilor Voastre. Tare mandra-s de poza asta.


Si inca o privire generala:


Cam asta ne fuse excursia, Boieri Dumneavoastra. Ne-am intors acasa in fapt de seara, putin cam copti de caldura, dar fericiti ca am bifat si vizita la Colti, si ca am admirat, iarasi, Vulcanii Noroiosi. 

Daca aveti drum prin Buzau, nu ocoliti localitatea Berca si rezervatia vulcanilor. Sunt privelisti inedite, unice in tara. 

1 Mai muncitoresc in continuare, Boieri Dumneavoastra!

vineri, 27 aprilie 2012

Cutiuta Friday Box :))

...adica azi dimineata m-a apucat fantezia sa vorbesc cu fi-miu in engleza si de unde eu i-am intins cutia si i-am zis "Friday Box" el mi-a raspuns, foarte frumos si educat "Mami, multumesc ca mi-ai pus FridayBox la cutiuta! Aaaa, ce mancare e asta??"

Asa ca FridayBoxu din cutiuta de azi contine:
Sandvis din felii de paine unse cu pate-ul de vi l-am povestit ieri, felii de masline Kalamata si feliute subtiri de cascaval + salata de ananas baby cubulete cu zahar brun si menta + un ou de ciocolata ramas de la sarbatori + 1 mar bot de iepure.

We frumos Boieri Dumneavoastra si 1 Mai muncitoresc fericit, care pe la gratare, care pe la mare, care pe unde o-ti fi! Ca doar n-om sarbatori prin munca, a?


joi, 26 aprilie 2012

Povestea pate-ului ... si cutiuta de ieri

Cum ma laudam mai deunazi, pate de casa am zis, pate de casa am facut, de fapt nu de casa, ci de ficat, si anume de pui. Numai ca am savarsit aceasta minune in paralel cu gatitul altor minuni, asa ca de la reteta de baza care zicea doar de ficat, unt, condimente si ceva brandy, pe care oricum l-am eliminat...de la reteta de baza, cum ziceam, am ajuns la alta varianta. Si anume una mai usurica - din cauza de legume - si mai gustoasa pentru Vizigot, care din cauza de mofturi ar manca pate dar nu s-ar atinge de ficat, asa ca pateul tre sa aiba gust de pate, nu de ficat, daaaaaa? Ala de cumparat (pate-ul, adica) zice ca are gustul ok dar, ghinion, primeste rar, ca nu m-am obosit sa ii explic ca multe dintre ele se numesc pate din cauza traditiei, nu c-ar avea cine stie ce ficat in ele. Dar sa scurtam povestea (da'de ce s-o scurtam?) si sa va zic reteta de pate de ficat cu legume: 
- 500 gr ficat de pui
- 1 dovlecel mai micusor
- 1 morcov mai maricel
- 4-5 segmente de praz de aprox 15 cm lungime fiecare, doar partea alba
- sare
- piper
- 1-2 lingurite de mustar
- 1 lingura de unt

Si-acu vine momentul sa ma laud cu clipa de inspiratie: in loc sa fierb legumele in apa, as fi vrut sa le dau ceva mai mult gust. Un foarte gust le-ar fi dat daca le coceam in cuptor, unse cu ulei de masline. Insa, na ca recunosc cinstit, eram cam in viteza si mi-a fost usor lene sa le titiresc si pe dansele. Asa ca le-am fiert pe aburi si va rog sa ma credeti, Boieri Dumneavoastra, tare gustoase au iesit. Nu am aparat de fiert la aburi insa o sita care sta cat de cat etans si stabil pe o cratita, peste care sa se poata pune, tot asa, cat de cat etans si stabil, un capac, merge de minune.

Am pus, deci, legumele sa se fiarba in aburi, si in acest timp am inabusit ficateii in unt, intr-o tigaie non-aderenta, pana sunt bine facuti. Dupa asta, sfanta simplitate: intr-un castron generos puneti ficateii, legumele si 1-2 lingurite de mustar (de care va place, eu am pus cu hrean) si blenderuiti minunea pana ajunge la stadiul de alifie. Adaugati sare si piper dupa gust si, daca se mai cere, un pic de mustar, pentru o consistenta mai cremoasa, sa nu fie foarte uscat amestecul.

Gata! Vizigotului ii placura mult de tot, a ras vreo 2 felii de paine unse cu pate si ajutate cu multa ceapa verde inca dinainte de a ne aseza la masa. Gustul e mai usor din pricina legumelor care ... aerisesc cumva greutatea gustului de ficat, dar si putin iute din cauza mustarului. Cum ziceam, merge de minune cu ceapa verde.

