Rosii cherry (ca eu, daca am, numai din alea mananc) de toate neamurile: clasice cat cireasa, rosii prunici, galbene prunici, negre. Taiate pe jumate. Sare, piper, otet balsamic, ulei de masline. Busuioc cu pumnul, pe ici pe colo ales. Si branza (cu mucegai in cazul de fata, dar merge de oricare). si-o felie de paine, care nu se vede in poza. Pofta buna!
FIINDCA
Se spune ca foamea e cel mai bun bucatar. Da' pasiunea e cel mai bun condiment......
Se afișează postările cu eticheta busuioc. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta busuioc. Afișați toate postările
sâmbătă, 9 august 2014
E vara. E salata.
Rosii cherry (ca eu, daca am, numai din alea mananc) de toate neamurile: clasice cat cireasa, rosii prunici, galbene prunici, negre. Taiate pe jumate. Sare, piper, otet balsamic, ulei de masline. Busuioc cu pumnul, pe ici pe colo ales. Si branza (cu mucegai in cazul de fata, dar merge de oricare). si-o felie de paine, care nu se vede in poza. Pofta buna!
miercuri, 15 mai 2013
Carbonare my style :)
Adicatelea carbonarele mele. Reteta mea, adaptata. Nu am pretentia ca ar fi ca aia originala 'talieneasca (ca nici nu e). Doar ca e o reteta rapida si gustoasa. Am mai povestit despre asta cand eram la inceputurile bloggerelii dar, fiindca aceea e doar o poveste, fara poze, m-am gandit ca ar fi buna o revenire.
Va spun de-acuma ca am mai umblat la cantitati intre timp, asa ca ce va povestesc azi e pentru 3 portii generoase (sau 4 economicoase) si nu seamana chiar identic cu reteta de atunci. Insa e o reteta care se face in mare masura "la ochi", asa ca nu dati cu rosii. Asadar, reteta mea de paste carbonara are nevoie de urmatoarele (va reamintesc, vorbim de 3 portii):
- cam 200 g de paste de care vreti si va plac. Eu agreez in mod deosebit reteta asta cu paste scurte. Colegii de apartament, insa, au dezvoltat in ultima vreme o pasiune teribila pt pastele lungi. Asa se face ca in poza sunt niste farfale mai subtiri, nu stiu cum le zice, de fapt. Dar, repet, folositi paste de care aveti si stiti ca plac mesenilor.
- o ceapa medie, sau o legatura de ceapa verde - tocate marunt
- 2-3 catei de usturoi - tocat feliute
- 1 dovlecel micutz - asta e noutatea, folositi doar daca vreti. Noua, in special Vizigotului, ne place dovlecelul adaugat in paste fiindca ramane f dulce si fraged si da savoare sosului. Dovlecelul tocat cubulete marunte sa fie.
- bacon sau kaizer sau sunculita taraneasca...sau ce-oti avea, merge si prosciuto...aici nu stiu cantitatea exacta, cam cat iei in doi pumni sa fie, tocat feliute micute
- sare, piper, busuioc
- ulei de masline cam 2 linguri
- 1 iaurt simplu (mie imi place sa folosesc iaurtul de baut de la Campina) de 125 g
- 2 oua
- 1 lingura de otet
(si, fireste, apa de fiert pastele, dar nu ne incurcam chiar asa de tare in detalii, da?)
De-acuma metodologia e simpla. Apa se pune la fiert, cand da in clocot i se adauga sare si un pic de ulei, se pun pastele si se tin cat scrie pe cutie.
In timpul asta, se incinge tigaia si se pun kaizerul (baconul, prosciuto, ce-aveti) la foc molicel, sa iasa grasimea din el. Dupa 3-4 minute, dam focul mai tare (ca n-avem timp, tre sa fie gata invartitura la tigaie pana se fierb pastele), se adauga 2 linguri de ulei de masline (daca mai e nevoie, de regula e) si se adauga in tigaie ceapa, usturoiul si dovlecelul. Se tin si ele 2-3 minute, pana se inmoaie si se sticlesc un pic, se dreg cu sare, piper si busuioc, iar se mai tin cateva minute si gata. Sa vina pastele.
