FIINDCA

Se spune ca foamea e cel mai bun bucatar. Da' pasiunea e cel mai bun condiment......

vineri, 31 iulie 2009

Ciorba radauteana de pastai … sau despre cum se nasc ideile una dintr-alta

Boieri Dumneavoastra, fusei in Timisoara. Fusei in Timisoara si ma gandii: No, Smaranda, acu’ sa te vaz ce manci tu p-aici si ce idei de gatit iti mai vin. Nemancata n-am stat, ce e drept, dar nici idei nu-mi venira, insa m-o apucat filosofia. Sa vedeti !


Am mers la restaurant sa discut cu bucatarul meniul grupului si ce-mi vazura ochii: pe usa de dulap era lipita o reteta de ciorba radauteana. Mai sa fie, vorba vanatorului de crocodili. Mai sa fie, mai sa fie, da’ nici nu era asa grozava reteta. Taaaaare greu mi-o fost sa ma abtin de la a-i da bucatarului o reteta si mai si…. Cine ma cunoaste stie ce greu trebuie sa-mi fi fost.


Na, si de la asta patanie, am inceput sa reflectez despre cum poti manca ciorba radauteana in Timisoara, pilaf sarbesc in orice restaurant din tara si poale-n brau moldovenesti oriunde. Nu ca ar fi ceva rau intr-asta.


Pot, insa, sa ma laud cu mana pe inima ca eu la ciorba radauteana m-am “spurcat” in inima Bucovinei, la Gura Humorului, colea, la o aruncatura de batz de Radauti. De ma intreaba cineva, n-as sti in veci sa ii spun de ce ma duc in Bucovina, dar de ma-mpiedici un an doi, sufar ca un caine caci munti, drumuri, dealuri, vai, case si flori ca celea de acolo nu cred sa fi mai vazut. Asa am ajuns eu sa inteleg, om batran cu mintea tanara (imatura, ar zice unii, clatinand din cap), cum adica magia unui loc, cum iti intra in suflet si te trage ata fara sa stii de ce.


Ciorba radauteana - am aflat eu mai pe urma – este de fapt ciorba de burta pentru cei ce nu mananca burta. E ciorba de burta, dar fara burta, ci cu pui. Mai acum recent mi-a povestit cineva – asa cum povestesc drumetii la drum lung si, culmea, tot in drum de la Timisoara – despre ciorba de burta, special pentru cei care nu mananca burta, dar facuta tot cu burta. Nuuu, nu e vorba de super maiestrie de bucatar care face asa bine ciorba de nu mai simte mofturosu ca burta nu e burta si ea e de fapt tot burta. Nuuu. E vorba de ciorba de burta de … pui! Adicatelea, de pipote! Cu plecaciune Boierului ce mi-a povestit ma inclin si promit sa incerc minunea cat de curand. Trebuie sa fie o revelatie culinara.


Pana atunci, insa, am sa va povestesc despre cum fac eu ciorba radauteana. Cu un piept de pui dezosat, 3-4 cepe si tot atatia morcovi, o lingura de ulei sau unt, sare, piper, smantana, otet si oua invarti o ciorba minunata. Si sa nu uitam de Maria Sa Usturoiul, savoarea bucatelor romanesti, mandru antibiotic natural care da gust la toate si ne apara de varcolacii moderni – virozele si alti microbi.


Asadar, sa purcedem.


Pieptul de pui se taie fasii subtiri si se pune la fiert in oala cu apa, cu bagare de seama sa spumuim des. Daca-s la indemana, putem pune si ceva oase de pui sau bucati intregi (preferabil cu os si piele) sa iasa “zama de gaina” zdravana si cu gust bogat. Cat ele se fierb in legea lor, trecem la tigaie.


Ceapa si morcovul se curata-spala-dau pe razatoare (sau maruntesc in robot). Dar marunt sa fie, sa se mandreasca gospodina. Dupa aceea, se pun la calit in numita lingura de unt sau ulei. Eu prefer unt. Cand sunt inmuiate si incep a sfarai, se adauga sare si piper. Sarea le umezeste si le soteaza mai din plin. Dar nu le lasati pana se usuca si sfaraie ca le piere gustul. Cand ele is sotate si puiul a scapat de spuma, si a dat asa, vreo 10 minute de clocot, punem legumele in ciorba si iar le lasam sa fiarba.
Acuma va zic o smecherie: daca aveti la masa copilasi, puteti lasa ceva morcovi rondele ca-s atragatori. Sau puteti adauga cartofi, daca le plac. Reteta nu va avea de suferit si toata lumea-i multumita. Inclusiv mamicile fericite ca puii mananca. Prietenii stiu de ce !


Cand s-au fiert ele bine toate infratite, preparam amestecul minune care drege ciorba, ii da gust, si-o face minunata si favorita tuturor: cate un galbenus socotit la fiecare jumate de litru de apa, la fiecare galbenus cate o lingura de smantana, si cate o lingura de otet la fiecare doua galbenusuri. De va place mai acra, mai adautati otet. Toate astea batute bine si turnate peste ciorba pe care o mai lasati sa fiarba 10 minute pe ceas!!!
Rectific, nu pe ceas, ca acolo nu fierbe, pe aragaz, dar stati cu ochii pe ceas sa mai fiarba exact 10 minute.


