Perle Ghemotocesti, sezonul 1

Bine v-am regasit, Boieri Dumneavoastra! Si la multi ani in 2016!

Fusei azi in parc cu Ghemotox, ca nu am mai avut nicio scuza pe soarele asta. Am luat frumos mocicleta (mov, cum altfel) si am pornit la drum. In parcul plin de utilaje de jucat, cu ce credeti ca se ocupa fii-mea? Cu mersul in echilibru, cu ajutorul maica-sii pe trunchiul unui copac chinuit (nu stiu soiul, nu asta e subiectul) care a crescut ff ciudat, dupa ce iese din pamant tulpina este aproape orizontala pe o lungime de vreo 2 m, dupa care o ia si el ca omu, pardon, copacul, in sus. Mno, si dupa ce am facut traseul respectiv de vreo suta douajcinci de ori mi-au clacat nervii, ma luase ameteala. O pun sa promita ca se mai da o data si plecam. Este de acord si se mai da de vreo 4 ori....Dau lejer in clocot si-i atrag atentia "Maia, baga de seama, ai promis!!! Trebuie sa te tii!". La care ea imi raspunde concentrata si gesticuland sugestiv: Ma tin, sigur ca ma tin! (imi crestea inima). Ma tin de mami!!!!!

.... pai da, ca de fapt io nu i-am zis de ce sa se tina. Si anume de promisiune. Ea era cu gandul sa se tina sa nu cada. De unde invatam, inca o data, ca inainte de a ne enerva pe un copilas la varsta asta ca face sau nu face ceva, trebuie sa analizam ce i s-a spus de fapt.

Depasim momentul, plecam din parc, ne "certam" numa de vreo 10 ori pana ajungem in intersectie si intram pe bulevardul nostru, dupa care numa ce ma intreaba ce se aude. O bormasina, ii raspund eu. Dupa care imi aduc aminte de patania anterioara (de un' sa stie ea ce e aia bormasina) si ma corectez:"o masina de gaurit".
De ce? (da, a inceput....)
Pentru ca  lucreaza cu ea muncitorii aceia.
De ce?
Pentru ca repara blocul.
De ce?
Pentru ca e stricat.
De ce?
Pentru ca e vechi, era stricat si acuma muncitorii aia il repara cu masina de gaurit.
.... (pauza, nervii mei deja se ghemuisera inspaimantati in asteptarea urmatoarei rafale). In loc de asta numa ce o aud:
"Ma fac mare, repar bloc acolo sus cu masina de gaurit. Da! Da' sa ma fac mare intai!"

.....e banal in ziua de azi sa-ti mai doresti sa fii doctorita sau balerina, nu? Pimpesa mea vrea sa munceasca pe santier, pai cum?

Ceea ce  mi-a adus aminte de ziua in care aduceam Vizigotul de la scoala si a vazut in spatele blocului niste muncitori care luau cu lopetile dintr-o gramada de nisip si alimentau o  betoniera. Dupa explicatiile de rigoare, fi-miu trage concluzia: Mama, ce tare e sa faci beton! S-ar putea sa nu mai vreau sa ma fac explorator!"

S-aveti zile relaxate, Boieri Dumneavoastra!

O pimpesă sumoasă !

Aaaa, cat am asteptat perioada asta! Sa vezi cum un copil invata sa vorbeasca, sa se exprime, este, poate, cea mai fascinanta perioada din cresterea copiilor. Alaturi, cum ziceam, de toate suprem de fascinantele momente cu care te confrunti clipa de clipa.

Imi place la nebunie perioada asta, a celor 2 ani teribili - care, fie vorba intre noi, la Ghemotoaka tine de pe la un an jumate si teama mi-e ca nu se termina prea curand. Imi place si o savurez cu frenezie tocmai fiindca e curata nebunie, si pentru ea si pentru noi. Facem (adica ea) crize de tantrum aproape zilnic si ne calmam (adica eu) cu respirat adanc si vorbit calm...uneori nu stiu daca pe ea o calmez cu vocea mea stupid de blajina sau pe mine.....