Dumnealor pastele nu se limpezesc cu apa rece, am renuntat la miscarea asta cu ceva timp in urma. Se scot din oala si se pun peste prajeala din tigaie, sa se murdareasca binisor de toata bunaciunea de acolo. Atentiune, nu aruncati apa in care au fiert pastele, ca va mai face trebuinta acusica.
De-acuma trebe sa va miscati repede si eficient. Pastele, in tigaie, murdarite de bunaciune, cum ziceam, maxim un minut mai stau. Focul sa fie mic-mic. Se bat repede cele 2 galbenusuri (albusurile le puteti pastra la congelator, numa sa scrieti pe cutie ce e in ea, sa nu faceti ca mine si sa le confundati cu supa de baza, dupa aia sa va mirati ce-a branzit sosul...)...amestecati, zic, cele 2 galbenusuri, cu iaurtul si lingura de otet, si le puneti peste paste.
Amestecati pana se imbraca toate pastele de ou-iaurt dupa care adaugati un polonic din zeama de la fiert. Asta face sosul foarte catifelat si-l impiedica sa se ingroase prea repede. Daca mesenii mai intarzie, puteti adauga chiar mai multa zeama, ca oricum pastele vor absorbi, dar macar sa nu fie chiar asa uscata mancarea cand s-or indura sa vina.
Pentru extra-aroma, la final de tot, fix nainte de pus in farfurii (ce farfurii? castroane!) adaugati piper proaspat macinat. Da' proaspat macinat sa fie, pentru aroma! Optional se poate adauga si ceva parmezan ras. De regula nu e nevoie, dar nici n-are ce sa strice.
No, asta-i toata reteta, Boieri Dumneavoastra! Cum povesteam si la relatarea anterioara, m-am inspirat dintr-o prezentare de-a lu' Shefu Jamie, de-am vazut-o cu ani in urma pe TVR 2. Ca nu am facut exact ca acolo sau ca oi fi uitat vreun amanunt, fie-mi iertat. De aceea am si zis ca e my style :).
E o reteta destul de rapida si gustoasa, o chestiune ideala pentru cina, zic eu, cand se vrea ceva cald si proaspat facut. Adica aproape in fiecare seara, in cazul nostru :).
Seara frumoasa, Boieri Dumneavoastra!
Va spun de-acuma ca am mai umblat la cantitati intre timp, asa ca ce va povestesc azi e pentru 3 portii generoase (sau 4 economicoase) si nu seamana chiar identic cu reteta de atunci. Insa e o reteta care se face in mare masura "la ochi", asa ca nu dati cu rosii. Asadar, reteta mea de paste carbonara are nevoie de urmatoarele (va reamintesc, vorbim de 3 portii):
- cam 200 g de paste de care vreti si va plac. Eu agreez in mod deosebit reteta asta cu paste scurte. Colegii de apartament, insa, au dezvoltat in ultima vreme o pasiune teribila pt pastele lungi. Asa se face ca in poza sunt niste farfale mai subtiri, nu stiu cum le zice, de fapt. Dar, repet, folositi paste de care aveti si stiti ca plac mesenilor.
- o ceapa medie, sau o legatura de ceapa verde - tocate marunt
- 2-3 catei de usturoi - tocat feliute
- 1 dovlecel micutz - asta e noutatea, folositi doar daca vreti. Noua, in special Vizigotului, ne place dovlecelul adaugat in paste fiindca ramane f dulce si fraged si da savoare sosului. Dovlecelul tocat cubulete marunte sa fie.
- bacon sau kaizer sau sunculita taraneasca...sau ce-oti avea, merge si prosciuto...aici nu stiu cantitatea exacta, cam cat iei in doi pumni sa fie, tocat feliute micute
- sare, piper, busuioc
- ulei de masline cam 2 linguri
- 1 iaurt simplu (mie imi place sa folosesc iaurtul de baut de la Campina) de 125 g
- 2 oua
- 1 lingura de otet
(si, fireste, apa de fiert pastele, dar nu ne incurcam chiar asa de tare in detalii, da?)