In consecinta, cutiuta de ieri (ca azi n-am fost eu responsabila) a continut un sandvis cu felii de paine unse cu mai sus povestitul pate, felii de cascaval, felii de ridiche si frunze de macris. Langa el, inca o salata de ananas cum am povestit marti.

Zi frumoasa, Boieri Dumneavoastra!

marți, 24 aprilie 2012

Mainile inghetate :)



Dimineata fi-miu isi tot freca manutele una de alta, fiind, probabil, usor rebegit.
- Ce ai, ti-e frig?
-  Aaaaaa, nuuuuuuuuuuuuuu, doar testam daca palmele au amandoua aceeasi temperatura!!!!

Cutiuta se intoarce :)

Odata cu intoarcerea elevilor pe bancile scolii (phuai ce exprimare de lang-de-boa am....) s-a intors cu staruinta si datornicia cutiutei in constiinta mea de mama. Care nu reusesc sa ma conving sa trimit plodul la scoala cu  bani de buzunar sa-si ia ce-o fi de la butic. Si nici nu am sa ma conving prea curand.

Asa ca abia intorsi din vacanta, cu balconul plin de verdeturi pt salata, aduse de la Buzau, cu ghiveci de busuioc gata plantat, capatat cu fericire de la Bunica, am re-intrat in ritm. Despre ieri nu va mai povestesc, ca fuse cam in graba, dar in dimi asta m-am dat in talente si Vizigotul a primit dupa cum urmeaza:

Sandvisul  (2 bucati)  a fost alcatuit din felii de paine alba unsa cu crema de urda (urda+marar verde + ridichi tocate maruntel+sare+piper+o lingura de smantana), si printre dansele felii subtiri subtirele de praz, fasii de piept de pui inabusit la tigaie (un rest din friptura de aseara, nu ma apuc sa inabus galinacee dimineata la prima ora) si frunze verzi de busuioc.

La desert, jumatate de ananas-baby (am gasit in Real niste chestii mici cat pumnul Vizigotului, dar dulci si parfumate de nu se poate) taiat cubulete, amestecat cu frunze, ati ghicit, de busuioc, rupte bucati si o lingurita rasa de zahar brun, sa dea ceva zemuiala. As fi pus miere dar nu era pe stoc. De fapt in loc de busuioc voiam sa pun menta verde, dar ramasesera frunze din cele rupte pt sandvis si era sefu cu ochii pe mine sa nu prapadesc verzitura :)). Dar daca se declara ca i-a placut, mai efectuam si-n alte variante. Cred ca ar merge si neste cioco rasa pe deasupra, pentru atractivitate....Mda, dupa cum se vede idei am, pacat ca ma potopesc, cum zice englezu', a little too late....Chestia asta am pus-o intr-o cutiuta mai mica, insotita de lingurita de plastic, in cutiuta mai mare, care adaposteste si sandvisurile.

Si daca dovedeste toate astea, pentru tenis are si un mar bot de iepure, ca mi-s cu capul in nori si am uitat sa pun doua, sa fie si pentru prietena lui....Bravo mie...trebe sa atrag atentia Bunicului plimbaret de Vizigot pe ziua de azi sa mai furnizeze unul, ca-mi dau foc la valiza cu plodu, vai si-amar de sufletul meu......

Cam atat despre cutiuta de azi, Boieri Dumneavoastra. Pentru maine m-as incumeta de un pate de casa, facut din ficat de pui si legume diverse....sa vad ce chef mai am pana diseara.

A, cica azi se aniverseaza fermoarul. Adica inventatorul lui. De fapt 132 de ani de la nasterea Boierului respectiv. Mare boier, mare caracter, trebe sa recunoasteti...care n-are pe domnia sa macar un fermoar in clipa asta? Google a facut o chestie draguta cu prilejul ocaziei, intrat sa vedeti, mie mi-a placut.

Zi frumoasa, Boieri Dumneavoastra, si spor la treaba pe sapt asta. Ca vorba ceea, mult a fost, destul mai e!





vineri, 13 aprilie 2012

Oua rosii vopsite cu foi de ceapa (again)


Bine v-am regasit, Boieri Dumneavoastra! La fel ca in ultimii 2 ani, si de data asta am ramas la randuielile cele vechi si bune: am vopsit oua cu coji de ceapa rosie. La fel am facut si anul trecut, si acum 2 ani, la fel facem si anul asta.