Acum ea e o Pimpesă sumoasă, nu fiindca ar fi mare fan al printeselor ci fiindca regele casei, in persoana lui tac-su, i-a zis ca e printesa. Daca a zis-o tati, trebuie sa fie o chestie, nu? Ca e sumoasa stie demult, oglinda din hol mai are putin si se toceste de atata sumusete. I-au rabufnit genele de feminista si nu accepta sa se imbrace decat in rochite iar prin casa imi taraie toate posetele care i-au picat in mana, insa e o printesa razboinica, in parc isi agita fustele in vant in timp ce vaneaza masinutele sau pistoalele baietilor. Si ce pasiune ar fi putut avea o personalitate ca ea, daca nu caiii? In timp ce majoritatea fetitelor strang in brate in drum spre parc cate o papusa sau macar un plus, a mea isi ia calul de plastic rosu in brate, il intreaba ”Țe vei, Puiule? Vei in pac?” si pornim.

Dar vorbitul...aaah, vorbitul cu guritele alea dulci care abia acum se muncesc sa pronunte cuvintele pe care in capsorul lor le stiu bine fiindca le aud de atata timp, dar nu ies, fir-ar ele sa fie, asa cum se aud la altii....Fii-mea are o chestie foarte dulce cand vrea sa spuna multe dar nu-si gaseste cuvintele, se opreste uitandu-se concentrata in gol si-si plescaie gurita de parca se pregateste sa savureze ceva....si...si-l incearca pe cuvand...si-l zice...si dupa aia se uita in ochii mei sperand ca am inteles...si-l mai zice o data, poate si mai gresit ca prima data si iar se uita la mine....AI INTELES????

A fost foarte tare perioada in care taia hartia cu fufufutza, papa cu fufufitza, se imbraca cu fufufuta....... Iar cand i-a aratat frac-su bufnita, aia a fost bufufutza. Iar papusa era pupupusha.

Dar cel mai fascinant, in aceasta perioada, este faptul ca ia ca atare orice ii spui. Ei n-au idee ce sunt alea sensuri figurative. Asa ca trebuie sa fim foarte atenti cum vorbim cu copiii la aceasta varsta. Saptamana trecuta ii dadeam sa manance si la un moment dat i-am atras atentia ca nu e bine sa vorbesti cu mancare in gura ca poti sa te ineci. Incerc sa evit argumentul ca nu e frumos (frumusetea tine de altceva la varsta asta) sau ca e rusine (despre rusine povestesc alta data, e cel mai putin valabil argument). Si fata mea ce face? Isi scuipa frumos mancarea in manuta si continua sa vorbeasca!!!!!!! Alegerea ei a fost logica si justificata, daca nu le pot face pe amandoua, aleg sa vorbesc, deci nu trebuie sa am mancare in gura.

Cand o bunica binevoitoare i-a atras atentia, desigur, in parc, ca daca se taraste pe jos e rusine, nu e voie, se murdareste si nu se mai joaca niciun copil cu ea, fata i-a explicat scurt ”e voie! Mă păl!” pentru ca ea stia ca hainele murdare se spala si cu asta basta.

Iar cand taica-su i-a zis sa treaca sus pe masuta de infasat ca s-o dezbrace pt baie, fata a luat-o ad literam si a inceput sa se urce singura pe masuta de am zis ca-mi sta inima....

Sa va detaliez cum a fost cand acelasi tatic i-a zis sa lase imediat cana cu apa jos si fata s-a executat? :))

De aceea mi se pare vital ca, in perioada asta, sa-i oferim justificari si argumente logice si corecte in orice discutie. Rusinea, nu-i frumosul si baubaul nu servesc la nimic. De fapt servesc, la speriatul si traumatizatul copilului.

Si-n final, o imagine de sezon: Domnu Gogu Mitologu! Cioplit de mine cu fii-mea, cu pretul re-decorarii bucatariei cu aschii si seminte portocalii.

Buhuhu!

Despre cum vin copiii fara instructiuni ....

