FIINDCA

Se spune ca foamea e cel mai bun bucatar. Da' pasiunea e cel mai bun condiment......

miercuri, 29 februarie 2012

Dorada doricioasa II & alte consideratii diverse

Gatesc cam rar peste, fiindca nu mananca toata lumea. Marturisesc cinstit ca de cele mai multe ori comit boroboata cand e sotu plecat, adicatelea imi fac de cap cu fi-miu. No, si azi, fiind el la oarece regim, dar nu tocmai regim, adica fara mancari grele, da bune si savuroase sa fie, sa nu solicite burta, da nici goala sa n-o lase, sa nu fie prajite, calite, (prea)condimentate, da si gust sa aibe...pe scurt, nici pe drum, nici pe langa drum, m-am riscat, am intrebat, si-am castigat: Mami, am pofta de dorada!

Pai cum dar, ca n-a mai gustat tartine cu somon si ceapa de vreo 4-5 zile, austeritate maxima pe bietu copil, normal ca-l tragea ata la peste, ca de pui a declarat ca i s-a aplecat. Am incercat eu cu curcan dar, desi la clasa I nu invata prea in detaliu chestii de zoologie, despre asta s-a prins: de la o vreme puiul si curcanul is rude si, in lipsa de varietate culinara, au acelasi gust! 

Asa ca spre sfarsitul zilei, dupa ce am rezolvat noi, ca doi harnicuti, ce mai aveam in plan pe azi, am descins in supermarket dupa, ati ghicit, dorada. Ca de obicei, mi-am propus sa nu mai plec cu ea ne-curatata si, tot ca de obicei, am uitat sa solicit acest lucru si m-am trezit fericita la casa de marcat ca "baaaaa, ce bine era daca ceream la raion sa ne curete si noua peste asta, zau asa!"'.

Am ajuns acasa, am consemnat copilul la temele pentru maine (ei bine, da, se fac teme si pentru 1 Martie! ) si m-am pus pe treaba. Ca de obicei am murdarit toata chiuveta si peretii aferenti de solzi, tot ca de obicei am reusit sa ma intep sub unghii cu vrun os de peste in timp ce-i scoteam matzele .... intr-un final, aveam 2 dorazi curatate si spalate. Cu burtile spintecate. 

Am propus sa gatim doar una dar nemancatu' a declarat ca nu-si imparte pestele cu mine. Mdea, ce sa spun, parca nu tot eu fac imparteala, ca Maria Sa nu catadicseste, inca, sa-si aleaga carnea de oase. Dar bine, fie ca el, le-am gatit pe amandoua. 

A, da. Reteta! Ca de aia m-apucasem sa povestesc. Deci, DoradaDoricioasa II se face cu:
- 2 dorade potrivite ca marime
- 1 capatana de usturoi (cam 7-8 catei, adica)
- 1 legatura de patrunjel
- o jumatate de lamaie taiata felii
- un pumn de masline (optional)
- 2 foi de dafin
- 2-3 linguri ulei de masline
- jumate de pahar de bere (neagra, ca de alta n-am ca nu obisnuim)
- sare, piper, boia iute
- jumate de pahar de apa fierbinte

Pentru garnitura, orez si supa de gaina, in cantitati potrivite cu numarul mesenilor. 

Metodologia, daca supravietuiti actiunii de curatare a pestilor, e ultra-mega-super-simpla:
Se fardeaza pestele pe toate partile, inclusiv in burtica, cu sare si piper. Se indeasa in burtile dumnealor cate juma de legatura de patrunjel (ne-tocat, il lasati asa, snop), o felie de lamaie si 2-3 catei de usturoi. Se pune dorada in tava ce merge la cuptor, se pudreaza si cu ceva boia iute dupa gust si placere, se mai adauga in tava uleiul, apa, berea, restul de felii de lamaie si de catei de usturoi, frunzele de dafin, si maslinele. 

Am bagat in cuptorul deja incins, la foc potrivit, pentru 30 minute, timp in care le-am ignorat total. Practic n-aveti ce le face. Dar aveti ce face pe langa cuptor, si anume fierbeti orezul conform indicatiilor de pe pachet sau obiceiului alimentar al casei si, daca aveti suspiciuni, mai curatati ceva usturoi. Sau faceti cinstit un mujdei. Eu n-am facut si mi-am luat comentarii de la fi-miu ("CUM adica dorada fara mujdei????"). Pana la urma a acceptat sa mance usturoiul ca atare, muscand din dulaii curatati de mine.