De-acuma metodologia e simpla. Apa se pune la fiert, cand da in clocot i se adauga sare si un pic de ulei, se pun pastele si se tin cat scrie pe cutie.
In timpul asta, se incinge tigaia si se pun kaizerul (baconul, prosciuto, ce-aveti) la foc molicel, sa iasa grasimea din el. Dupa 3-4 minute, dam focul mai tare (ca n-avem timp, tre sa fie gata invartitura la tigaie pana se fierb pastele), se adauga 2 linguri de ulei de masline (daca mai e nevoie, de regula e) si se adauga in tigaie ceapa, usturoiul si dovlecelul. Se tin si ele 2-3 minute, pana se inmoaie si se sticlesc un pic, se dreg cu sare, piper si busuioc, iar se mai tin cateva minute si gata. Sa vina pastele.
Dumnealor pastele nu se limpezesc cu apa rece, am renuntat la miscarea asta cu ceva timp in urma. Se scot din oala si se pun peste prajeala din tigaie, sa se murdareasca binisor de toata bunaciunea de acolo. Atentiune, nu aruncati apa in care au fiert pastele, ca va mai face trebuinta acusica.
De-acuma trebe sa va miscati repede si eficient. Pastele, in tigaie, murdarite de bunaciune, cum ziceam, maxim un minut mai stau. Focul sa fie mic-mic. Se bat repede cele 2 galbenusuri (albusurile le puteti pastra la congelator, numa sa scrieti pe cutie ce e in ea, sa nu faceti ca mine si sa le confundati cu supa de baza, dupa aia sa va mirati ce-a branzit sosul...)...amestecati, zic, cele 2 galbenusuri, cu iaurtul si lingura de otet, si le puneti peste paste.
Amestecati pana se imbraca toate pastele de ou-iaurt dupa care adaugati un polonic din zeama de la fiert. Asta face sosul foarte catifelat si-l impiedica sa se ingroase prea repede. Daca mesenii mai intarzie, puteti adauga chiar mai multa zeama, ca oricum pastele vor absorbi, dar macar sa nu fie chiar asa uscata mancarea cand s-or indura sa vina.
Pentru extra-aroma, la final de tot, fix nainte de pus in farfurii (ce farfurii? castroane!) adaugati piper proaspat macinat. Da' proaspat macinat sa fie, pentru aroma! Optional se poate adauga si ceva parmezan ras. De regula nu e nevoie, dar nici n-are ce sa strice.
No, asta-i toata reteta, Boieri Dumneavoastra! Cum povesteam si la relatarea anterioara, m-am inspirat dintr-o prezentare de-a lu' Shefu Jamie, de-am vazut-o cu ani in urma pe TVR 2. Ca nu am facut exact ca acolo sau ca oi fi uitat vreun amanunt, fie-mi iertat. De aceea am si zis ca e my style :).
E o reteta destul de rapida si gustoasa, o chestiune ideala pentru cina, zic eu, cand se vrea ceva cald si proaspat facut. Adica aproape in fiecare seara, in cazul nostru :).
Seara frumoasa, Boieri Dumneavoastra!
sâmbătă, 2 iunie 2012
Muschiulet de porc cu sos condimentat de smantana
Asa ca am cumparat de la macelarie un muschiuletz de porc si mi-am imaginat ca, totusi, n-are sa ma lase inspiratia chiar acuma.... Cand l-am cumparat, eram cu Vizigotul, care s-a gasit atunci sa intrebe daca e bun. La ultima achizitie de muschiulet de vita l-am chemat in bucatarie sa-i arat ce muschiulet frumos si fraged avem asa ca dragu de el a retinut ca mai intai ne extaziem inainte carnii, dupa aia o gatim si o mancam.... asa ca a descumpanit-o maxim pe vanzatoarea de la macelarie cand a dorit sa constate personal daca e bun el, muschiuletul .....
Pana am ajuns acasa si-a venit vremea cinei, ma cam lamurisem: am facut muschiulet de porc in sos condimentat de smantana. Ultra simplu, ultra rapid si, cu modestie mentionez, destul de gustos. Ca s-a mancat tot. Tot-tot!