V-am mai zis? Nu stiu de v-am mai zis. Ba cred ca da. Cat esti cu burta la gura, fie el primul sau al doilea copil, citesti si te informezi o gramada. Te internezi sa nasti si primesti o multime de instructiuni. Anturajul, prietenii, familia, se ocupa si ei. Ai zice ca tot ce ai de facut este sa nasti plodul si sa urmezi instructiunile.
Cand de fapt ei vin fara instructiuni de utilizare. Fiecare e unic si are un ... modus operandi unic. Pe care uneori ai senzatia ca nu-l nimeresti. Sau daca-l nimeresti, nu tine mult.
Asa ca ai parte de aventuri peste aventuri, nopti nedormite, zile plimbate, suprize peste surprize, perioade pline de deruta, si alte surprize. Mereu surprize.

Un lucru insa nu mi-a spus nimeni cand asteptam venirea Ghemotoacei si a fost o surpriza  sa-l constat singura. Oho, si ce surpriza. Nu mi-a spus nimeni in ce mod total si iremediabil te rupe la inimioara sa vezi iubirea dintre copiii tai. Relatia unica, totala si exclusivista dintre ei. Le vad privirile senine si posesive adresate exclusiv unul altuia si ma rupe inca o data la inima speranta ca vor ramane asa toata viata lor. Si teama ca s-ar putea sa nu fie asa, totusi.

Vizigotul isi iubeste surioara intr-un mod care ne-a surprins si ne-a induiosat extraordinar de tare. Data fiind diferenta destul de mare dintre ei, ocazional dragostea si comportamentul lui capata accente posesiv-paterne, dar cu nimic mai prejos. Daca vreunul din barbati va cumpara o pusca pentru pazirea domnisoarei, cred ca el va fi acela. Ghemotoaka? Ea il rasplateste cu o iubire pe masura, credincioasa ca un catelus. Daca, din cine stie ce motiv, unul din noi il cearta pe frate-su, se apuca si ea sa tipe la noi, in apararea lui Fat Frumos. Sunt cazuri in care tre sa-l pup explicit, sa taca Mirandolina.
Cand era mica-mica, bebe-bebe, ii zicea Chestiutza. "Ce face Chestiutza mea cea uratzica? Esti urata, nu-i asa? Ba nuuuu, esti nedrept de frumoasa, ce ma fac eu cu tine?". Dupa aia i-a zis Ciorcarlie. Acuma o intreaba daca e frumoasa si ea zice DA, o intreaba daca e urata si ea zice DA, o intreaba daca poate s-o haleasca in friptura de la pranz si ea zice DAA-DA-DA!!!

Un pic mai incolo, cand din bebe a devenit bebe-comunicativ, si a inceput sa-si arate explicit iubirea pt fratior, el a rasplatit-o cu o noua titulatura: Izvor de Amor! (de unde i-or fi venind???). Asta pe langa Harmalaia, ca rimeaza cu Maia, pe langa Uca, de la Maia-Maiuca, si pe langa multe alte apelative.

Saptamana trecuta a intrat in casa venind de la scoala si, ca de obicei, s-a dus direct la domnisoara lui. Care in ziua aia era Dulceatza de Poponeatza!!!! Care l-a luat de urechi si i-a lins frumos si gospodareste nasul, dupa care l-a muscat si s-au terminat de ras amandoi. Era lumea lor, doar a lor. 

Supa crema de morcovi si dovlecei

No, Boieri Dumneavoastra, stiu ca o supa calda-fierbinte nu e chiar pt vara, dar daca va uitati nitel pe geam o sa fiti de acord cu mine ca astazi mergea rau de tot o supa din asta. Asa ca am facut pentru kinderii din dotare, nervosi ca-s consemnati la domiciliu, supa crema de morcovi si dovlecei. Din ce va povestesc eu mai jos se obtin 3-4 portii medii, asa ca daca vreti sa demarati operatiunea "oala de-o saptamana" va trebui sa le multiplicati. Pe cantitati, adica.
Avem nevoie de:
- 1 dovlecel maricel
- 3 morcovi tineri (din aia lungi cat un creion si nu f grosi)
- 1 ceapa rosie cat pumnisorul bebelusului
- sare piper optional pt maturi.
- o lingura ulei de masline
- apa fierbinte sau supa baza, eu fiind la prima administrare de supa Ghemotoacei am ales varianta mai light. Daca aveti, puteti pune supa, cam 300 ml trebuie.
- lapte - Napolact am avut eu - cam 150 de ml.