 Sarbatorim Pastele in Oltenia, pe Dealurile Dragasanilor, la matusa Vizigotului, asa ca varietatea de frunze culese de copil cu matusi-sa a fost absolut remarcabila:


Reteta, metodologia si mestesugul au fost identice cu cele de aici, numa' ca de data asta am avut ajutoare care au pozat toate etapele succesive, asa ca nu mai detaliez si va las sa va bucurati de poze. Eu, ca de obicei, mi-s tare mandra de ce-a iesit, ca a fost metoda naturala, care nu pateaza, nu murdareste, nu strica oale cu fiert vopseaua si, in plus, pune toata familia la treaba si se termina repede.










S-aveti sarbatori fericite, sa fiti linistiti si impacati, sa savurati momente minunate cu familia! 

joi, 5 aprilie 2012

Mazare, bob, fasole, linte....

Cum ziceam:
Mazare, bob, fasole, linte
Toata lumea inainte...

....Stiti cantarea da?  Saaaau:

Do-re-mi fasole fiarta
Se iau babele la cearta
Si mosnegii la bataie
Pentru-o coada de tigaie.

Daca n-o stiti, inseamna ca n-ati copilarit pe vremea noastra :)).

Deci, ce sa mai postez Boieri Dumneavoastra? Nu mai postez nimic, ca nu mai gatesc nimic, fi-miu mai are putin si va fi hranit cu fasole nefiarta. Cand e gata? Cand e gata? Pai cand o fi fiarta e gata. Da cat mai are?

Cand era mic de frun an jumate era sa manance ciorba ne-fiarta, si asta nu din cauza mea care-s o bucatareasa buna, desteapta, sincera si modesta, ca doar ma stiti, ci din cauza lui ca era muuult prea disperat dupa mirosul de ciorba. A ramas de poveste cand eram odata la tzara la bunicii lu ta-su si fierbeam o ciorba de zburatoare de curte si plodu m-alerga prin aceeasi curte cu buzele tuguiate, mimand sorbitul de ciorba!!!!! Fraaaate, si pana n-am scos niscai zeama sa-i dau (chit ca orezul era inca ne-fiert si borsul ne-linistit in oala) nu s-a lasat.

Asa si-acu, aseara n-am de lucru si-l intreb - ca asa stiu eu sa imi tai craca singura, ce s-astept la altii - daca sa fac o mamaliga langa varza calita de o aveam gata facuta. Raspunsul vine prompt: pai da, poti, dar daca tot te-apuci, fa si-o fasole batuta!!!!!!!! Iar m-apuc, iar explic ca nu e gata, iar trage concluzia ca bine bine, nu e gata azi, dar e gata maine seara, daaaaa?

Ok, pun fasolea la inmuiat de aseara si azi, chit ca am avut o zi ultra super grea (in premiera am tinut locul dnei invatatoare la clasa fiului, dupa aia m-am tinut de program si am tot umblat dupa ale mele pana spre seara cand a terminat domnul tenisul)...si cum ziceam, in seara asta, da-i, Smarando, si fierbe fasole.

Dar ce, fasolea fierbe fara stresss? Da cand e gata? A, da, mi-e foame, da nu vreau altceva? Da sigur nu e gata????

Nu-l mai suport, mare minune sa nu manance fasolea ne-fiarta!!!!!

Seara faina, Boieri Dumneavoastra! 

miercuri, 4 aprilie 2012

Salata de primavara

V-am tot batut la cap cu buruienile cu care-mi alimentez familia de cand dadura firul ierbii. Azi (de fapt aseara) o salata de verziciuni. Salata de primavara:


Este, evident, simpla rau si rapida foarte. Aveti nevoie de:
- cate un pumn de: papadie, leurda, untisor, macris - alese, spalate, etc, trec peste detalii - taiate grosier
- 5-6 ridichi taiate in 4
- o legatura de ceapa verde, tocata maruntel
- un segment de praz de vreo 15 cm, taiat felii
- cateva rosii - optional (eu am avut vreo 5-6 cherry, ca daca nu lasa salata zeama nu e apreciata la maxim de Vizigot)
- jumatate de ardei rosu - tot asa, optional, pentru culoare, ca de gust nu prea e vorba, inca, pana nu dau alea din gradini.
- o legatura de marar verde, tocat marunt

Toate pricinile astea se amesteca bland intr-un castron, dupa care se adauga un dressing facut, clasic, din sare, piper (proaspat macinat), ulei de masline si otet balsamic, care ar trebui sa fie din cel dulce caramelizat ca face un contrast divin cu ierburile tonic-amare si ceapa moderat-agresiva.

