FIINDCA

Se spune ca foamea e cel mai bun bucatar. Da' pasiunea e cel mai bun condiment......

miercuri, 31 octombrie 2012

Felinaru'



Cand eram ca fi-miu, poate un pic mai mare, ne distram grozav la vremea pepenilor cu felinarele facute din coaja lor. Habar n-aveam noi pe vremea ceea de Haloween si simbolurile asociate. Noi le stiam de felinare si asa le ziceam. Serile ne rugam de cate un bunic sa puna mana pe briceag, ne facea un ranjit din asta, dadea doua gauri unde ar fi urechile si agata tigva de un siret si era taaare grozav noaptea, pe intuneric, sa vezi cum salta o mutra de asta ranjita la juma de metru deasupra solului, purtata de unu dintre noi.

In seara asta mi-am adus aminte de copilarie. Fi-miu a nadusit vartos scobind la bostan iar eu am realizat fizionomia prezentata. Taaaaare mandra mi-s de ce-a iesit, as fi bagat mana in foc ca nu mai am talente din astea. Iar cand am aprins lumanarea inauntru, am facut intuneric in bucatarie si-am chemat Vizigotu' sa-si vada supriza....ce sa mai povestesc, surpriza si entuziasmul lui au facut toti banii si m-au facut sa uit de alea 2 ore in care am umplut bucataria de mestecalau portocaliu de bostan.
Entuziasmul a fost la cote atat de inalte incat acu-si doreste sperietoarea pe post de veioza. A fost refuzat :))

A, bine, am facut si-o placinta de bostan dupa aia, cu ce miez am reusit sa recuperam in proces, caci nu placinta era obiectivul.....deja e produs rezidual in cazul de fata :)) . Am facut-o cam la fel ca aici  asa ca nu e mare filosofie.

Deci, cum ziceam, tare mandra-s de ce-am realizat. Asa arata pe lumina, cu matzele demonstrativ in castronul de alaturi:


Si mizanplasu' din bucatarie, se vede flacara de la aragaz pe fundal. Poate ma repet dar .... tare-mi place cum se vede cu lumanarea-n el!


No, astea fusera ispravile serii. Un pic de joaca nu strica niciodata, face bine la sufletel, Boieri Dumneavoastra!

Noapte frumoasa!

luni, 29 octombrie 2012

Linte batuta

Aista-i tot din ciclul mazare-bob-fasole-linte.... sau unde dai si unde crapa. Sau nu stii de unde sare iepurele. Sau mai bine va povestesc cum a fost. Venind noi de la, ati ghicit, tenis, ne punem pe conversatie in masina, eu supunand atentiei Vizigotului variantele de cina si el raspunzand corespunzator. Si parea comoda varianta, a acceptat pastele bolognese la care aveam deja sosul facut si trebea doar sa fierb fainoasa corespunzatoare si gata cina. Daaaaaar, nu trece nici un minut de la exprimarea optiunii, ca se trezeste sa completeze: Auzi, stii ce n-ai mai facut tu demult?
Io, de colo, intreb: ce???
FASOLE BATUTA, mai Mami. Asa ce pofta mi-e .....

Na, acu ziceti si Domniile Voastre...Sa auzi kinderu exclamand una ca asta si sa ramai nesimtitor???? Eu una nu pot :). Asa ca am declarat ca voinicelu: lasa ca pun azi fasolea la inmuiat.

Fi-miu de colo scoate artileria grea si-mi arunca o privire pofticioasa: Da' crezi ca e gata azi? Nu mai pot de pofta!

No, si uite asa mi-am adus aminte ca mi-am tot propus sa fac linte batuta in loc de fasole batuta pentru simplul motiv ca - vorbeste lumea - se fierbe mai repede. Asa ca, zis si facut. Am ajuns acasa si am inceput sa caut prin cutiile cu provizii ca stiam eu ca am o punga de linte dosita pe undeva. Am gasit-o si m-am pus pe treaba. Asta dupa ce i-am servit mai intai copilului portia de bolognese promisa ca il rodea la burta.

