Placinta pastorului

E o reteta cum imi place mie: poate fi gatita la repezeala, lasa loc de improvizatii si.....contine resturi :). In sens bun, evident.....la ce v-ati gandit?

Am gasit reteta asta intr-o carte de bucate dintr-o colectie (de carti de bucate, evident) al carui nume nu mi-l prea pot aminti acum si, ca un facut, nici nu gasesc cartea cu pricina prin casa......

Dar sa trecem la poveste: Placinta Pastorului este, de fapt, ceva intre musaca si mancare de cartofi ratata. O chestiune care nu prea-si merita numele de placinta dar suna asa de bine si de pofticios ca zau ca-i sade mai bine numele de placinta.

Metodologia are doua etape:
Etapa 1 inseamna pregatirea carnitei, era sa-i zic umplutura dar nu e umplutura ca nu umple nimic, e mai curand tocatura ca la musaca, dar nici ca acolo, ca nu e intre doua straturi.....Bah, tre sa ma concentrez si sa va relatez pur si simplu reteta ca vad ca ma chinui singura incercand sa gasesc o analogie si-o genealogie acolo unde, de fapt, m-apucasem sa va zic de o reteta faina, rapida si usoara.....Vai ce limbarita am azi....

Revenind.....pentru carnita (sosul de carne, umplutura, tocatura......cum vreti sa ii ziceti) aveti nevoie de:
- aproximativ 700 g de carne tocata sau taiata cubulete mici mici - de miel am folosit eu, dar sigur merge bine bine si cu orice fel de carne, ba chiar e minunata cu resturi de friptura....cum ziceam la inceput, contine resturi, in sensul bun al cuvantului......
- niscai ceapa sau praz - 2-3 cepe zdravene sau 2-3 segmente de praz de aproximativ 25 cm bucata
- usturoi din belsug - aci nu va zic cat ca ma ia nu spun cine la bombanit.....na, puneti cat aveti pofta chef si preferinta.....
- 1 morcov maricel
- 1 pahar de vin alb
- 1 pahar de supa (sau apa fierbinte)
- niscai suc de rosii-bulion-rosii pasate, cam 1 pahar
- condimente - la prima executie fiind, am folosit cimbru si busuioc
- sare si piper
- 2-3 linguri de ulei

Intr-o tigaie generoasa si comoda (pt bucatar, adica o tigaie in care vi-i drag sa gatiti, da' sa aibe si 'coperis), incingeti uleiul si puneti carnea la calit, amestecand constant vreo 5-6 minute. Adaugati apoi ceapa si usturoiul tocate si mai caliti inca vreo 5 minute, amestecand continuu pana cand ceapa a devenit sticloasa si usturioiul inmiresmat de cheama pofticiosii pe la usi.
Dupa asta se pune morcovul dat pe razatoarea mica, se adauga condimentele, sarea, zemurile - vinul, supa si sucul de rosii - si se da la foc mic, cu capac, sa se 'nabuse 25-30 de min, sa aveti Domniile Voastre timp sa pregatiti cuvertura de cartofi de pus deasupra. Nu c-ar fi mare filosofie....
Amu smecheria ii ca daca folositi resturi de friptura, se schimba ordinea operatiilor si in loc sa puneti carnea prima, dati intaietate la ceapa si usturoi iar carnea - cubuletele de friptura adica - vine abia dupa morcov, inainte de condimente si lichide.....ati inteles ceva? Sper ca da, ca nu repet!

Etapa 2 - piureul
Sa va dau reteta la asa ceva? Hai sa va dau, cu mentiunea ca daca aveti ceva piure parasit in frigider - eu intotdeauna am ca-mi lipseste cu desavarsire talentul de a gati la porti si doar n-am sa le gresesc in minus....eu le gresesc in plus si raman cu stocuri.....
Deci: 5-6 cartofi mai dolofani se fierb in apa cu sare, in care ati pus si cativa catei de usturoi nedecojiti. Cand sunt gata, ii maruntiti (nici nu trebuie sa va munciti prea tare intru perfectiune ca e mai rustic daca iese piureul mai ..... bucatzos) cu un paharel de lapte si-o lingura de unt, la care mai adaugati, dupa necesitate, lapte si unt pana ajunge la consistenta dorita.
Cat v-ati migalit Domniile Voastre cu piureul (daca sunteti mari maestri ati spalat si ceva vase sa fie ordine in bucatarie), gata si carnita la tigaie si e momentul pt asamblare. Simplu: un strat si anume din toata carnea si un strat si anume din tot piureul:

Cand e gata, faceti cu furculita dungute estetice si - ceea ce eu n-am facut in mai josa prezentare - la colturile tavii practicati cate o adancitura, cu lingura, pana aproape de fundul tavii, sa aibe bunaciunea de sub piure pe unde clocoti cand o lovesc caldurile in cuptor. Eu, cum ziceam, n-am facut, si-a clocotit pe unde i-a venit ei drumu critic de m-a bucurat foarte cu stropi pe tabla incinsa a cuptorului.....

Puneti mimunea la cuptor, la foc mediu spre tare, cam 25-30 min, pana se rumeneste frumos piureul de deasupra. Noi am papat cu salata de castraveti murati - cam ne-avenita in conditiile in care frigiderul geme de verdeturi, dar aste ne fuse pofta. 

Cam asa arata produsul finit. Ca de obicei, navalita de pofticiosii intaratati de mirosuri, n-am apucat sa pozez si eu, ca tot omu', produsul pe farfurie....

 Da' mi inchipui ca va place si asa. Pofta mare, Boieri Dumneavoastra!