FIINDCA

Se spune ca foamea e cel mai bun bucatar. Da' pasiunea e cel mai bun condiment......

joi, 31 iulie 2014

Da' cand iti ratacesti copilu.....

... intr-un apartament cu 2 camere, cum e? A?

Pai sa va zic io, daca inca n-ati patit-o. Vin de la plimbare cu mandra, pun caruciorul la loc si-o las pe jos sa haladuie cateva minute pana ma schimb si-i gata masa. A ei, adica. De cand umbla de-a busilea fara sa dea cu freaza de gresie/parchet mai des de o data pe zi sunt si eu mai relaxata si o las mai libera. O las, deci, pe jos in hol si tzusti in bucatarie sa vad de masa ei. Holul cu vedere de la bucatarie si deci mandra, teoretic, supravegheata. Un calcul probabilistic simplu ne spune ca de unde am lasat-o ar fi trebuit sa vina spre mine, sa n-am griji ca haoleu, ce-o face copchilu'. Pe de alta parte, ea e un copil destul de sonor, tot timpul bombane, maraie, rade, dondane sau, macar, da cu vreo jucarie de parchet, pereti, gresie, etc, astfel incat stii cam permanent unde e si ce face.

Eeeeei, si uite acu se adevereste vorba aia care circula pe Facebook mai deunazi, ca tacerea e de aur, numa daca nu cumva ai copii, caz in care tacerea inseamna belea. Ma uit pe masa din bucatarie, vad supa crema de mazare inca bocna inghetata, iau decizia instant sa hranesc copilul cu vrun borcanel pastrat pt urgente, dau sa deschid frigiderul si...in clipa aia subconstientul meu da alarma si ii sopteste lu' constientu': BA, E LINISTE!!!!!

Arunc o privire in hol spre usa de la intrare, nu era copilu'. Haiti! O iau la picior, ajung in dormitorul lu frac-su (ca acolo se opreste cand n-are oprelisti)....nu era! Ma duc relativ linistita in sufragerie, cale de 2 pasi, arunc o privire si intepenesc: nu era nici acolo! Vad usa de la balcon inchisa si destepenesc pe jumatate: lasa ca unde-o fi, e in siguranta, n-a plonjat de la etajul 3! Da' fluturasii din stomac si logica faultata din creier (ca n-avea, totusi, un' sa fie) incepusera sa-mi cam dea ameteli. Usile de la dulapurile din hol erau inchise si, la drept vorbind, la ce dezordine e acolo nu prea avea cum sa incapa in rafturile de jos. Usa de la dulapul din camera lu frac-su e pe shina si nu are cum s-o deschida. Mai ramanea sub birou in sufragerie, da' nici acolo nu era. Dincolo de draperii, tot in sufragerie, iarasi n-avea cum ca s-ar fi busit de ceva si s-auzeau urletele....Moment in care ma intorc spre baie si o vad! Mandra mea sprancene multe intrase in baie pe intuneric (asa se face ca n-am controlat baia, ca in mintea mea niciun copil nu-si gaseste de joaca pe intuneric) si se belenganea linistita tinandu-se de cada si de cosul de rufe murdare si tacea chitic, dar cu un aer de "ascult cu atentie" pe fata. Cand dam ochi in ochi ii intra in functiune instinctul de conservare si-mi trage un zambet circular si-un gangurit imbledegarit de-am uitat de suparare. Bine ca nu s-a prins ca e ridicat capacul de la buda, ca acu vorbeam de alte fobii...... :))) 

joi, 24 iulie 2014

stressssssssssssssss

Cam cum va dati seama ca v-a ajuns stresul si oboseala, Boieri Dumneavoastra?
Pai cand iti dai seama ca ai pus hainele copilului la gunoi si pampersul folosit in cosul de rufe murdare, ar fi un indiciu.
Sau cand te dai pe par cu Pronto, ca l-ai confundat cu fixativul.
Incercarea (fara succes) de a deschide usa de la lift cu cheile de la casa iar ar fi un semnal.
Sau sa te urci in taxi si in clipa aia sa uiti COMPLET adresa gradinitei de unde vrei sa iti iei repede-repejor odrasla.
Ei? Domniile Voastre ce povesti aveti? (eu clar am mai multe dar acusi nu-mi aduc aminte de toate).

luni, 21 iulie 2014

infinitu neterminat

Asta e asa de adanca incat aca nu o notez o uit si ar fi mare pacat. Plimbam azi Ghemotoaka si, impingand de carucior, vorbeam vrute si ne-vrute cu Vizigotu fratior. Din vorba in vorba ma intreaba asa: auzi, daca e ASA MARE diferenta de tehnologii (dupa cum povestiti tu si tati) intre vremea cand erati voi copii si vremea asta, cand sunt eu copil, ma intreb, oare cand voi avea eu copii cum va fi, sa le pot povesti si eu ce inapoiate erau tehnologiile pe vremea mea?

Aha, cititi inca o data ca nici eu nu am inteles din prima. ...

Dar la asta am rezistat eroic si a rezultat o dezbatere pe cinste. Pret de vreo ora jumate si 5 km mai tarziu apare intrebarea aia grea: auzi, da universu e infinit?

Da, raspund eu fara sa ma gandesc la consecinte, asa e considerat.

Asa consideri tu sau toata lumea?

Toata lumea! ma adancesc eu in afirmatii.

Aha...pai nu se poate! Asa ceva nu are logica!

Pai de ce? intreb eu ca tot intelectualu luat prin surprindere.

Pai fii atenta: nu poa sa fie infinit fiindca ar insemna ca nu s-ar termina niciodata de facut si daca mai e de facut la el inseamna ca nu e infinit, are macar un capat, capatu ala undeai e de facut.


Ngaaa...da' stii ca pe univers nu-l face nimeni ( ma apropii eu periculos de raftul evolutionism/creationism).

Ma, zice fi-miu, asta nu conteaza. Ca se face singur, ca il face cineva, chestia ramane: nu poate fi infinit, nimic nu poate fi infinit, e ilogic deci nu exista.

....si eu care ma gandeam cu nostalgie ca s-au cam termibat perlele alea tari vizigotesti si ca mai am ceva de asteptat pana la alea ghemotocesti ....


LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...