Trec peste toate povestile despre cat de benefice-s buruienile astea (ca altfel nu le-am manca) si va spun doar atat: e o salata grozava primavara, cand natura revine la viata. Merge cu branzeturi, merge cu un gratar, merge singura cu ceva paine prajita.....merge cu orice. Incercati-o neaparat, Boieri Dumneavoastra! Si daca aveti, vorba ceea, posibilitatea, sa mereti personal la padure sa adunati macar papadia, untisorul si leurda, va asigura ca va avea un gust si mai bun.

Primavara frumoasa si zile senine, Boieri Dumneavoastra! 

Cutiuta de azi - 04.04.2012

Azi sandvisul a fost cu paine alba unsa cu crema de branza, felii de ridichi rosii, fasii de carne de pui nabusita la tigaie, frunze de patrunjel verde.

Pe langa asta, un pachet de biscuiti Bel VitaStart si-o sticla de apa plata. Dat fiind ca azi merge in parc pentru Scoala Altfel, probabil ca doar apa va fi consumata.

Zi frumoasa, Boieri Dumneavoastra! Mergeti si admirati pomii infloriti!

marți, 3 aprilie 2012

Cutiuta de azi - 03.04.2012

Azi in viteza, si iar scriu de pe mobil si iar nu merge enteru si iar ma enervez....deci azi  a fost asa, felii de paine unse cu crema de branza, ceapa verde, felii de masline negre si felii de mozzarella, piper proaspat macinat. gata. fara desert, fara supliment, ca nu are after pe ziua de azi, are tenis dar trece pe acasa pentru re-aprovizionare. ZI FRUMOASA, CUM ZICEAM NU MA PRIND CU, SE FACE TREABA ASTA DE PE MOBIL ASA CA ACU SCRIE CU MAJUSCULE, SCUZE, NU VREAU SA TIP LA DOMNIILE VOASTRE.

luni, 2 aprilie 2012

Paste, urzici, impozite & comentarii

Azi o postare complexa, Boieri Dumneavoastra!

In primul rand ca am primit plicul cu calculatia impozitului pe cladiri de la Primaria Sect 3. Desi plicul a aparut azi in cutia postala, scrisoarea dinauntru ma informeaza ca pana la data de ....... (si chiar asa scrie, puncte puncte) am de platit suma de X lei, suma la care am o reducere de 10% daca platesc pana in 31.03.2012. Wooooow, mi-am zis, ce noroc pe mine! Dat fiind ca plicul are stampila postei de 26 martie, oamenii aia chiar au acoperire. Cine sa ma creada pe mine ca, desi verific, pe cuvant de onoare, cutia postala in fiecare zi, abia azi l-am gasit? E doar vina mea ca nu beneficiez de reduceri fiindca-s comoda si nu ma mobilizez, clar. Ei, lasa, macar ma mangai cu ideea ca alimentez bugetul de stat spre binele nostru al tuturor, nu?

A doua e din categoria Proud Parents: Azi cand am plecat de la sala de tenis mi-am lasat lapt pe biroul antrenorului. Am speranta si increderea in oamenii de acolo ca in ziua in care mi-oi uita copilul, mi-l aduce careva acasa ca mititelu stie unde sta, recita adresa fara gres. Ceea ce voiam sa povestesc e altceva. Mi-am dat seama de omisiune abia acasa, in fata blocului si ne-am intors la sala. Ceea ce a provocat, pe buna dreptate, frustrari vizigotesti. Omul era obosit dupa antrenament si ma-sa il plimba aiurea prin oras. Cu taxiul, dar oricum, nu era in program si asta-l scoate din papuci, abaterea de la program. Ajunsi acasa cu tot cu inculpatul laptop, am marait de cateva ori unu la altu asa, de vara, cat sa ne eliberam de  nervi, am stabilit ca el e suparat pe mine si are dreptate, dar ca trebe sa ne comportam normal ca se poate si mai rau. S-a apucat sa finalizeze un lego care, ca intotdeauna cand e nervos, nu-i iesea, asa ca a trebuit sa i-l iau de sub nas si sa-l conving ca o sa-i iasa cand va fi mai calm.  Dupa care s-a inchis in camera lui explicandu-mi ca nu e suparat pe mine ci pe situatie si vrea sa se linisteasca un pic. Chestiune pe care o respect pentru ca imi arata ca a inceput sa stie cand trebuie sa se distanteze de o situatie tensionata.