Pentru 3 portii de mancai seriosi am folosit dupa cum urmeaza:
- 1 muschiulet de porc
- 4 linguri ulei de masline
- 1 pahar bere blonda
- 4-5 cepe (ceapa alba, uscata adica, nu verde)
- 6-7 fire usturoi verde (mai zdravan sa fie)
- sare
- piper alb
- 1 lingurita oregano uscat
- 1 lingurita busuioc uscat (p-ala verde il pastrez pt delicii supreme, cum ar fi salata caprese, ce credeti?)
- aproximativ 200 gr iaurt simplu - acuma reteta e cu smantana dar din motive de colesterolul unora, nu spun care, eu am inlocuit smantana cu iaurt simplu. Cum am mai zis, un iaurt care se preface foarte bine ca e smantana este iaurtul natural de la Campina. Nu se mazareaza, nu se branzeste, e un pic mai acrisor decat smantana dar nu ne deranjeaza foarte tare. Deci: aproximativ 200 gr de iaurt natural de la Campina. Dar merge orice smantana sau iaurt natural simplu obisnuieste boierul sa foloseasca
- 1 galbenus de ou
- 1-2 lingurite de zeama de lamaie
Primul pas in efectuarea preparatului a fost sa feliez muschiuletul si sa chem copilul sa constate, prin palpare discreta cu un singur degetel, ca am achizitionat carne frumoasa, frageda si de calitate. A confirmat acest aspect asa ca m-am simtit libera sa ma dezlantui intr-u gatirea bunatatilor....
Asa ca muschiuletul, feliat in felii de aprox 2 cm, a aterizat in micu' tuciu' .... ei da, sunt fan al acestor tuciuri din fonta smaltuita, asa ca, parafrazand, stiti Domniile Voastre pe cine, cu Domnu' Tiramisu si Domnu'Tarta cu lamaie, asa o sa va stresez si eu cu micu' tuciu' si marele tuciu' de acum incolo. Daca mi-s dragi si fac papa bun, ce sa fac?
Revenim: uleiul de masline se incinge in tigaie (in filmul de fata e vorba de micu'tuciu') si se pun feliile de muschiulet. Se lasa la sfarait, ele scot zeama, trece zeama, iar sfaraie, se adauga berea, se lasa la nabusit, cu urechea ciulita. Tot cu urechea la panda bateti iaurtul cu galbenusul de ou si zeama de lamaie. Galbenus pentru ca face sosul mai cremos, zeama de lamaie fiindca mentine sosul cremos, nu-l lasa sa se inchege si, nu in ultimul rand, il face acrisor si pune in valoare condimentele dar taie din grasimea carnii.
Intre timp, tocati ceapa si usturoiul. Cand iar sfaraie, le adaugati pe astea, amestecati, pudrati cu sare si piper alb macinat, iar amestecati, si adaugati condimentele, adica oregano si busuioc. Le lasati pe foc, amestecand continuu, doar pana cand miroase foarte discret a condimente coapte, fara a se fi prins de fundul vasului.
Atunci reduceti focul la minim, turnati amestecul de iaurt si mai lasati pe foc, din momentul in care a revenit la bulbucit de fierbere, cam 10 minute, amestecand cam tot timpul. Dupa care e gata.
Acuma...teoretic...minunea asta ar merge cu niste paste. Practic....noi am mancat cu paine proaspata si un pahar de vin rosu alaturi. Sosul e cremos, dar si acrisor, carnea nu e prea grasa, iar combinatia usturoi verde cu oregano si busuioc se impaca tare bine cu sosul alb. Bineinteles, condimentele pot fi schimbate in acord cu preferintele familiei, inspiratia bucatarului si disponibilul din dulap. E o chestiune rapida si usor de adaptat, incercati si n-o sa va para rau.
Seara frumoasa, Boieri Dumneavoastra!
duminică, 27 mai 2012
Paste cu pui, pesto si verdeturi de sezon....si inca o tura de paste de casa :)
Data viitoare cand mai cumpar frun utilaj pt bucatarie il ascund, Boieri Dumneavoastra! Ce fotbal? Ce jocuri pe computer? Ce filme cu bataie? Nu, nene, baietii mei au o noua pasiune: fac paste de casa!
