Cea mai buna si mai prefacuta supa crema

Acu' vreo 2 zile am fost interpelata pe neasteptate si intrebata ce ciorba m-am gandit sa fac in continuare. Hmmm...generala si...exploratorie intrebare..... Am dat o explicatie scurta ca nu m-am gandit fiindca e in frigider o oala plina cu supa de raciti. Dupa privirile triste si abatute pe care le-am primit inapoi m-am lamurit ca entuziasmul lipseste cu desavarsire. Cu o zi inainte facusem o mare supa fiindca 3 sferturi din familie manifesta semne acute de raceala. Cum peste noapte le-a trecut, evident ca nu-i mai atragea supa la cana.

O tactica ce s-ar fi bucurat de un oarecare succes ar fi fost ignorarea respectivei supe pana cand m-as fi hotarat sa o arunc, dupa cateva zile de stat geaba prin frigider. M-am gandit, insa, ca e pacat de bunatate de supa de curcan cu legume
, asa ca am prefacut-o intr-o supa crema, nutrind oarece sperante ca s-o manca. Nu eram prea optimista. 

Se pare, insa, ca am nimerit nimeritura, ca a doua zi nu ce-l aud pe sot: auzi, cum ai facut supa? Nestiind ce se ascunde in spatele intrebarii, am raspuns repede ca 'eh, cum se face o supa crema, de ce intrebi?" 

Ca e FOARTE buna, nu stiu ce-ai pus in ea dar e FOARTE buna, ai notat reteta?

... hopaaaaa....estem problem important daca ma pune sa notez reteta, in general s-a obisnuit cu loteria gatitului meu, ca uneori nimeresc o bunatate in mod repetat si alteori e ca eclipsa totala, daca n-ai facut poze nu poti dovedi ca s-a intamplat ca nici ca-mi mai iese la fel....

Asa ca m-am decis sa v-o zic si Domniilor Voastre, ca-n general retetele puse aci pe blog is mai usor de gasit decat alea notate intr-un fisier important in laptop sau, mai rau, pe vreo agenda de prin casa.

Asadar, cea mai buna supa crema facuta si vazuta vreodata se face in felul urmator.

Se ia o supa obisnuita de curcan (poate fi si de pui) in care ati pus carne, ceapa, praz, morcovi, ardei, dovlecei, telina tije si frunze si o bucata de ghimbir, supa care, dupa cum am mentionat, sta degeaba si fara speranta de a fi mancata prin frigider. Nu, n-am pus cartofi, nu recititi lista de ingrediente. De ce? Habar n-am, cred ca nu aveam la indemana, nu stiu. 

Se ia asadar numita supa, se scoate ghimbirul si se arunca si se scot toate bucatile de carne si se dezoseaza. Se face carnea aschiute si se pune deoparte. Intre timp, se incalzeste supa si se blenderuieste. Se arunca o privire roata prin bucatarie si, sub un inexplicabil impuls de moment, se adauga la supa si vreo 3 linguri de boabe de fasole fierte, din oala in care se fiersese fasole pentru o iahnie. Se blenderuieste bine de tot, se adauga un pahar de lapte si aschiutele de carne si se fierbe la foc mic inca 10 minute. Se serveste familiei cu o privire concentrata si un aer important, sa nu cumva sa se prinda ce usor ati scapat cu gatitul si ce relaxati sunteti.

 Ok, puteti sa le dati si crutoane. End of story! 

P.S. Am pus doua poze care ilustreaza cum difera lumina intre 2 puncte aflate la distanta de 1 m in bucataria mea orientata spre nord. E aceeasi farfurie de supa, parol.