Asadar, pentru linte batuta  e nevoie de:
- 500 gr linte rosie - aici vreau sa fac o precizare: pe eticheta scria rosie. Ea lintea era cam roz-portocalie. Iar dupa fiert si batut s-a facut alb galbuie. Asadar...
- 4-5 cepe mari (eu am pus 3 rosii si 2 albe)
- 2 segmente de praz cam la 20 cm bucata
- 3 capatani de usturoi
- 100 ml ulei de masline
- 4-5 linguri bulion de ardei
- 100 ml suc de rosii
- sare, piper
- 1 foaie de dafin

Am pus lintea la inmuiat in apa rece cam o ora, dupa care am scurs-o si am pus-o la fiert in apa cu sare si o frunza de dafin. Fierbe foarte repede, cam in 20-30 de minute. Eu trebuie sa marturisesc ca am cam prea fiert-o, cand m-am prins ca e gata se cam imprastiasera dintre boabe. Dar fuse buna.
Cat a fiert lintea, am curatat ceapa si prazul si mi-am chemat ajutoare. Am baiat mare, Boieri Dumneavoastra, mi-a tocat Vizigotimea sa toata ceapa si tot prazul de mai mare frumusetea. Unde mai pui ca mirosul e benefic pentru nas, sinusuri si curatirea ochilor prin lacrimare abundenta! Ca seamana cu ma-sa si dupa doua cepe tocate plange de sare camasa de pe el. Dar nu s-a lasat, dragul de el. Se stergea cu maneca si-i dadea inainte. Ba chiar comenta: "cum or fi rezistat aia la MasterChef la proba cu ceapa????". Insa era atat de incantat ca l-am lasat sa toace singur toata ceapa ca n-a depus armele. Mi-e tare drag de el cand e asa hotarat sa faca treaba si sa contribuie la ce se face in casa.

Asa....dupa ce ceapa si prazul is gata tocate, le puneti la calit cu cateva linguri de ulei de masline. Asta tot Vizigotul a facut-o, sub directa si stricta mea supraveghere. Daca la faza cu tocatul era incantat, sa fi vazut mandrie si semetie la faza cu amestecat in tigaie!!!! Primul lui sos de ceapa, can you imagine?

No, si dupa ce ceapa si prazul se sticlesc nitel, le adaugati sare si piper si dupa aia bulionul de ardei si sucul de rosii si le lasati sa scada la foc mic, sa fie doar nabusite si dulci, nu prajite si arse.

Intre timp probabil ca lintea a fiert deja, o scurgeti bine de apa (o scurgeti bine de tot, nu ca mine, ca am lasat-o cam molicica) si o infratiti in castron cu restul de ulei de masline, usturoiul curatat si un pic de sare. Atentie sa scoateti frunza de dafin, eu mi-am amintit de asa o chestie importanta abia dupa ce am blenderuit ha bine o tura.....

Am blenderuit, asadar, bine de tot lintea, pana cand amestecul a devenit cremos si matasos. Si am mancat cu cate un carnat de Plescoi fript pe teflon, o lingura de ceapa calita  si niscai gogosari marinati facuti recent de subsemnata.

Foarte buna lintea asta batuta si faptul ca se fierbe atat de repede este clar in favoarea ei. Mie imi pare si mai usoara ca fasolea, si nu doar de facut :)) Mai facem.

Pofta mare, Boieri Dumneavoastra! 

sâmbătă, 20 octombrie 2012

Biografie sau.....?

Fi-miu s-a apucat de citit la greu. Daca seamana cu mine are sa manance si cartile si bataie ca nu-si face lectiile pentru citit. De cate ori nu m-a prins mama ca mai aveam o ora pana sa plec la scoala, lectii nema, dar cartea o terminasem........
Las' ca nu m-ar deranja, zic eu, sa aiba asa un viciu, orice ora petrecuta cu o carte in brate e o ora in minus de butonat la calculator....