Ceapa felii subtiri se inabusa in lingura de ulei de masline si 3-4 linguri de apa fierbinte pana se inmoaie, apoi sa adauga morcovii feliute subtiri si se inabusa si ei un pic. Cand incep sa sfaraie un pic, foarte un pic, se adauga dovlecelul feliat si se toarna apa fierbinte cat sa acopere legumele de-un deget. Se fierbe la foc mic, partial acoperita, pana cand legumele sunt f bine fierte. Apoi se paseaza fin (cu grija sa nu va opariti) si sti subtiaza cu laptele incalzit. Amestecati cand turnati laptele sa nu fie prea mult, puneti doar pana se obtine consistenta dorita, poate o idee mai subtire ca se va mai ingrosa la fiert. Puneti apoi inapoi la fiert pt inca minim 10 minute, amestecand permanent sa nu se lipeasca acum, ca are lapte.
Pentru maturi si copii mai mari, la final adaugati sare si piper dupa gust, crutoane, branza rasa, etc, dupa chef si preferinta. Ghemotoacei i-am dat-o ca atare si a lipait 2 polonice. Bun asa, mai facem!

Auzi, da' verbu' e verb??????

Sa faci temele cu un copil de clasa a 3 a poate fi uneori o provocare. Sa faci temele cu 2 copii de clasa a 3 a (fiul si prietena lui colega de clasa).....hmmmm, sa spunem ca e mai mult decat atat. Ca se intampla sa nu inteleaga cerinta exercitiilor sau s-o inteleaga si sa se margineasca la minimul de efort ca "atata ne-a cerut doamna" e una. Dar cand incep sa puna intrebari colaterale...sa te tii!

Azi de exemplu, dupa cateva solicitari de indicatii si indrumari ce s-au limitat la normal, vine fiul cu intrebarea soc: Auzi, Mami, cuvantul verb e verb?
Evident, m-am blocat. Ce-ai tu mai de analizezi cuvantul verb?
Pai, zice, ma intereseaza si pe mine, verbul e verb? Sau verbul e substantiv?
Imi incordez amarnic neuronul si ii explic ca cuvantul care desemneaza actiunile, adica "verb" este substantiv.
Absurd! a fost concluzia fiului. Absurd! CUM sa denumesti ceva cu un cuvant care nu se incadreaza in acel ceva? CUM?????

Ok, am depasit momentul. Vine, evident, randul prietenei, care ma anunta senina ca ea-si face unul dintre exercitiile la Lb Romana deseara acasa. Incerc sa aflu de ce, ca poate-i e rusine fetii sa ceara indicatii. Nu, nu era asta. Aveau un exercitiu care le cerea sa alcatuiasca un scurt text despre ce fac membrii familiei. Si fata nefiind acasa, nu putea face exercitiul. Ca in cerinta nu se mentiona explicit ca trebuie sa alcatuiasca din imaginatie. Mno, corect si asta, nu?
(nu, nu i-am permis sa termine tema acasa ca asa era intelegerea, au voie sa petreaca dupa amiaza impreuna daca-si termina temele).

Mancarica de conopida cu pui, praz, morcov si ardei

Bine (ca) v-am regasit!

De-acu facuram 8 luni, 4 dinti si 2 picioare - da, Ghemotoaka nazuieste la manifestarea bipeda insa nici aia patrupeda nu-i iese prea grozav. Asta fiindca e repezita (pfuai, Doamne, cu cine-o semana?) si este in pericol sa-si loveasca augusta persoana de toate alea. In special capul de parchet.
Mno, si la asa parametrii, evident ca a inceput fata mea sa manance mai multe - adica am inceput eu sa-i dau mai multe si mai complicate, ca ea mananca ce-i dau.

Pentru azi, mancarica de conopida cu pui, praz, morcov si ardei (8 luni +). Ideea e in felul urmator: pediatrii spun ca dupa 8 luni copilul poate manca aproximativ la fel ca noi, cu pastrarea regulilor de baza. Adica fara zahar, miere, sare, condimente iuti, prajeli, rantasuri, carne de porc (care intra incolo dupa 2-3 ani), peste (la noi intra dupa 1 an, exista pareri impartite), fructe cu bobite gen capsuni, kiwi, etc. Pe scurt, fara mancarurit  grele. Asa ca am trecut la artileria grea: mancaruri de legume cu (sau fara) carne. Iar Ghemotoaka e demna sora a lui frac-su si le agreeaza in mod deosebit.

