Tactici de evitare I

In seara asta, fara sa fiu, in mod deosebit, dispusa sa gatesc, am aplicat ceea ce eu numesc "tactica de evitare". Cand, adica, nu ai absolut nici un chef de gatit, dar nu ai, totusi, chiar asa o lipsa de chef incat sa comanzi mancare sau sa hranesti familia cu indicatii ("luati-va ceva din frigider"). 

Asadar, ca sa parafrazez diverse emisiuni, va prezint cateva tactici de evitare. Cel mai des utilizate: nimeriturile si taieturile! Astazi despre nimerituri.



Nimeriturile sunt acele manacaruri despre care habar nu ai ce o sa iasa cand te apuci sa le faci. De regula sunt doua posibilitati: ori ies monumental de proaste si ratate (ca lucrul facut fara chef) ori ies demential de bune si gustoase (atunci cand esti intr-o conjunctura planetara norocoasa si taman ala ti-e norocul, improvizatia).
Fiind eu aseara lipsita total de inspiratie si chef de avant, intreb copilu' ce vrea sa manance, rugandu-ma, in sinea mea, sa nu ajung la cartofi pai cu friptura si mujdei. Carbonare, zice el. Noh, carbonare sa fie, imi zic, dupa ce scanez mental frigiderul: bacon este, paste sunt (daca ma gasiti fara paste in casa sunt buna de amenda), ceapa-usturoi se gaseste, busuioc uscat avem, ca am uscat productia proprie de azi vara, smantana nu e dar inlocuim cu iaurt alb, oua sunt...pai cam atat.
Acuma nu e musai sa considerati carbonarele ca fiind nimerituri. Numai ca de cand am dat cu nasul de o reteta de carbonare care sa-mi iasa asa cum trebuie, am tot aplicat-o si am tot adaptat-o. Am vazut, asadar, asta reteta, intr-o emisiune a lui Jamie Oliver. El o facea cu mai mare arta decat sunt eu capabila, adaugand si dovlecei taiati in forme identice cu cele ale pastelor penne - cele mai adecvate, dupa parerea mea, acestei retete. 
Prepararea, daca te misti eficient, ar trebui sa dureze cam jumatate de ora, cel mult. 10 minute dureaza pregatirea materiei prime, 15 minute fierberea pastelor, si inca 5 minute infratirea finala dintre pastele fierte si bunatatile colaterale. 
Mai intai se pune oala cu apa pentru paste la fiert. Pana da-n bulbuci de nervi si caldura, curatam frumusel o ceapa de marime medie. Nah, sa nu ma exprim eliptic: o ceapa un pic mai mica decat pumnul. Si o capatana de usturoi. Intr-un castron batem cam 150 ml de smantana sau iaurt alb cu 2 galbenusuri de ou (eu socotesc cam 75 ml smantana+1 galbenus la 2 portii), si adaugam o lungura de otet. Otet simplu, de-l stim noi "otet de Mizil, bun la muraturi". Siti Domniile Voastre, gustul salatei de vara din copilarie. 
De fapt asta e revelatia in toata reteta asta, ca pana sa ma dumiresc, foloseam oua batute simplu si se branzea mancarea....dar va explic asta la faza corespunzatoare a procesului de preparare. 
Deci le-avem pe toate pregatite. Cand apa de paste da in clocot, punem sare in conformitate cu propria parere si o galgaitura de ulei de masline, asteptam sa dea iara in fiert si punem pastele. Pentru 4 portii e de ajuns o punga, ba chiar mai putin. 
De acum incolo, se cere atentie distributiva. Cat pastele fierb, le amestecam din cand in cand, punem la incins o alta tigaie, preferabil una mai larga si cu teflon in dotare, sa mearga repede. Punem baconul in tigaia incinsa. Cat el se rumeneste si lasa grasimea, tocam repejor ceapa  - care cum doreste, eu o tai feliute subtiri transversale ca oricum se inmoaie binisor la prajit. Strivim usturoiul cu latul lamei de cutit si apoi il tocam asemenea feliute. Cand baconul e bine bronzat si trage a contorsionare, punem ceapa si usturoiul. Vai ce bine miroase!
Cam acuma e momentul cand vine Juniorul de pe unde-i dus in marele apartament cu 2 camere in care stam si amusina ca matza pe la usi: Mami, ce miroase asa delicios????? Ca mi-e foame! Mie cand imi miroase a ASA CEVA mi se face foame!!!!
Ushui Junioru' si ma intorc la ale mele: ceapa si usturoil au lasat ceva zeama care s-a sfarait si-a parasit incinta, pastele se fierb linistite. Ochii pe ceas sa nu le fierbem prea mult, dar trebuie sa marturisesc ca mie nu-mi iese procedeul italienesc "fierte al dente" asa ca proceduiesc romaneste ca bunica, odihneasca-se in pace: cand s-apropie minutele de zice pe punga ca sunt suficiente pentru fiert, gust si judec de-s fierte sau mai pot fi lasate. 
Condimentam cu sare, piper si busuioc uscat maruntit intre palme si mai amestecam un pic: asa ce miros se ridica aburit din tigaia asta ca zau ca dau dreptate Juniorului. 
Boooon, acuma Boieri Dumneavoastra, atentie marita la proceduri ca se cere coordonare. Luam pastele de la fiert cu lingura cu gauri si le punem peste prajeala. Amestecam binisor cu paleta, sa nu le strivim, dar sa se murdareasca frumusel pe toate partile de minunea din tigaie. 
Iarasi fac o paranteza: in acest stadiu, imi place de mor cum arata pastele penne uleiate de prajeala si murdarite de condimente!!!!
Dupa ce toate pastele sunt stramutate in tigaie, turnam amestecul de ou cu smantana si otet si amestecam. Primele retete de carbonare incercate de mine erau cu oua batute simple in faza asta. Se obtineau un fel de paste tapetate cu omleta branzita, care pe alocuri se mai si ardea. In combinatia galbenus cu smantana si otet, insa, raman foarte catifelate. 
Pentru ca sosul sa nu scada si sa ramana catifelat, puneti cateva polonice din zeama de la paste care dilueaza tot amestecul si-l mentine foarte foarte catifelat. Iar daca aveti meseni intarziati puteti mentine tigaia pe foc inca vreo cateva minute bune fara teama ca se sleieste minunea. 