Dar ce voiam sa va povestesc este lupta pe care o ducem cu cuvintele noi. Bine, el a inceput sa citeasca la modul cvasi-permanent cam anul trecut pe vremea asta. Pana atunci rupea cateva randuri-o pagina pe zi mai de gura mea, mai de plictis, dar nu l-am presat. Cand am plecat anul trecut in vacanta de toamna, insa, nu stiu ce declic s-a produ (poate ca, pur si simplu, ii venise vremea baiatului) ca s-a apucat de citit. A ales Aventurile lui Habar N-am si ale prietenilor sai, scrisa de Nicolai Nosov. O carte tare frumoasa a copilariei, eu am citit-o cu mare drag cand eram mica si ocazional o mai sustrag din camera copilului pentru o ora de desfatare....Sa revenim. A luat, asadar, cartea la subtioara si atat i-a fost. Am plecat toti 3 la Pisa 2 zile si apoi la Disney 3 zile si copilul meu, in momentele de ragaz, stat in avion, autobuz, stat la coada, citea. Seara cand ajungea in hotel rupt de la Disney...citea. Macar un pic.
Si de atunci imi pare tare bine sa constat ca nu i-a trecut. Citeste constant, la after school isi rezerva zilnic macar un sfert de ora de citit, seara, cand apuca, mai tine o carte in brate...e de bine.
Ba chiar dateaza si o gluma din perioada aia, se lauda el ca s-a apucat de citit (sau il laudam eu, spre incurajare, la altii) si interlocutorul avea, de obicei, reactia asteptata: ooooo, da??? Super! Si ce citesti?
Habar n-am! raspundea al meu.
(deruta)
Cum mai, citesti si nu stii ce citesti? Ce carte citesti?
Habar n-am!
.... mai lasa el nitel omul in aer si dupa aia ii explica: Aventurile lui Habar N-am si ale prietenilor sai, scrisa de Nicolai Nosov. Mami mi-a cumparat-o. Ea o avea cu ilustratiile color, a mea le are alb negru!
....da, era obligatoriu sa dea toate aceste detalii....

Asta apropos de prajitura preferata a Lianei, ca de fapt de la asta mi-am adus aminte de gluma cu habar n-am.

Zilele astea, usor virusat fiind, a tot stat in casa. Li s-a recomandat de la scoala sa citeasca Cuore, inima de copil, scrisa de Edmondo de Amicis. Carte, si autor pe care, inevitabil si incurabil, eu le confund, inca de cand eram ca fi-miu (bine, poate putin mai mare, ca nu cred ca citeam eu asa ceva la 8 ani), cu Singur pe lume, de Hector Malot. Hale mintii conexiuni, maica, nu stiu de ce le confund.
No, si daca a zis Doamna Cuore, apoi e musai Cuore! N-a avut rabdare sa caut o editie mai simplificata, eventual cu scrisul mai maricel...noooope. CUORE! Bine, draga, Cuore sa fie, am cumparat editia originala, cea de vreo 200 pagini format A5.
Si s-a pus pe citit dar, mai intai, constiincios, a citit Prefata. Ce e aia prefata? Adica la ce e buna? Si cine o scrie? (da, intrebarile cresc exponential raportat la cantitatea citita).
Aseara, la masa, ta-su il ia la intrebari si afla si el despre prefata citita. Ca sa largeasca aria de cunostinte a copilului, ii detaliaza faptul ca, de multe ori, prefata contine si o biografie.
Foarte derutat, copilul se uita la mine: Mama, biografie nu e atunci cand mi-ai facut poza la burta sa vezi daca am ceva? :))))
Am sarit amandoi cu gura sa ii subliniem diferentele intre biografie si ecografie si, pana la urma, a inteles.
Ba chiar a fost foarte fericit sa faca analogia intre biografie si jurnalul pe care s-a apucat sa-l scrie de cateva zile. Caci da, scrie si jurnal. N-a mers el la scoala din motive de virusi vreo 2 zile, dar a fost taaare ocupat.

We placut, Boieri Dumneavoastra!

joi, 18 octombrie 2012

Detalii care ne fac viata mai usoara. Sau din contra.

Deci da, Dana are dreptate, am luat-o by far. Am facut multe faze de tot rasu la viata mea si cred ca fiecare dintre noi are, in viata, portia de gafe, patzanii, chestii de tot rasu' plansu' si patzanii antologice dar, ocazional, simt ca, la modul cel mai serios, parca toate mi se intampla numai mie...

M-am dat candva pe par cu Pronto pt parchet, ca l-am confundat cu fixativu. Am bagat painea in masina de spalat ca am incurcat-o cu dulapul, am pus rufe murdare la gunoi  si gunoiul in cosul de rufe,   am turnat apa fiarta in cutia cu zahar ca voiam sa imi fac ness, am incercat sa intru la metrou cu cardul de banca si sa descui liftul cu cheia de la casa, am fiert biberoanele copilului cu ulei de porumb in loc de otet si dupa aia am plans 2 ore de ciuda ca nu se ia unsoarea de pe ele, am acrit ciorba de miel cu suc de catina (p-asta o povestii) ca am confundat sticlele, mi se intampla frecvent sa sparg oul in gunoi si sa dau sa pun cojile in castron.... pe scurt da, sunt ametita si am facut multe nefacute de tot rasul, dar ca patania din seara asta mai rar placere.....Si totul mi s-a tras de la un banal surub, fratilor, un surub pe care daca-l strangeam cand trebuie, nu mai avea ocazia in seara asta sa ma urce pe toti peretii....