Foarte buna dorada facuta astfel la cuptor. Merge de minune cu garnitura de orez fiert cat mai simplu. Si (m-a pus fiul sa precizez) cu usturoi, mult usturoi! 

Si, dupa ce am rasuflat eu usurata ca am potolit balaurul pofticios, vorbim la telefon cu bunicii si sunt sabotata instant, cu o exclamatie nevinovata si plina de naduf a bunicii: nu vine ea primavara? nu apar ele urzicile?

Na belea, fratilor, ce ma fac, ca acu tanaru pofteste la urzici si nu se gasesc in supermarket! Da cica furnizeaza bunica in cauza o punga, de le-a pastrat la congelator de cand era vremea lor. Asteptam cu emotie.....

Primavara frumoasa, lume buna! Afara ninge linistit......

miercuri, 22 februarie 2012

Fursecuri ciocolatite. Sau ciocolungite, dupa caz :)


Am gasit reteta asta pe blogul Mihaelei , un blog de unde am avut intotdeauna de invatat si de inspirat in materie de aluaturi (aspect in care nu prea excelez, desi mi-as dori). Fursecurile astea sunt foarte simple, foarte rapide si, fiind pline de ciocolata, foarte...antidepresive :). Merg dimineata la cafea/ceai si, ceea ce este mai important, merg in pachetel la scoala. A, si cel mai cel in ordinea importantei: le poate face fi-miu aproape in totalitate singur, ceea ce inseamna ca dupa aia are o datorie de onoare sa le si manance. O gramada de avantaje. Reteta mea nu e total identica celei prezentate de Mihaela, fiindca am aproximat cantitatile pe ici pe colo...
Metodologia este ultra simpla. Aveti nevoie de:
- 250 g faina
- 2 linguri cacao - optional. Asta inseamna ca am facut si fara cacao si au iesit tigrati, patati cu stropii de ciocolata. F buni.
- 60 g unt topit si racit
- 2 oua
- 1 plic praf de copt
- cam 50 g ciocolata maruntita grosier. Zic "cam" fiindca asta depinde de starea de spirit a bucatarului. Eu am pus de departe mai mult de 50 g :)

Si dupa aia e si mai simplu: se amesteca bine toate, mai putin ciocolata, pana se obtine un aluat destul de tare si uscat. E un pic de munca, dar abia are copilul pofta de somn dupa aia (caci am clarificat, nu-i asa, ca reteta asta o face fi-miu). Dupa aia se adauga si ciocolata si se mai ia la munca o tura. Puteti sa adaugati ciocolata de la inceput insa in procesul framantarii se cam topeste si mie, una, imi place sa ramana bucati de cioco prin fursec.

Din pasta obtinuta se modeleaza bile - noi am facut si mai mari si mai mici - care apoi se aplatizeaza ca niste chiftele si se pun la copt, in cuptorul deja incalzit, pe hartie de copt, cam 12 minute. Cuptorul meu e naravas si le cam arde la fund, dar tot frumoase sunt.


Nu va infigeti sa le gustati cat sunt fierbinti ca ciocolata arde destul de rau.

Cum ziceam, bune de pachetel. Bune de cafeluta. Bune de iaurt. Bune de orice.

Zi frumoasa, Boieri Dumneavoastra!







joi, 16 februarie 2012

Cea mai periculoasa creatura :)

Seara, in jur de 18.30. Undeva prin zona Timpuri Noi. Pe malul Dambovitei. Mergeam cu fi-miu, in calitate de pietoni, pe carosabil. Ne zoream spre metrou fiindca nu gasisem, sub nici o forma, un taxi care sa vina la sala de tenis. Ningea. Un cetatean de bine, din spate, ne claxoneaza insistent. Ce cautam acolo cand el se grabea? Nu conteaza ca pe fostele trotuare era zapada adunata intr-un strat mai inalt ca mine? (am 1.62, nu-s cine stie ce fotomodel, dar totusi.....).
Ajungem in sfarsit intr-o zona mai degajata, ne dam mai la dreapta, si lasam nervosul sa treaca. Trece, rapid, si ne stropeste cu mazgo-apa-zapada murdara dezghetata.

"Stii, Mami, ma gandesc, uneori, ca omul este cea mai periculoasa creatura din cate exista!"

Nu i-am raspuns.

joi, 2 februarie 2012

Concurs

Boieri Dumneavoastra,


Desi in cele mai multe cazuri tratez, spre marea mea rusine, cu neglijenta si lipsa de timp invitatiile si sugestiile de a participa la concursuri, de data asta - dat fiind ca e participare cu tot blogul, nu cu o reteta anume pregatita - m-am inscris la Gala Blogourmet.