Asadar, pt mancarea de azi, am procedat dupa cum urmeaza:
Am pus la fiert pe aburi 4-5 buchetele de conopida si 2 morcovi. Intre timp, am calit la tigaie praz (un segment de 10 cm, doar partea alba) si jumatate de ardei capia rosu, ambele tocate marunt, intr-o lingurita de ulei de masline. In clipa in care a inceput sa sfaraie, am adaugat cateva linguri de apa fierbinte, astfel incat legumele sa se inabuse, nu sa se prajeasca. Cand au fost inmuiate, am adaugat cam 3 linguri de carne de pui, taiata cubulete, pe care am tinut-o pana s-a albit pe toate partile. Iarasi, daca incepea sa sfaraie, primea imediat 2-3 lingurite de apa fierbinte.
Intre timp, au fost gata conopida si morcovii si le-am adaugat in tigaie, peste carnea cu legume, dimpreuna cu niste apa fierbinte, cat sa aproape acopere legumele, plus un varf de cutit de marar uscat.

Le-am mai lasat la foc mic inca 25-30 de min sa se faca bine carnea si sa se infrateasca gusturile, am blenderuit si-am servit Ghemotokai. Foarte buna si foarte gustoasa, gurita alerga lingurita. Si pentru ca am gatit 2 portii, o sa pun una si la congelator, pentru o zi in care va fi soare si rupem parcurile in plimbare si n-avem timp de gatit. Vrabia malai viseaza ......

EDIT ca sa nu mai fac o postare separata. De data asta despre Vizigot, si stiu fro 2 dascali care taaare se vor mai distra citind ce scriu eu aici. Oameni buni, in sfarsit a recunoscut! Ieri discutam despre ce-a facut la scoala si incercam sa ii explic ca a procedat gresit intr-o anumita situatie si ca trebuia sa se gandeasca la alta varianta. Expun eu cu rabdare argumentele dupa care-mi aud odrasla zicand usor amarat: Auzi, asa e, ai dreptate. Ce, crezi ca daca-mi merge gura ca morisca, imi merge si mintea la fel de repede? Nu, de gandit gandesc mai incet decat vorbesc! 

S-aveti o dupa amiaza frumoasa, Boieri Dumneavoastra! 

Probleme prostcrescute

Ieri faceam temele la mate cu Vizigotul. Probleme cu reprezentare grafica, foarte frumoase, la drept vorbind. Imi place ca a mai avansat si reusesc sa ii explic pe intelesul lui fara sa fie necesar sa demolez din temelie intelesul meu :)).
La un moment dat, imi citeste enuntul unei probleme: "Sa se afle numarul de pomi din livada daca prunii sunt ... si perii sunt....". Citeste al meu de 2 ori dupa care se intoarce la mine:
- Astia-s cam prost crescuti. Auzi, "sa se afle". Nu puteau sa zica si ei "va rugam frumos sa aflati"?

Ce s-or face????

In bucatarie, eu la chiuveta, spaland vase (si ne-vorbind prostii :)) ), Ghemotoaka pe masa in scoica, fra-su pe langa ea, se scalamba s-o faca sa rada. La un moment dat glasuieste (fra-su, nu Ghemotoaka):

- Mami, cum s-or descurca alte mamici fara unu' ca mine????? Tre sa le fie tare greu cu un bebe mic.

... si o taie cu sor-sa cu tot in casa. 

Tabla inmultirii in varianta vizigoteasca :)

Mami, m-am prins care e regula inmultirii cu 9!!!!!!!
... ii explic ca de fapt nu prea e o regula, tre sa inveti tabla inmultirii si gata.
Ba e o regula, de ex 3 ori 9 e ca 3 ori 10 minus 3. Adica un numar inmultit cu 9 e ca numarul ala inmultit cu 10 minus el insusi!