De fapt e vina mea, ca azi la pranz, cand facura pastele de vi le-am povestit, m-a luat gura pe dinainte si am zis ca ce ramane punem la uscat (pastele adica) si preparam mai tarziu. Da? Ei, cu ce gand si anume obsesiv si precis s-a trezit Vizigotul din somnu de pranz?
"Facem paste? Da' cand facem? Stii, din alea, sa le pastram. Facem? Facem acuma? A, nu chiar acuma....Dar in seara asta da?"
Evident ca am cedat nervos si da, m-am apucat sa fac paste cu copilu'. Pai ce, eu am minte frun pic? Numa ca de data asta am adus improuvements la reteta care este. Respectiv mi se parea sub demnitatea mea de bucatar (ca veni vorba, ati observat ca daca zici bucatareasa suna a cantina, iar daca zici bucatar se apropie de arta? e o treaba misogina sau chiar se trage de la faptul ca, tre sa recunoastem, barbatii sunt bucatari mai buni? ....atata vreme cat are cine le spala vasele, sa fie clar)....ce ziceam? asa, era sub demnitatea mea sa fac paste dupa reteta din prospectul masinii asa ca am scos cartea lu Shefu Jaimie la interval si am aplicat reteta de acolo. Adica la fiecare 100 gr faina se pune cate un ou, la nevoie si un pic de apa. No, si cantareste faina, si sparge ouale, si oripileaza-te Vizigotu ca el nu baga mana in ASA CEVA, si da-i ma-sa si omogenizeaza....munca grea, fratilor! Cred ca pret de o ora a transpirat toata familia la omogenizat aluatul, caci, la un moment dat, se aude din sufragerie "la o parte, ca vine expertuuuuuu" si, vorba aia, mana de barbat e mana de barbat, a mers mult mai bine cu munca la aluat. Din acel moment distractia a devenit tata-fiu si eu eram accesoriu, treaba care nu m-a deranjat, la drept vorbind, prea tare.
No, si dupa ce au considerat ei ca aluatul e suficient de bine omogenizat, l-am infasurat in folie si l-am lasat la frigider cam o ora, timp in care ne-am odihnit bicepsii, care la tv, care jucand diverse cu copilul. La ora stabilita, rencontreu in bucatarie, am montat masina de paste, si da-i si munceste.
Spre deosebire de episodu de la pranz, prinsesera baietii experenta si tupeu. Asa ca au reglat tamburu ala de face foaia pe nr 1 - adica f subtire. Eu le taiam aluatul felii, ei il dadeau o tura - doua prin tamburu de facut foaie, apoi Tati a venit cu imbunatatirea ca foaia - subtire, frumoasa, tre sa recunosc - trebe infainata si inainte de a deveni taitei - asa ca se dadea o tura prin faina dupa aia se facea taietei care aveau 2 variante, lati ca tagliatelele sau subtiri ca spaghetele. Eu cu suportul pe langa ei primeam produsul finit si-l dadeam prin faina.
Multe neica, din 400 gr de faina si oole aferente au iesit 2 tavi de tagliatele si spaghete care acum se odihnesc nevinovate pe masa in bucatarie. Zici ca nici nu-i vina lor ca ma doare spatele si am un stress: ce mama fac cu atatea paste?????
Nu va mai zic ca la sfarsit Vizigotul mai voia..... Copchil atomic.....
Si fiindca acest blog e, totusi, in majoritate, culinar, sa va zic de reteta ce-am facut-o si mancat-o cu maxima placere la pranz. Au facut ei pastele de casa, dar eu am facut produsul finit si mi-s taaare mandra. Paste cu pui, pesto si verdeturi de sezon. Ce va zic eu aici e pentru aprox 3 portii, dar reteta e permisiva si puteti ajusta dupa necesitati.
- paste de casa cam 3 pumni de produs finit (ca nu stiu altfel sa zic) - dar nu va impiedicati de amanunt, puteti gati asta si cu paste uscate.