Pentru votare, umblati pe aici http://www.harbour.ro/blogourmet/vot.php. Procedura este simpla, se inseareaza numele si adresa de mail, se trece prin toate categoriile si se bifeaza blogul preferat si gata.

Va multumesc de pe-acum pentru voturi, voi fi onorata de osteneala Domniilor Voastre!

O seara calduroasa cu miros de mancare buna-n casa va doresc! La mine miroase a pui cu usturoi la cuptor, s-a dus mirosul in tot apartamentul dar, vorba ceea, unde-i miros (fum) e si caldura, asa ca nici ca-mi pasa. Miroase a casa de om gospodar, ce altceva conteaza?

Ganduri bune de la noi.

miercuri, 1 februarie 2012

Ciorba de cartofi cu carnati

Scurt (ca pe frigul asta pare ca toti ne grabim): dupa radauteanca, asta e urmatoarea ciorba preferata a Vizigotului.  Am dezvoltat, toata familia, o reala pasiune pentru carnatii de Plescoi (care, se stie, sunt facuti, zic rauvoitorii, din 2 caini si 2 oi....oameni rai, zau asa). Dar nu orice fel de carnati de Plescoi, ci doar cei adusi de la Buzau, de la o anume carmangerie. Asa ca week-end-ul trecut, cand am primit un kilogram din numitii carnati, fiul s-a abonat insistent: da-mi faci ciorba de aia? Da'cand imi faci?

Na, ca i-am facut. Ciorba de cartofi cu carnati. Nu-i vorba, ca pe asa temperaturi negativiste, pica taaaare bine. E pe tipicul unei ciorbe ardelenesti cu afumatura, numa ca in cazul de fata rolul afumaturii e jucat de carnati. Avem nevoie, asadar, de:
- 4-5 cartofi de marime potrivita (cartofi rosii)
- 2 capete de carnati ca la vreo 30 cm bucata. Cum zisei, carnati de Plescoi. Acu daca nu aveti din astia, merg de oricare aveti numa un pic afumati si un pic mai tare picanti sa fie, ca altfel n-au faconu care trebuie.
- 4 cepe mici, tocate dupa posibilitati
- 4-5 catei de usturoi, d'asemenea tocati
- 3-4 linguri de ulei de masline
- 2 litri supa de pui
- 1 lingurita boia dulce (sau si dulce si iute, dupa caz si preferinte)
- sare, piper
- 125 g iaurt de baut (Campina folosesc eu, ca e omogen, catifelat si destul de acrisor)

Tocati carnatii in bucati de 1 cm si puneti-i la prajit, fara ulei adaugat, intr-o tigaie mai grosuta. La foc mic, cu capac ne-etans, sa nu va doara capul despre dansii pan-or incepe a sfarai.
In acest timp, puneti ceapa si usturoiul la calit in uleiul de masline, pana devin translucide. Cand incep sa sfaraie binisor, adaugati cartofii taiati cubulete, lasati-i sa se sfaraie si dansii un pic, puneti  sare, piper si boia dulce (sau iute, daca nu-s iuti carnati), amestecati bine si stingeti cu supa de pui (sau apa chioara) caldicica. Lasati la foc potrivit sa revina iar la clocoteala . Lasati sa fiarba cam 10 minute si vedeti de carnati. Deacuma ar trebui sa-si fi lasat toata grasimea, sa se fi rumenit, si sa sfaraie destul de nervosi.
Cu ajutorul unei spumiere mutati carnatii, fara grasimea de-au lasat-o, in oala cu ciorba. Aduceti iar la fiert, lasati cateva clocote sa se imprieteneasca aromele si apoi turnati iaurtul, batut nitel nainte sa nu se mazareasca. Mai lasati max 10 minute la foc foarte mic si gata.


Se manca fierbinte si e teribil de buna pe frigul asta. Cum zic batranii, te scoala de pe boala.

Zile frumoase si calduroase, Boieri Dumneavoastra!

Sa nu uit: de va place ce cititi, m-ati onora foarte cu un vot la Gala Blogourmet. M-afisez cu mandrie la 2 dintre categorii: cel mai bun blog retetar si cel mai bun blog cu poze. Raman indatorata!

Sa va miroas' a paine calda-n casa! P-asa caldura, nu ma pot gandi la urare mai frumoasa.  

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...