Asa ca m-am apucat fericita sa fac o pizza la care, spre imblanzirea adversarului, am folosit si ceva porumb dulce. Din care conserva jumatate am pus intr-o ceasca si i-am dus-o Vizigotului, spunandu-i ca incerc sa-mi cumpar iertarea cu o ceasca de ceva bun. Da, stiu, din pct de vedere pedagogic e total nepedagogic sa iti rascumperi iertari si sa faci copilul sa creada ca astfel drege o situatie, cunosc si toate teoriile legate de recompense si pedepse, etc etc. Ca dovada ca l-am crescut bine si ca avem de ce sa fim Proud Parents, raspunsul a fost:
"Stiu ca mi-ai fi dat ceva bun oricum si stii ca te-as fi iertat oricum, dar e un joc care-mi place, asa ca poate-l mai jucam si altadata!".

Mie asta-mi arata ca stie sa-si managerizeze anumite trairi, ca stie ca iertarile nu se cumpara, doar se dau sau nu se dau, ca stie ca dragostea si grija noastra sunt neconditionate si, nu in ultimul rand, ca stie sa se joace, chiar cand e amarat.
Dupa care a venit sa fure un pumn de praz tocat rondele ca cica merge cu porumbu. Degustibus....stiti Domniile Voastre.

No, si dupa atatea divagatii am ajuns si la bucatareli. Ieri, cum ziceam, facui o minune de paste cu pui, urzici si capere de au innebunit baietii. Pentru inceput, sa va zic de sosul de urzici cu usturoi sau, cum se numeste in casa, mujdei de urzici. Eu zisesem sa ii zic pesto de urzici, dar pesto e alta mancare de ....verziciune, asa ca m-am abtinut. Reteta, pentru cine iubeste aceste minunate, gustoase, revigorante si absolut minunate verdeturi de primavara, e una tare simpla. Pornim de la premisa ca tot boieru fierbe niscai ture de urzici in primavara, asa ca peste etapa asta trec. Ingredientele sunt dupa cum urmeaza:
- 2 capatani de usturoi, maricele
- o ceasca de urzici oparite in apa cu sare (o ceasca de produs finit, nu luati o ceasca de urzici crude sa le opariti ca obtineti o lingurita)
- un praf de sare
- 2 linguri de ulei de masline
- zeama de la jumatate de lamaie

Curatati usturoiul si-l zdrobiti, dupa care-l frecati cu sare pana devine o alifie. Adaugati uleiul cu picatura, amestecand ca la maioneza. Alternativ cu uleiul, turnati zeama de lamaie, sa inmulteasca alifia. Cand e gata minunea, adaugati urzicile si amestecati bine. Daca se mai cere (adica daca amestecul e prea cretos) mai adaugati ulei si omogenizati bine. Produsul finit miroase a verde, duhneste a usturoi si are consistenta unui sos verde (da verrrrrrrde) si gros:


Utilizarea lui de baza e ca sos pentru friptura - de orice fel, dar in top e cea de pui la cuptor - sau pentru cartofi pai. De fapt Vizigotu e in stare sa-l manance cam cu orice ......

Ei, si cum am facut eu acest mujdei vineri seara langa niste, cum ziceam, cartofi pai cu piept de curcan, si mi-a ramas, ieri la pranz, in viteza provocata de lalaitul toata dimineata pe la cumparaturi, am optat pentru paste. Cu ce paste? Cu pui paste, au zisara baietii. Bine bine, pui, pui, dar mai ce pe langa pui? Ca tocmai ce au decis ei, asa, dupa capul lor, ca gata, de acu incolo utilizam numa legumele, fructele si verdeturile care-s de sezon. Pe care, adica, ni le da natura in mod natural, si nu sera sau strainezia. Ok, asta inseamna ca in acest moment, nafara de urzici si alte buruieni paduroase, am la dispozitie ceapa in cateva variante, usturoi la fel, praz si....si bunavointa! Nu tu un ardei rosu, nu tu o rosie, nu tu un dovlecel....mey, ca bine v-ati gandit! In nemernicia mea, ca un caine turbat (nu, cum am mai zis, n-am muscat mana regelui meu, insa ma gandesc, iarasi, la Maestrul Dinica) i-am lasat pe ei sa cumpere legume-fructe si m-am ales cu principii.....