- carne de pui ramasa de la o friptura - eu am avut pui pe sare ramas de ieri, foarte buna carnea de pui gatita in felul asta, se asorteaza cu aproximativ orice si te scoate din incurcatura cand te grabesti. Noi o mancam pe post de mezeluri in sandvisuri sau alte combinatii caci, asa cum am zis, in afara de niste babic de Buzau si carnati asijderea, nu prea gasesti alte mezeluri in bucataria mea. Asa....am divagat...deci carnea de pui se taie cubulete sau fasiute. Preferabil sa fie fara piele sau grasime.
- 3-4 linguri de ulei de masline
- 2-3 linguri pesto verde - asta fuse de cumparat, da promit ca execut si-n casa. Ca de-acuma facem in casa paine (de cand am masina de paine n-am mai cumparat), paste, mezeluri....mai am sa umplu borsh si sa leg o vaca in spatele blocului si autonomia e gata :)
- patrunjel - cam juma de legatura, nu stiu clar ca era la snop de la bunica, dar in materie de verdeturi recomand sa faceti combinatia ce place familiei. Eu nu prea am restrictii ca alor mei le place cam orice
- salvie - cat patrunjel
- busuioc (tuns din tufa din balcon, eeee? ) - cata salvie
- 2 fire de usturoi verde si fraged
- urzici cam 100 gr in stare gata fiarta, eu am avut congelate
- parmezan sau gran padano, rase
Trec peste etapa de facut pastele, ca v-oti fi saturat de-acuma :)) . Le fierbeti in apa cu sare si ulei de masline, timp in care pregatiti restul de ingrediente. Taiati carnea de pui, tocati verdeturile, convingeti calupul de urzici congelate sa se toace aschiute, radeti branza daca e necesar, puneti pe o tava farfuriile, paharele si furculitele. Deschideti sticla de vin pregatita pentru masa - aici nu ma bag sa recomand ca eu prefer vinul rosu in mod blasfemiator, adica si in combinatiile care ar cere vin alb - si degustati sa va asigurati ca e ce trebuie....
Cand pastele sunt aproape fierte, ungeti cu ulei de masline o tigaie incapatoare - aia in care va place sa gatiti paste, a mea e un Tefal larg si generos, vechi si usor innegrit - si puneti-o pe foc domol. Scoateti din oala cu paste cam jumate de cana de zeama (are in ea ceva faina din paste si va ingrosa-catifela toata lucratura) si dizolvati in apa cele 2 linguri de pesto. Eu fac asta fiindca ma enerveaza cumplit cand pun pesto peste paste ca nu se distribuie uniform.
Daca urzicile au fost congelate, le puneti pe ele primele in tigaie si peste ele scoateti pastele astfel incat caldura lor sa le dezghete rapid. Amestecati pana se distribuie uniform urzicile, apoi puneti puiul si toate celelalte verziciuni tocate. Miroase divin! Amestecati cu grija si rabdare si, cam peste 3 minute, adaugati zeama cu pesto in ea. Mai amestecati maxim 4-5 minute. Strigati la familie sa puna masa. Mergeti cu tigaia intr-o mana si paharul de vin in cealalat la masa. Serviti. Puneti parmezan ras. Mai puneti. Savurati.
Noua ne-a placut foarte mult. Fi-miu a mancat direct din tigaie, ca cica au gust mai bun asa. Am fost foarte mandra de faptul ca le-am gatit rapid si am pastrat toata aroma verdeturilor. Salvia, patrunjelul si busuiocul s-au infratit minunat, iar usturoiul - de care m-am abtinut eroic si am pus putin - le-a pus in valoare. Bine, totul a fost minunat de potrivit cu pastele - cam groase, trebuie sa recunoastem, dar cum ziceam, s-au perfectionat - facute de baietii mei, ca ele fusera baza, nu?
No, asta fuse aventura noastra de astazi. Adineauri, ca un arc peste timp, sa nu uit cum mi-am inceput ziua, fi-miu m-a anuntat ca are pofta sa manance pizza.....I-am dat cu flit si i-am promis ca fac maine. Adica nu putem sa comandam, a intrebat el....NUUUUUUUUUUUUUUU.
Noapte buna, Boieri Dumneavoastra ! Si o saptamana minunata va dorim!
