FIINDCA

Se spune ca foamea e cel mai bun bucatar. Da' pasiunea e cel mai bun condiment......

miercuri, 12 ianuarie 2022

Ce am invatat in (aproape) 2 luni de facut paine cu maia

 



Long time no see...Boieri Dumneavoastra! 

V-o mai amintiti pe Lola? Lola cu Lolu, incercarile mele jalnic ratate de a prasi maia la inceputul pandemiei. N-a fost sa fie atunci, n-a fost sa fie de vreo inca 2 ori anul asta, dar imi sangerau si ambitia si mandria personala, pai cum, toata lumea face si eu nu? Pana la urma am reusit! People meet Marghioala:


Sa va spun, asadar, ce-am invatat in astea 2 luni de cand am pornit aceasta maia, pe care sper s-o duc cale lunga sa-mi ajunga, ani de zile. 

Rabdarea.

Sa faci o maia este, in primul rand, o chestiune de rabdare. Nu creste azi, nu creste nici maine, poate poimaine se vede o basicuta, ras-poimaine iar nu pare a se intampla nimic.....ideea e ca maiaua nu functioneaza ca drojdia sau praful de copt, nu e un simplu agent de crestere. Maiaua devine mai puternica pe masura ce "imbatraneste". Azi e mai bine ca ieri si maine va fi mai bine ca azi. 

Suportul.

Daca va apucati sa faceti maia, ajuta sa discutati cu cineva care chiar a facut. Ca retete se gasesc din plin pe bloguri (apropos, nu asta e intentia mea azi, sa va dau vreo reteta), dar sfatul ala "mai stai, nu o arunca azi, sigur maine va fi mai bine" e nepretuit..... Eu am primit acest sfat la momentul potrivit, de la o prietena draga, si jur cu mana pe inima ca-i datorez in intregime frumusetile de paini pe care vi le arat azi. Ca daca nu ma oprea...

Faina. 

Veti vedea prin retete si pe grupuri tot felul de feluri de fainuri, care mai de care cu diverse caracteristici importante pentru calitatea painii. Nu contrazic toate acele teorii (mai ales ca eu inca nu am ajuns la astfel de nuante) insa va sfatuiesc ca, la inceput, sa folositi un singur tip de faina. Dupa acceea trecem la fineturi.... 


Pe mine ambitia si mandria mentionate la inceputul acestui articol m-au determinat sa folosesc faina de la tara, simpla, adusa direct de la moara. Cred ca e similara fainurilor 650 din magazin, dar nu stiu, de fapt, ce caracteristici are. Avand saci intregi din aceasta faina in rezerva la bunici, a fost o adevarata provocare sa-mi iasa paine cu maia din ea. 

Hranirea.

Desi mai sus v-am spus ca nu are importanta faina, acum trasez o exceptie: are importanta la hranire. Pentru inceput, cele mai bune rezultate le-am obtinut la hranirea cu faina integrala de secara. Dupa ce am avut parte de 2-3 zile glorioase in care maiaua mea s-a dublat sau chiar triplat de la o hranire la alta, am trecut la hranirea cu 4-5 grame de faina de secara si restul faina obisnuita (aia din sacii mai sus mentionati). 

Din toate procedeele vazute/citite pe net, maiau mea a progresat doar cu hranirea 1:1:1, din 12 in 12 ore. Da, imediat va veti gandi ca va luati obligatia pe cap, pai ce, n-am animale de casa, imi mai trebuie unul? Ei, nu e chiar asa, de la un nivel incolo intri in rutina si chiar nu-i asa mare problema. Ba chiar incepe sa-ti placa. 

Cand incepe sa creasca si sa infloreasca, nu o puneti la frigider. In primele 6 luni maiaua nu are ce cauta acolo (asta o stiu de la altii, inca nu am asa vechime in serviciu, da-mi pare extrem de logic). 

Gustul.

Desi pentru unii painea cu maia pare acra, e doar o foarte vaga tenta de acru, insa are o aroma (in special coaja) care te arunca direct in copilarie. Copilaria la bunici la tara. Cu painea aia cu coaja groasa, coapta in cuptorul cladit afara. Nu se compara cu nimic altceva. 

