FIINDCA

Se spune ca foamea e cel mai bun bucatar. Da' pasiunea e cel mai bun condiment......

sâmbătă, 9 august 2014

E vara. E salata.
















Rosii cherry (ca eu, daca am, numai din alea mananc) de toate neamurile: clasice cat cireasa, rosii prunici, galbene prunici, negre. Taiate pe jumate. Sare, piper, otet balsamic, ulei de masline. Busuioc cu pumnul, pe ici pe colo ales. Si branza (cu mucegai in cazul de fata, dar merge de oricare). si-o felie de paine, care nu se vede in poza. Pofta buna! 

duminică, 3 august 2014

Supa crema de broccoli

Nu stiu altii cum sunt dar noi, pe caldurile astea, nu prea dam branci la supe-ciorbe cu carne. Asa ca legumele-s la putere. Bine, nici o supa crema nu e tocmai normala pe caldura asta, insa aici avem alta justificare. Fii-mea e intruchiparea lenesului eficient. Mananca ea de toate insa la supa sau ciorba lichida ai pierdut-o, pe principiul ca daca tot face efortul sa manance macar sa fie ceva consistent. Asa ca o supa crema mai grosuta se apropie de ideea de supa-ciorba si nu e nici "apa chioara". Cam asa se uita la mine daca incerc sa ii servesc zeama de supa, de parca ii dau apa chioara..... M-am specializat, deci, in supe creme, fiindca spre bucuria mea , cu toate mofturile mai sus mentionate, mandra e mancacioasa de legume si iubitoare de gusturi noi si variate, deci din partea asta n-am probleme.

Supa crema de broccoli, zic:
- 2 linguri ulei de masline
- un segment de 20 cm de praz (partea alba)
- 2 cartofi cam cat un ou fiecare
- 1 broccoli intreg
- apa fiarta
- 1 iaurt mic (de care aveti prin frigider, eu am avut iaurt grecesc de la Olympus, ala cu 2% grasime)

Puneti prazul taiat rondele la inabusit in uleiul de masline si 1 lingura de apa, pana se indulceste si miroase frumos. Adaugati apoi cartofii taiati feliute subtiri si lasati, la foc maricel, amestecand continu, cam 5 minute, pana se inmoaie un pic cartofii. Adaugati apoi buchetelele de broccoli si turnati apa fierbinte cat sa acopere legumele, nu mai mult. Lasati la fiert, la foc mic, cu capac, pana ce toate legumele sunt bine fierte. Apoi blenderuiti (cu grija sa nu va opariti) cu iaurtul si mai lasati la fiert, la foc foarte mic, amestecand continuu, inca vreo 10 minute.

Este extraordinar de gustoasa si aromata si, surpriza, nu are nevoie de sare. Eventual, la copiii mai mari si la maturi, puteti adauga un pic de parmezan la servire.

Pofta mare! 

sâmbătă, 2 august 2014

Magiun asortat de fructe

Aseara, intre o supa crema de broccoli (va zic si de ea acusica) si un sterilizat de biberoane, cu Ghemotoaka misunand pe jos prin bucatarie si cantand la oale si tigai (care o mai da bani pe jucarii) mi-a tunat sa fac magiun. Habar n-am cum se face magiunul, da' stiu ca bunica-mea il facea fara zahar, la ceaun, fiert pana iesea sufletul din prune (ea facea doar de prune) si se scadea pana devenea o pasta maronie, dulce, parfumata si, uneori, usor afumata (mie ala imi placea cel mai mult). Din toate cele de mai sus m-a convins aspectul "fara zahar" ceea ce ar insemna ca ii pot da si Ghemotoacei. Ceaun de fonta am, asa ca mi-am incins sortul (un fel de-a spune, ca nu port) si am traznit in ceaunul de care zic urmatoarele (spalate si taiate bucati grosiere):
- 5-6 caise
- 5-6 prune (sa fie mai coapte)
- 3 piersici
- 1 mar (ionatan cred ca era)
- 2 pere

Toate cu tot cu coaja ca din coaja iese gustul si aroma. Le-am pus, deci, la fiert, la foc mediu, in tuciul de fonta, si am amestecat in ele din cand in cand, cand imi aduceam aminte. Dupa ce au dat in fiert (isi lasa mult lichid, nu e nevoie sa adaugati apa) am dat focul la mic-mic si le-am lasat acolo sa bolboroseasca si sa aromeasca in liniste. Cand au inceput sa se ingroase am adaugat cam 2 lingurite de zeama de lamaie si am mutat ceaunul in cuptor, tot la foc mic. L-am lasat pana cand amestecul a ajuns la consistenta dorita (ca o dulceata mai inchegata). Pentru ca principalul beneficiar va fi Ghemotoaka, de cate ori am amestecat in el am incercat sa zdrobesc cat mai mult fructele, sa n-avem discutii la servire, ca mai nou are o mare placere sa scoata din gurita bucatile mai mari de mancare, sa le examineze atent, sa le scofalceasca in manute, apoi le baga la loc in gurita, le mai molfaie, le mai scoate...cu putin noroc si le pune si-n cap.....cum zisei, am incercat sa zdrobesc bucatile mai mari, dar oricum se fac ele cam chiselita pana la final.

Rezultatul este un gem/magiun gros si parfumat, dulce, desi n-am pus zahar si foarte, foarte gustos. Am pastrat un borcanel in frigider pt utilizare imediata. De ex in seara asta am pus o lingura de magiun din asta intr-un borcanel de iaurt si a halit domnisoara cu paine de se bateau nebunii la gura - iaurt de fructe home-made :). Alte doua borcanele au fost capacite, fierte in apa 20 de minute din momentul in care a inceput apa sa clocoteasca iar acum se odihnesc spre racire intr-un prosop gros.

Maine dimineata vreau sa combin paine cu ricotta si gemul de mai sus, sa vedem ce parere are sirena.

Deci nu e mare reteta magiunul meu, combinatia de fructe cred ca poate fi adaptata in functie de preferinte si disponibilitati, ideea e sa fie fructe dulci si bine coapte, ca nu se adauga zahar. Aspectul interesant este ca, gatind pt Ghemotoaka fara zahar si sare, realizez ca de fapt multe preparate nici n-au nevoie neaparat de zahar sau sare, de multe ori punem ca sa fie.

Seara frumoasa si parfumata, Boieri Dumneavoastra!

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...