Acuma ii momentul sa dau cezarului ce e al cezarului: am tot facut ciorba asta in ultimii ani si tot imi iesea mazarata. Ceva lipsea (sau prisosea) cand adaugam amestecul ou + smantana in ea. Revelatia am avut-o vara trecuta cand am gasit intr-o reteta de ciorba maramureseana amestecul mai sus povestit din care lipsesc albusurile. No, ele prisoseau!


Si ca sa vedeti cum adica universalitatea, aceeasi smecherie o vazui si in emisiunea unui bucatar englez care mie mi-i foarte drag, Jamie isi zice el. De la el am invatat cum sa fac paste carbonara de sa se bata mesenii pe ele…dar despre asta mai tarziu.


Cat ciorba isi face de lucru in alea 10 minute, treceti la castronu cu antibiotic: curatati 1-2-3 capatani de usturoi (in functie de numarul si capacitatea toracica a mesenilor). Dupa aceea, ii zdrobiti. Daca n-aveti presa, tineti minte de la baba cum va faceti viata usoara: dati cateii curatati pe razatoarea mica. Necesita oarece rabdare, dar e mai usor de suportat decat daca va intoarceti la ancestrale, adica pisat cu furculita si facaletul. Cand e gata maruntit, il pudrati cu sare si-i luati la frecat. Cu lingura de lemn, nu de metal, ca e bai. Se topeste lingura (in cel mai rau caz) sau metalul schimba gustul usturoiului. Cand incepe sa se incleieze, picurati ulei si continuati. Iese asa, un fel de alifie de usturoi. Acuma o fi el antibiotic, dar sper ca nu va vine vro idee sa o puneti pe rani. E pentru uz intern! Mai dezlegati alifia cu cativa stropi de otet sau zeama de lamaie si gata minunea. Dupa caz si preferinte, puteti adauga ceva smantana sau iaurt (dar sa nu fie prea acrisor).


Buuun…deci avem ciorba (intre timp trecura cele zece minute). Avem mujdeiul. Paine avem? Pai daca nu v-ati ingrijat, nu aveti. Dar eu cred ca avem !


Merge de minune cu paine neagra. Si un ardei iute. Si adaugat usturoi in ea. Si mancat cu pofta si smerenie: ca aista e minune, nu alta ceva, asa sa stiti, Boieri Dumneavoastra!


Acuma ma socotesc ca citind titlul postului, v-oti fi intrebat ce au pastaile cu ciorba. Pai sa va spun: ca toti oamenii, si Matei are preferinte culinare. Nu ca n-ar manca orice i se spune (intr-un limbaj adecvat-pofticios) ca e bun si il face puternic. Insa pastaile-s in top. Acuma, or fi ele in top, dar la ciorba de pastai fara carne, acra, de vara, ca in Baragan, nu prea se indeamna. Asa ca aventura combinatiei pastai-radauteana a inceput vara trecuta. Am facut ciorba de pastai si spanac! Cu zarzavatul calit ca mai sus, cu pastaile fierte, cu spanac congelat adaugat la sfarsit….buna tare. Numa ca s-a plictisit si de asta.


Vara asta, reloaded: in mai sus povestita radauteana am intovarasit zarzavatul cu cateva feliute de bacon (cat sa dea gust), am inlocuit puiul cu pastai (multicele) si in rest toate la fel: ciorba radauteana de pastai. Se mananca in mare fericire. Cine are copii stie ce aliat de nadejde sunt supele si ciorbele in alimentatie, mai ales daca te lupti cu o raceala si nu mai stii cum sa hidratezi odorul.


No, acuma sed si cuget: aista din urma ii ciorba de burta pentru ai de nu le place burta dar ar manca ciorba, adaptata pentru ai de le plac pastaile, vor ciorbe vegetale dar pe principiul fara carne dar sa aibe gust de carne. Adica ciorba de burta pentru ai de le plac pastaile.


Mai sa fie, cum devin ideile!


Pentru mesele mai simandicoase sau pentru acele zile care-s speciale fara a avea nimic deosebit, dar pur si simplu se petrec in tihna cu familia, va puteti surprinde familia. Va transformati in magicieni. Ii anuntati (puteti face si pariu) ca ii veti determina sa manance, de buna voie, toata painea veche din casa!!!


Preparati paine prajita-aromata la cuptor: luati painea si o taiati felii (poate e chiar taiata), o mozgoliti cu unt, o murdariti cu un catel de usturoi taiat pe jumatate (sau o ungeti cu un pic de alifie de mai sus), murdariti cu unt si un vas termorezistent care merge la cuptor, puneti painea acolo si o lasati la foc maricel, dar cu usa cuptorului intredeschisa (sa nu uitati de ea, nu c-ar fi vro metoda in sine) pana se aureste pe coaja. Atunci ii numa buna de dat pe langa ciorba. Sau pe langa ce aveti la masa, ca numa cu prajituri nu merge, draga de ea !!! Saaau, daca aveti usturoi verde, intre feliile de paine asezate soldateste (ca uitai sa va spun, se pun pe verticala, nu culcate, sa nu se arda sau, daca se ard, sa se arda doar putin pe-o dunga) puneti fire de usturoi verde taiate pe lungime (sa iasa sufletul din ele in cuptor).
Smecheria este sa va pregatitit dinainte de a va aseza la masa muuuulte felii numa bune de bagat in cuptor, ca altfel sunt mari sanse sa sariti peste mancare stand numa la pregatit paine. Nu le aduceti aminte mesenilor ca ati castigat pariul decat cand s-au saturat si refuza mancarea. Atunci is prea molesiti sa v-alerge !


Va doresc zile bune si tihnite, Boieri Dumneavoastra!

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...