Si cu asta gata, Boieri Dumneavoastra. O mancare tocmai buna de facut rapid si gustos. 


Alte variante de paste nimerite, experimentate de mine tot in clipe de mare graba, ar fi cam pe acelasi tipic.
Paste cu pui si legume. Cubulete de pui puse la rumenit intr-o lingura de ulei de masline. Cand s-au albit pe toate partile (la foc iute asta inseamna max 5 minute) stropim cu putina apa fierbinte sau vin alb sau bere, sa se fragezeasca, si adaugam legume dupa chef, provizii si inspiratie. Ceapa, usturoi, morcov taiat betisoare, ardei gras rosu sau galben fasiute, cuburi de telina, fasii de dovlecel. Smecheria este sa tineti legumele pe foc doar cat sa se parpaleasca rapid, ca la gratar, fara sa se inmoaie foarte tare. Sa pastreze textura rontaitoare si aroma de gratar. Condimentati cu sare, piper, busuioc sau ce buruieni mai aveti prin casa, puneti peste legume pastele fierte, adaugati zeama de la fiert (ca sa lungiti sosul, sa ii dregeti aroma si sa-l faceti catifelat) si gata mancarea! Pastele nimerite sunt foarte bune fiindca se pot face cu ce aveti prin casa, nu ies de doua ori la fel si dau impresia ca sunteti o gospodina inventiva. 


Mda. Dar sa vedeti, ca eu aseara n-avusei de lucru. Bag seama ca pregatirea unor carbonare e o treaba mult prea simpla pentru talentul (si modestia) mea fiindca mi-a lasat timp de gandire. Invarteam la baconul din tigaie si ma gandeam ce sa fac cu restul de bacon, o bucata de vreo 50 gr, ramasa divortata prin frigider. De ce trebuia musai sa lichidez stocul, nu ma intrebati...... Si numa ce incepe sa-mi mearga mintea....bacon....am si niste mujdei de aseara....hmmmmm....ce-ar fi sa fac eu o mancare de spanac? Acuma nu va imaginati ca intr-o seara in care n-aveam chef de gatit m-am apucat sa spal si sa aleg spanac proaspat. Am in congelator, puse de azi vara, cateva pungi de spanac oparit si congelat. Bine, printre ele e ratacita si o punga de stevie, dar astea-s amanunte......
Am pus deci la parpalit baconul, am adaugat o ceapa tocata, cand s-au rumenit am pus si spanacul. Cam caramida saracu de el, ca n-avuse timp deloc de dezghetat, dar l-am taiat cubulete sa se inmoaie mai repede. Am adaugat jumate de pahar de apa calda si l-am lasat nitel la inabusit. Apoi am pus si castronelul de mujdei de usturoi cu iaurt, ramas de o seara inainte de la cartofii copilului, am galgait peste el si niste lapte si iar l-am fiert. Cand a scazut binisor de toata zeama adunata, am pus branza rasa din toate sorturile de le-am indentificat prin frigider. El, spanacul, merge bine bine cu parmezan ras marunt, dar n-aveam asa ca am asasinat un rest de telemea sarata, niste cascaval si cateva bucatele dintr-un cash de tara uscat in aer care seamana bine cu parmezanul.  
La sfarsit, am stors sucul de la o lamaie si gata mancarea. Miroase a usturoi de la o posta, dar e tare gustos, mai ales pe iarna asta dusmanoasa, cu gandul la vara care nu mai vine.  Merge cu paine pe vatra, chiar facut tartine. Si, bineinteles, cu ochiuri, cui ii place, ca mie savoarea combinatiei spanac cu ochiuri mi-a scapat intotdeauna ! 


S-aveti zile calduroase, Boieri Dumneavoastra!