Asa, daca inca nu v-ati oripilat de divagatii, poate va zic si reteta. Ideea era ca ne-avand in casa un ardei gras, o rosie, un dovlecel, un etc, ceva, din importa sau autohtone, mi s-au facut ochii roata dupa alte variante de paste cu pui si legume (hai, nu zau, care legume?).

Asa s-au nascut Pastele cu pui, urzici si capere, paste care, trebe sa recunosc cinstit, au iesit extraordinar de bune si gustoase.
Aveti nevoie, pe langa viteza, inspiratie si o familie infometata, de urmatoarele:
- paste (lungi am folosit eu), cam o treime de pachet pentru 3-4 persoane infometate
- un piept de pui taiat cubulete
- pentru marinata puiului: piper, busuioc cam o lingurita, o galgaitura de ulei de masline, un paharel de bere (oridecare prisoseste, nu conteaza), zeama de la jumate de lamaie. Daca e timp, puneti puiul la marinat, la rece, macar o ora. Daca nu, doar moscoliti-l cu marinata si dati-i inainte cu reteta.
- praz - 2 segmente de aprox 30 cm bucata, feliate subtirel
- ceapa verde - 2-3 fire, pentru aspect, tocate marunt
(ambele amandoo de mai sus se pot inlocui cu ceapa, sau se poate pune doar ceapa verde, sau doar praz, dar combinatia praz+ceapa mi se pare cea mai savuroasa)
- o capatana de usturoi, curatata si taiata feliute
- 3 linguri de capere in saramura, puse la desarat la inceputul gatitului si folosite la vremea lor
- 3 linguri (maricele) de mujdei de urzici, cum l-am explicat mai sus.

Prima miscare e sa puneti apa la fiert pentru paste. Se fierb, evident, conform indicatiilor de pe ambalaj. Ideea e ca momentul in care puneti pastele la fiert sa coincida cu momentul in care incepeti, intr-o tigaie alaturata, bine incinsa, sa faceti restul. Mai intai puneti in tigaia incinsa cuburile de pui, cu tot cu marinata, si le ametiti pana se albesc binisor pe toate partile si incep a se rumeni. Adaugati apoi ceapa, prazul si usturoiul si mai gatiti maxim 5 minute, la foc maricel, pana ce ceapa se sticleste binisor. Dregeti de sare si piper in conformitate cu gustul cunoscut al familiei.

Acum urmeaza miscarea geniala: mutati pastele fierte in tigaia cu prajeala, mentinuta pe foc mic-mijlociu. Amestecati o tura. Adaugati caperele scurse de apa si mujdeiul de urzici.

Mai amestecati o tura. Ajutati imprastierea verziciunilor in tigaie cu 1-2 polonice din apa in care au fiert pastele. Omogenizati. Daca pare prea zemos, mai clocotiti jumate de minut. Gata!

Impartiti in farfurii individuale si serviti. Optional se poate adauga parmezan (sau ce branza va place) ras deasupra. Obligatoriu maturii ar savura un pahar de vin alaturi. Poza cu minunea finala n-am (adica am da nu v-arat) caci, cum ziceam si azi dimineata, am uitat aparatu ala bun la birou si ala vechi nu a prins minunea in minunatia ei.

Noi am fost tare incantati de combinatia asta. Incercati, n-are ce sa nu va placa!

Seara frumoasa, Boieri Dumneavoastra!


cutiuta de azi - 02.04.2012

Hai ca va zic rapid de cutiuta de azi si mai incolo va povestesc ce-am gatit ieri la pranz, paste cu pui, urzici si capere, o nebunie:

Poza nu e mare realizare ca in we am uitat aparatu'ala bun la birou.

Hai sa va zic de cutiuta, azi a fost asa:
Sandvis din felii de paine alba unsa cu crema de branza (da, am o fixatie cu crema de branza, e mai slaba decat untul si mai usor de intins dimineata), bucatele de babic sarbesc, feliute fine de cascaval si frunze de leurda.
Alaturi un fursec de casa cu gem de gutui si cateva bombonici Skitles (asa se scrie?) cu aroma de fructe de padure.

Pentru tenis, inca 2 mere ionatane.

Gata, s-aveti o saptamana de exceptie, cu mult soare. Revin diseara sa ma laud cu reteta de paste. 

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...