...buon, ma abtin de la comentarii fiindca singurul comentariu ar fi fost ca asta e regula de lenes. Dar prelegerea continua:

Mami, da' nu ma prind daca asta se aplica si la inmultirea cu 8. Trebuie sa ma mai gandesc. Da' vrei sa stii regula inmultirii cu 5? Imparti numarul ala la 2 si-l inmultesti cu 10!!!!!!!

Pai bine, Matei - prinde ma-sa glas, in sfarsit - nu ti-e greu sa faci SI inmultire SI impartire, cand ai putea face doar inmultire?

Nu, ca mai bine fac 2 operatii usoare si logice decat una singura grea, pe care nici n-o prea tin minte tot timpul!!!!

.... ieri a invatat ordinea operatiilor, abia astept sa vad din asta ce mai scoate.....

Capatul pamantului si distanta pana acolo :))

In ultima vreme Vizigotimea Sa ne delecteaza cu marturisiri despre "ce credea el cand era mic". Ce concluzie tragem de aici? Pai, normal, prima concluzie este ca nu mai e mic, acum e mare si se gandeste la cum era cand era mic...A doua concluzie (my opinion, of course) este ca se considera suficient de mare ca sa se uite cu indulgenta la el-mic.
Este coplesitor de fascinant sa descoperi cum li se dezvolta gandirea, sa descoperi ca au ganduri ascunse si complicate, ca sunt, de fapt, niste mici omuleti, cu de toate in capsorul ala al lor. Mare, de-acuma, cum ziceam :)).

Cea mai recenta marturisire a fost: "stii, Mami, cand eram mic nu prea intelegeam treaba asta cu capatul pamantului. Ca, dupa mine ca sa ajungi la capatul pamantului, trebuie sa-l parcurgi pe tot. Si pamantul e rotund, corect? Deci ca sa-l parcurgi pe tot, trebuie sa faci un cerc complet. Adica sa ajungi f aproape de unde ai plecat. Pai, si-atunci, ce atata vaiete ca trebuie sa te duci la capatul pamantului? Nu e mai simplu s-o iei in sens invers, un pic, si tot acolo ajungi?????
Ei, asta eu nu prea intelegeam cand eram mic, dar acum inteleg ca era de fapt o metafora din vremurile cand oamenii credeau ca pamantul e plat, dar a venit japonezul ala si-a zis ca nu era asa. Sau era chinez?"

....pierduta in incercarea de a intelege ce-mi spunea, ca exemplifica gesticuland in aer in jurul unui glob imaginar, nu am reusit sa ma dumiresc care japonez/chinez....

Vinere frumoasa, Boieri Dumneavoastra! Nu va uitati umbrelele! 

Explicatia (stiintifica !!!!) pentru logoree

Ei bine, da, sa stiti ca exista, si nu e asa cum credeti Domniile Voastre. Dar sa va povestesc...

Azi, la banca, nu conteaza care banca fiindca atunci  cand te grabesti sau esti obosit sau esti cu plodu dupa tine toate-s aglomerate. La banca deci, stateam sa iau niste extrase de cont. Vizigotu cu mine. Vorbea. Bai, da' vorbea frate! Nici nu conteaza ce spunea, el vorbea. Am incercat sa tin pasul si dau, cel putin, impresia ca-i urmaresc cursul ideilor, dar era prea mult pentru mine. Asa ca l-am rugat sa nu mai taca-taca atat, ca nici nu mai stiu ce sa ii spun doamnei de la ghiseu.
- A, pai eu TREBUIE sa vorbesc!
...hai nu zau, de ce-o fi asa imperativ? ma intreb eu in gandul meu.... Dar fiindca nu e nevoie de o intrebare ca sa-ti dea fi-miu un raspuns, vine si explicatia:
- Pai stii, pe mine ma doare gura!
.... Aleluia, imi zic in sinea mea, am trait s-o aud si p-asta, il doare gura si-o sa taca!!!
Dar nu, urmarea nu era asa cum credeam eu, caci imi explica:
 - Deci ma doare gura, da? Si cand vorbesc misc muschii gurii, da? Adica imi fac masaj la gura si nu ma mai doare, uite, vezi, de aia trebuie eu sa vorbesc acum!!!!

.... habar n-am daca am luat de la banca extrasul care trebuie, ca ma abtineam sa nu-l pleznesc :)) .