Zilele trecute, executand eu diverse in tigaia Tefal, stiti, aia mare de 28? 30? cm, am constatat ca se cam clatina manerul. Era clar ca trebuie strans surubul ala de e intr-o gaura sub maner. Imi zic: hai ca-l strang. Hai ca-l strang. Da' nu l-am strans....

Azi am avut o zi proasta, de fapt am avut o saptamana cam proasta, a culminat cu viroza copilului, la cateva zile dupa alta viroza, na, asta e treaba cu colectivul....am reusit sa ajungem dimineata la pediatra asa ca am luat in pripa problema... M-am enervat si cu o amabila dna farmacista, ii cer Calpol 6 plus, cica nu se mai face, o rog sa imi dea altceva pentru 8 ani, dar cu paracetamol sa fie si-mi da. Imi da Panadol Baby. Tre sa ii dau Vizigotului ha la vro 25 ml odata, cre ca nu ma tine sticla pana maine....
Enfin, ajungem acasa, mancam, dormim de pranz si pe seara copilul isi da seama ce vrea sa manance: orizotto. A, nu, n-am de gand sa va povestesc reteta, e ultra simpla si niciodata nu apuc sa ii fac poze asa ca pass deocamdata....importanta e miscarea din poignet: dau sa eliberez aragazul, mut oala cu supa pe masa si apuc numita tigaie Tefal, ramasa de aseara plina cu ulei, ca facusem cartofi pai, apuc, zic, tigaia si dau s-o bag in cuptor, ca n-aveam loc....siiiii.....siiiiiiiiiiiii....tigaia, draga de ea, din cauza numitului surub slabit, se clatina dramatic, atat de dramatic incat nu se clatina spre stanga, sa se verse pe aragaz...Nuuuu, ea se clatina spre dreapta, oameni buni, si se varsa pe masa si, ceea ce e mai important, in spatiul dintre masa si aragaz. Vorbim aici de masa de lucru, care nu e masa cu picioare, ci dulap masiv fara. Fara picioare, adica. Nu mai zic ca in spatiul cu pricina aveam depozitate unele nimicuri, cum ar fi planseta de framantat si 2 tavi de aragaz. Toate pline de ulei.....toate....
Cad nervos, ma ridic de jos, dau in plans, ma uit in jur ca aia micii, pentru cine plangeam pana la urma ca tot io trebuia sa strang...fugi in baie, adu mopu, muta tavile alea, inghite injuraturile ca ma auzea copilu ....

Pe scurt, Boieri Dumneavoastra, sa n-o lungim, juma de ora am spalat si am tot spalat pe jos, cu Domestos, Cif, Asevi ....cu ce n-am spalat....aiurea, luceste gresia ca data cu slana. Ar fi mers niste Triumf din ala rau pentru cuptor, dar n-aveam si oricum nu pot sa ma exercit cu asa ceva in prezenta copilului ca-l ia de nas...Tot asa de bine ar fi mers si ceva Cif sau alta crema de curatat, ca alea absorb grasimea, insa trebuie limpezite o mie de ani si n-aveam timp .... Pana la urma cred ca recurg la ceva spirt pulverizat maine, ca acum n-am...deja evit sa ma duc in bucatarie ca ma apuca de cap cand vad gresia aia cu urme pe unde am calcat.....

Si-acu stau si cuget: nu era mai bine sa strang eu surubu ala din prima clipa in care am vazut ca se slabise? Sau pot sa scot la iveala si gandirea optimista: bine ca n-am patit-o cu ceva ulei incins, ca atunci era mai dramatic.

No, asta fuse patania, Boieri Dumneavoastra. In rest am o perioada destul de aglomeata si, dupa cum s-a constatat, imi cam lipseste entuziasmul spre bloggereala. Copilu primeste in continuare bunatati in cutiuta, numai ca s-a limitat singur la shaorma cu diverse asa ca m-a cam turtit in creativitate. Asteptam vremuri mai entuziaste si, poate, cu mai mult chef de timp liber.