Ustensile.

Pentru inceput, nu e cazul sa investiti. Poate o sa va tineti de treaba, poate nu. Eu am inlocuit paleta de aluat cu un fund de plastic, flexibil, am framantat aluatul la masina de paine si am dospit in castron de plastic captusit cu prosop de in imbibat cu faina. Si am copt intr-un tuci de fonta mai vechi sau intr-o cratita de vitroceramica. Am primit de la un om drag un baneton si abia de acum incolo incep sa ma gandesc la o oala "spiciala" doar pentru paine.....mai vedem.

Discardul.

Una dintre problemele ce ma framantau in anterioarele incercari de a face maia era legata de partea de maia care se arunca la hranire. Acu' m-am desteptat, nu e musai sa se arunce, se pastreaza la frigider si se numeste discard :)))) si exista o multime de retete care-l folosesc. Deja pancakes cu discard si pizza la tigaie cu discard sunt pe lista de "must do" saptamanala. Desi am fost incurajata sa hranesc doar 15-20 de grame de maia-mama, recunosc ca inca ma inteapa inima sa pastez o cantitate atat de mica, inca mi-e teama ca "daca.....".  Asa ca tot ce ramane merge in borcanul de discard si-si gaseste utilitatea in alte preparate. In plus, daca se intampla ceva si raman fara maia, pot recupera din discardul pastrat si nu o iau de la  zero. 

Resurse.

Exista o multime de resurse pe net, canale de youtube, bloguri, grupuri de facebook, etc. Cititi, cugetati si nu va descurajati. Nu e musai sa va iasa tot ce vedeti acolo. Cate o reteta pe rand. 

Cat sunteti la inceput, nu va apucati sa incercati prea multe retete de paine cu maia. Sunt multe si, pentru un incepator, par foarte complicate. Dar nu e musai sa faceti direct acele retete de la inceput. Alegeti o reteta simpla, usoara, faceti-o pe aceea, prindeti curaj si apoi, dupa un timp, poate treceti si la altele, mai complicate. Eu o recomand pe aceasta http://blog.codrudepaine.ro/2011/06/paine-simpla-cu-maia-metoda-123/ . E foarte bine explicata, tineti cont de faptul ca nu e musai sa folositi toate acele tipuri de faine, se poate folosi un singur tip, atata vreme cat respectati proportia 1-2-3 mentionata. 

Va las aici doua video-uri care pe mine m-au ajutat mult, sunt bine explicate si dau curaj incepatorilor

https://www.youtube.com/watch?v=2FVfJTGpXnU

https://www.youtube.com/watch?v=VEtU4Co08yY

Exactitatea.

Desi e iportant sa respectati reteta, nu e sfarsitul lumii daca nu o respectati intocmai, daca dospiti 30 min in plus in vreuna dintre faze sau daca "rotunjiti" etapele fiindca n-ati avut timp. Sau daca uitati sa puneti sarea, cum am patit eu de vreo 2 ori...... Nu e patiserie fina, e , totusi, paine. 

Gustul.

Am zis ca nu se compara cu nimic? Cred ca am zis, scuzati ..... 

Aspectul. 

Hehe, asta e alta bucurie. Ies niste paini frumoase, rumenite si crescute de-ti salta inima de bucurie. In poza de la inceputul articolului e cea mai recenta isprava, se vede ca e cea mai frumoasa dintre toate. 

Va las mai jos poze si alte poze,  sa le admirati singuri. 

Va doresc zile frumoasa si de miros de paine calda inmiresmate, Boieri Dumneavoastra! 
















4 comentarii:

  1. Minunat articol, si minunate painici!
    alt aspect important in procesul asta : stam cu ochii pe aluat nu pe ceas.Timpul e relativ,ne ofera niste linii directoare,insa este mai important felul cum arata si se simte aluatul.Toate astea vin cu experienta!

    RăspundețiȘtergere
  2. Exact, toate vin cu timpul. Pt inceput, insa, ceasul ajuta. Dupa primele 2-3-18-20 de paini incepi sa ai curaj sa emiti pareri despre aluat :)))

    RăspundețiȘtergere
  3. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  4. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...