De fapt e vina mea, ca azi la pranz, cand facura pastele de vi le-am povestit, m-a luat gura pe dinainte si am zis ca ce ramane punem la uscat (pastele adica) si preparam mai tarziu. Da? Ei, cu ce gand si anume obsesiv si precis s-a trezit Vizigotul din somnu de pranz?
"Facem paste? Da' cand facem? Stii, din alea, sa le pastram. Facem? Facem acuma? A, nu chiar acuma....Dar in seara asta da?"
Evident ca am cedat nervos si da, m-am apucat sa fac paste cu copilu'. Pai ce, eu am minte frun pic? Numa ca de data asta am adus improuvements la reteta care este. Respectiv mi se parea sub demnitatea mea de bucatar (ca veni vorba, ati observat ca daca zici bucatareasa suna a cantina, iar daca zici bucatar se apropie de arta? e o treaba misogina sau chiar se trage de la faptul ca, tre sa recunoastem, barbatii sunt bucatari mai buni? ....atata vreme cat are cine le spala vasele, sa fie clar)....ce ziceam? asa, era sub demnitatea mea sa fac paste dupa reteta din prospectul masinii asa ca am scos cartea lu Shefu Jaimie la interval si am aplicat reteta de acolo. Adica la fiecare 100 gr faina se pune cate un ou, la nevoie si un pic de apa. No, si cantareste faina, si sparge ouale, si oripileaza-te Vizigotu ca el nu baga mana in ASA CEVA, si da-i ma-sa si omogenizeaza....munca grea, fratilor! Cred ca pret de o ora a transpirat toata familia la omogenizat aluatul, caci, la un moment dat, se aude din sufragerie "la o parte, ca vine expertuuuuuu" si, vorba aia, mana de barbat e mana de barbat, a mers mult mai bine cu munca la aluat. Din acel moment distractia a devenit tata-fiu si eu eram accesoriu, treaba care nu m-a deranjat, la drept vorbind, prea tare.
No, si dupa ce au considerat ei ca aluatul e suficient de bine omogenizat, l-am infasurat in folie si l-am lasat la frigider cam o ora, timp in care ne-am odihnit bicepsii, care la tv, care jucand diverse cu copilul. La ora stabilita, rencontreu in bucatarie, am montat masina de paste, si da-i si munceste.
Spre deosebire de episodu de la pranz, prinsesera baietii experenta si tupeu. Asa ca au reglat tamburu ala de face foaia pe nr 1 - adica f subtire. Eu le taiam aluatul felii, ei il dadeau o tura - doua prin tamburu de facut foaie, apoi Tati a venit cu imbunatatirea ca foaia - subtire, frumoasa, tre sa recunosc - trebe infainata si inainte de a deveni taitei - asa ca se dadea o tura prin faina dupa aia se facea taietei care aveau 2 variante, lati ca tagliatelele sau subtiri ca spaghetele. Eu cu suportul pe langa ei primeam produsul finit si-l dadeam prin faina.
Multe neica, din 400 gr de faina si oole aferente au iesit 2 tavi de tagliatele si spaghete care acum se odihnesc nevinovate pe masa in bucatarie. Zici ca nici nu-i vina lor ca ma doare spatele si am un stress: ce mama fac cu atatea paste?????
Nu va mai zic ca la sfarsit Vizigotul mai voia..... Copchil atomic.....
Si fiindca acest blog e, totusi, in majoritate, culinar, sa va zic de reteta ce-am facut-o si mancat-o cu maxima placere la pranz. Au facut ei pastele de casa, dar eu am facut produsul finit si mi-s taaare mandra. Paste cu pui, pesto si verdeturi de sezon. Ce va zic eu aici e pentru aprox 3 portii, dar reteta e permisiva si puteti ajusta dupa necesitati.
- paste de casa cam 3 pumni de produs finit (ca nu stiu altfel sa zic) - dar nu va impiedicati de amanunt, puteti gati asta si cu paste uscate.