No, acusi va zic noapte buna si aveti grija la detalii!


marți, 9 octombrie 2012

O revelatie: milk shake cu banane si vanilie

Da, stiu, nu e nici o noutate, n-am inventat eu roata sau, cum se spunea in copilarie, apa fiarta, insa daca nu le-avem cu mecii si beuturile cumparate pentru copchil (c-al meu bea suc de muguri de brad si ceai de sunatoare, maximul de dezmat e sa puna apa acidulata la sucul de brad...) nu prea am gustat milk shake-ul de care e vorba.

Azi insa am fost la dr (niscai viroza, nimic grav) si i s-a recomandat, pe langa tratamentul de rigoare, usurel dealtfel, si multe lichide. Al meu de colo cu gura ca el ceai de sunatoare. Dar Dna Doctor i-a precizat ca ar prefera ceva mai vitaminizant, un fresh de portocale, un milk shake cu banane facut in casa, a? nu ti-ar placea?

Pai si ce credeti, nici n-am ajuns bine in cartier ca deja aveam lista de cumparaturi, ca daca a zis Dna Doctor portocale si banane, apoi portocale si banane cumparam, ce parere ai?  Daca vream eu sa merg in piata, fara planfiicare, sa iau ceva, era greu de convins....

No si venim acasa, domnu' se relaxeaza en camera lui si io m-am apucat de treaba. Milk shake de banane:
- 1 banana bine coapta
- 1 cana de lapte
- 1 pliculet zahar vanilat
- frunze de menta pt decor

Banana se taie felii, laptele sa incalzeste un pic (ca pt baita copilului :)) ) si se blenderuiesc impreuna cu zaharul vanilat.
Se pune intr-un pahar ochios, se doteaza cu un pai si se decoreaza cu o frunza de menta.

... si copilu meu care nu mai pusese gura pe banane de ani de zile, a baut juma de pahar dintr-o sorbitura, plescaind satisfacut: ma, dar bun mai e!

Cum ziceam, nu e cine stie ce reteta, e doar o idee de care, poate, ati uitat, si v-o ajuta sa mai incantatii kinderii mofturosi.

Seara frumoasa, Boieri Dumneavoastra, si paziti-va de virusi ca venira cu toamna.


sâmbătă, 6 octombrie 2012

Cutiuta saptamanii :)

Nu, nu mi-am lasat copilu sa flamanzeasca saptamana asta, a primit cutiuta zilnic, ca la carte, insa am avut eu o saptamana infernala, si cu treaba multa si cu chef putin, asa ca n-am apucat sa scriu....

Oricum trebsoara a fost cam plicticoasa fiindca dupa tatonarile de saptamana trecuta am obtinut o concluzie: vrea doar shaorma la scoala! Asa ca saptamana asta a primit doar shaorma, adica tortilla din aia din faina alba pe care am umplut-o, dupa caz, inspiratie si posibilitati, cu urmatoarele:
- crema de branza, felii de friptura de vita, gogosar
- crema de branza, ceapa, cascaval afumat, gogosar
- crema de branza, felii de carnati albi ramasi de la gratar, felii de masline, mustar
- crema de branza, fasiute de fibra de pui pe teflon, cascaval afumat, castraveti
- crema de branza, fasiute de fibra de pui pe teflon, mustar, gogosari

.... cam astea au fost combinatiile, sper ca le-am tinut minte bine. Oricum, se poate improviza la infinit...

Ca desert a primit ba cutiuta cu clatitele imprastiate, biscuiti cu alune (de 2 ori), ursuleti Barni si azi dimineata segmente de morcov infipte in cate o scobitoare, pe lung, sa arate ca o acadea. Mai facusem eu chestia asta la o serbare si le-a placut tare mult. Cand a iesit de la scoala l-am intrebat cum i-a placut desertul si mi-a raspuns prompt: care desert? Eu am mancat morcovii aia pe post de garnitura la shaorma. Azi ai uitat sa-mi pui desert. Na.......

Cam asta fuse saptamana, Boieri Dumneavoasra. De saptamana viitoare trag nadejdea sa fiu mai prompta cu postarile cutiutei.

We placut oameni bune!

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...