Festivalul Fasolii :)

Azi am fasolit, Boieri Dumneavoastra! A, nu, nu de bunavoie! Nuuuuu....De nevoie, pai ce credeti? Vine ieri la mine fiul cu un zambet circular (asta daca nu avea urechile clar zambea de jur imprejur) si ochii sclipiciosi si-mi zice: Mamiii, stii ce-as manca? Niste coaste de porc!

.... imi sterg frumos transpiratia de canicula de pe frunte si ma uit mai bine la el. El era. Al meu era. Serios vorbea!

...si continua: Niste coaste de porc, stii, sa le musti asa, mmmmmm! Si stii cu ce-ar merge? Cu niste fasole!

Pe cuvantul meu ca-i ploua in gura si i se scurgeau ochii. Cine-l auzea, credea ca vede carne numa miercurea si primavara. Am dat sa ma fac ca ploua. Asi! Nu ploua sau, oricum, nu asa de tare. Pana la urma, dupa cum stiti de la pataniile anterioare, n-am avut cale de intors si am pus fasolea la inmuiat de aseara.

Azi, dupa micul dejun, ma pun si fierb fasolea, in timp ce rumegam in sinea mea planuri de gatitu ei, al fasolii. Dupa ce ma clarific (2 feluri de ciorba, iahnie si fasole batuta, ca ori e revelion, ori nu e), iau plodu la rost: hai la piata dupa coaste de porc si ce ne-o mai trebui.

Noooo, din mare mila lui se razgandeste: nu mai vrea coaste de porc, vrea doar fasolea, dar cu un carnat langa ea. Ma arunc asupra congelatorului care, dupa ceva pipaieli temeinice, marturiseste ca mai are o punga de carnati de Plescoi. Asa ca am amanat iesirea la piata pentru un moment ulterior, si anume cand am constatat ca nu mai am usturoi pt numita fasole batuta, si m-am pus pe gatit dupa cum urmeaza.

1. Supa de fasole cu bacon - adicatelea supa dulce rosie de fasole. Cand eram mica si stateam inca la tara, maica-mea, cand nu avea alta solutie, ma lasa cu o vecina a bunica-mii, Tzatza Lina. Multe amintiri am din vremea aia (inclusiv deviatia de sept de la boabele de fasole colorata de le-am bagat in nas si le-a mai scos doar spitalu orl intrunit in par), dar una dintre cele mai puternice este cum la inceputul verii, cand se faceau ardeii de copt, facea Tzatza Lina o supa de asta de fasole, rosie si dulce, cu sunca in ea, si o mancam, in bucatarioara de tara cu pamant pe jos, cu ardei copti - neaparat ardei capia rosii. Cand aud de ardei copti, nu ma pot gandi decat la ardeii aia, rosii si un pic arsi, intr-un sos destul de acru. Ce sa mai....madlena lui Proust era mic copil....

Sa revenim ..... uite cum ajunse Tzatza Lina, Dzeu s-o odihneasca, personaj de blog, ea care nici pana la oras nu se ducea singura de teama sa nu se piarda si sa moara printre straini, cand nu avea incotro si trebuia sa se duca o punea pe maica-mea sa ii scrie un bilet cu numele si adresa completa. Buletinul nu si-l lua cu ea de teama sa nu-l piarda.

Deci am zis ca revenim. Manata, deci, de planuri de razbunare, am trecut la fapte. 2 feluri de ciorba plus fasolea batuta. Cum am promis, pentru fasole iahnie il trimit la Dana.
Pentru supa de fasole am folosit asa:
- fasole fiarta - cam 3 pumni de boabe
- 2-3 linguri de ulei
- 2 cepe mici, tocate
- 2 segmente de praz, mici si ele, tocate
- 3-4 felii de bacon sau kaizer (recunosc ca nu stiu care e diferenta, chestia aia de are straturi de slanina si de carne cu sorici la unu din capete)
- jumate de ardei gras rosu tocat
- telina, cat mai era prin congelator, sa zic cam o cescuta de cafea, tocata
- morcov ar fi trebuit dar nu mai aveam, daca aveti puneti ca ce ciorba sau supa e aia fara de morcov
- 2 linguri bulion de ardei
- 4-5 linguri rosii pasate (proaspete sau, dupa caz, din borcan). Ale mele fusera de cele conservate cu busuioc, dar nu a stranutat supa.
- sare, piper
- 2-3 linguri de otet, dupa gust

De facut e simplu. A, trec peste etapa premergatoare care furnizeaza materie prima la tot ce povestesc eu si anume cu fiert fasolea: se pune la inmuiat peste noapte, se fierbe in 3 ture, fiecare de 20-30 minute, se scurge, se pune sare la ultima tura, etc etc etc.
Supa de ziceam e asa: se calesc ceapa+prazul+baconul in ulei, pudrate discret cu sare si piper, pana se inmoaie, apoi se adauga bulionul de ardei si rosiile pasate, dupa care se mai sfaraie o tura si se toarna apa calda pana se umple oala. Oala potrivita, de 2-3 kile. Pentru mai mult, cresteti cantitatile. Se mai adauga si boabele de fasole, telina si morcovul (care aveti, ca eu, cum ziceam, nu avusei). Se lasa la fiert aprox 30 minute, pana dispare spuma de la rosii si bulionul de ardei, se drege cu otetul si, daca se mai cere, sare si piper, si e gata.

Fi-miu a mancat cu ceapa zdrobita, cica e buna rau.

2. Primu fel fiind gata, am trecut la felu 2: Ciorba de fasole cu prune. Acrita cu prune, adica, ciorba acra de se mananca rece in caldura baraganului. Asta iar ii simpla:
- 2-3 pumni de fasole boabe fiarta
- 2 cepe tocata
- 2-3 segmente de praz, tocate si ele
- telina ca mai sus, cam o cescuta, tocata, tot din congelator
- morcov merge dar n-am avut
- cam o mana de prune sau corcoduse verzi (io aveam la congelator, na)
- 1 pahar de zeama de prune (ca nu fusera de ajuns de acre corcodusele)
- sare
- 1 legatura de leustean

De facut, asta ii si mai simpla: se pun la fiert, in 2-3 litri de apa, fasolea, ceapa, prazul, telina, morcovul si corcodusele, cam 30-35 minute. Dupa aceea se gusta de acru si se adauga zeama de prune pana la acreala dorita, se mai da cateva clocote bunicele, se drege de sare si se adauga leusteanul tocat.
Inca 2-3 clocote si e gata.

De vara, acra, miroase a leustean si merge cu ceapa. Ca altfel nu se califica. Fimiu a mancat la pranz supa si seara ciorba.

Pe langa astea, am facut si fasole batuta, dar de aia nu va mai zic, ca e deja prezentata, si daca as posta de cate ori fac fasolea aia ar fi tot un festival de leguminoase in blogul asta. Asa ca gata, atat am avut de povestit. Scuzati pozele dar orice ciorba arata cam la fel, asa ca acordati si Domniile Voastre o atentie sporita retetelor, nu imaginilor.

Seara frumoasa, Boieri Dumneavoastra!