- carne de pui ramasa de la o friptura - eu am avut pui pe sare ramas de ieri, foarte buna carnea de pui gatita in felul asta, se asorteaza cu aproximativ orice si te scoate din incurcatura cand te grabesti. Noi o mancam pe post de mezeluri in sandvisuri sau alte combinatii caci, asa cum am zis, in afara de niste babic de Buzau si carnati asijderea, nu prea gasesti alte mezeluri in bucataria mea. Asa....am divagat...deci carnea de pui se taie cubulete sau fasiute. Preferabil sa fie fara piele sau grasime.
- 3-4 linguri de ulei de masline
- 2-3 linguri pesto verde - asta fuse de cumparat, da promit ca execut si-n casa. Ca de-acuma facem in casa paine (de cand am masina de paine n-am mai cumparat), paste, mezeluri....mai am sa umplu borsh si sa leg o vaca in spatele blocului si autonomia e gata :)
- patrunjel - cam juma de legatura, nu stiu clar ca era la snop de la bunica, dar in materie de verdeturi recomand sa faceti combinatia ce place familiei. Eu nu prea am restrictii ca alor mei le place cam orice
- salvie - cat patrunjel
- busuioc (tuns din tufa din balcon, eeee? ) - cata salvie
- 2 fire de usturoi verde si fraged
- urzici cam 100 gr in stare gata fiarta, eu am avut congelate
- parmezan sau gran padano, rase
Trec peste etapa de facut pastele, ca v-oti fi saturat de-acuma :)) . Le fierbeti in apa cu sare si ulei de masline, timp in care pregatiti restul de ingrediente. Taiati carnea de pui, tocati verdeturile, convingeti calupul de urzici congelate sa se toace aschiute, radeti branza daca e necesar, puneti pe o tava farfuriile, paharele si furculitele. Deschideti sticla de vin pregatita pentru masa - aici nu ma bag sa recomand ca eu prefer vinul rosu in mod blasfemiator, adica si in combinatiile care ar cere vin alb - si degustati sa va asigurati ca e ce trebuie....
Cand pastele sunt aproape fierte, ungeti cu ulei de masline o tigaie incapatoare - aia in care va place sa gatiti paste, a mea e un Tefal larg si generos, vechi si usor innegrit - si puneti-o pe foc domol. Scoateti din oala cu paste cam jumate de cana de zeama (are in ea ceva faina din paste si va ingrosa-catifela toata lucratura) si dizolvati in apa cele 2 linguri de pesto. Eu fac asta fiindca ma enerveaza cumplit cand pun pesto peste paste ca nu se distribuie uniform.
Daca urzicile au fost congelate, le puneti pe ele primele in tigaie si peste ele scoateti pastele astfel incat caldura lor sa le dezghete rapid. Amestecati pana se distribuie uniform urzicile, apoi puneti puiul si toate celelalte verziciuni tocate. Miroase divin! Amestecati cu grija si rabdare si, cam peste 3 minute, adaugati zeama cu pesto in ea. Mai amestecati maxim 4-5 minute. Strigati la familie sa puna masa. Mergeti cu tigaia intr-o mana si paharul de vin in cealalat la masa. Serviti. Puneti parmezan ras. Mai puneti. Savurati.
Noua ne-a placut foarte mult. Fi-miu a mancat direct din tigaie, ca cica au gust mai bun asa. Am fost foarte mandra de faptul ca le-am gatit rapid si am pastrat toata aroma verdeturilor. Salvia, patrunjelul si busuiocul s-au infratit minunat, iar usturoiul - de care m-am abtinut eroic si am pus putin - le-a pus in valoare. Bine, totul a fost minunat de potrivit cu pastele - cam groase, trebuie sa recunoastem, dar cum ziceam, s-au perfectionat - facute de baietii mei, ca ele fusera baza, nu?
No, asta fuse aventura noastra de astazi. Adineauri, ca un arc peste timp, sa nu uit cum mi-am inceput ziua, fi-miu m-a anuntat ca are pofta sa manance pizza.....I-am dat cu flit si i-am promis ca fac maine. Adica nu putem sa comandam, a intrebat el....NUUUUUUUUUUUUUUU.
Noapte buna, Boieri Dumneavoastra ! Si o saptamana minunata va dorim!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)