We frumos, Boieri Dumneavoastra!  Pe mine ma dor urechile, masaj la urechi cum s-o face????

De ce n-au pestii picioare

In seara asta ne uitam (a suta mia oara) la Finding Nemo. Dupa un timp fiul zice:

Mami, m-am prins de ce n-au pestii picioare!

....in prima faza am crezut ca voi fi antrenata in vreo teorie evolutionista si m-au trecut fioriii...dar am intrebat, cu curaj, de ce?

Fiindca n-ar putea sa se incheie la ghete! 

Who's mai tare din parcare?

Eu! Eu-s mai tare din parcare caci cine si-a mai ales taman aceasta zi cu 42 grade la umbra (sau la soare, who care's?) sa gateasca snitele de curcan, dovlecei pane si cartofi la aburi? A, se declara careva?

Asadar, intr-o zi in care tot romanu zace la umbra si se gandeste ce sa mai puna in salata facuta din legume tinute la frigider, eu, ca doar ma stiti, ma duc la 2 intalniri, si anume una la 10 si una la 3 dupa amiaza (da, nu se putea respira in centru, nu se putea exista, nu se putea nimic) dupa care vin acasa cu o punga de medalioane de curcan. Ca de la aia mi s-a tras, si anume ca am intrebat copilu. Planul (al meu, adica) era sa fac carnea de curcan fie nabusita la tigaie fie nabusita la cuptor astfel incat sa am de cina si de sandivsuri pe zilele urmatoare. Daaaaar, dupa cum ma stiti, nu astept sa taie altu craca, am si eu topor...si intreb copilu, cum ziceam, cum doreste carnea de curcan. Raspunsul vine candid: snitele!
Buon, imi zic eu, oricum imi doream dovlecei pane, de care doar eu mananc, imi zic ca tot prajesc...aia e....Dupa care se trezeste copilu si ma intreaba ce garnitura ii dau la snitele. Pai, zic, dovlecei pane!
A, nu, zice el, aia nu e garnitura, aia e ca snitelu, deci are nevoie de garnitura!
Asa ca, pe scurt, am facut si cartofi fierti la aburi, ca sa aibe garnitura la mujdeiul ramas de aseara, care mergea, dealtfel, si cu snitele si dovlecei pane, dar n-aveau garnitura.....

In fine, hai sa va dau retete, ca poze nu pupati, ca prajelile mele n-arata bine.

Snitele: Carnea de curcan se taie fileuri subtiri, se condimenteaza, se da prin faina, apoi printr-un amestec de ou cu faina, bere si lapte. Se prajesc in ulei incins pana se rumenesc pe ambele parti. Se scot pe servetele sa scape de uleiul nepoftit. Uleiul se schimba dupa fiecare tura.
Dovlecei pane: Dovleceii se curata, se feliaza in felii de juma de cm, se lasa presarati cu sare macar 15 min sa scape de surplusul de apa. Dupa aia se spala sa scape de surplusul de sare, se usca pe servetele, se dau prin faina, dupa aia prin amestecul de ou enuntat mai sus si se prajesc idem, schimband, idem, uleiul dupa fiecare tura.

Dupa fieacare etapa se consuma cantitati imense de apa sau bere rece si cantitati la fel de imense de servetele pt uzul  bucatarului. Am transpirat, fratilor, si sufletul din mine, mai rar sa ma jur eu ca nu mai prajesc nimic pana nu scade temperatura exterioara sub 10 grade.....

Dar macar Vizigotul a fost maxim de fericit, a declarat ca nimic nu se compara cu mancarea facuta de mine. Dupa aia a rectificat: cu mancarea facuta de rude! Chiar si in lipsa, simte nevoia sa maguleasca si bunicile, dragul de el. A mancat totul cu mujdei facut cu iaurt, si a udat cu ceai de sunatoare, cu gheata, miere si frunze proaspete de busuioc. O combinatie, potrivit declaratiei lui, calda si racoritoare in acelasi timp. Are dreptate, ar trebui sa incercati.

Si dupa ce a dat gata o farfurie plina cu cartofi, dovlecei si snitele, si un pahar de juma de kil din sus numitul ceai, numa ce aud: Mami, cand ai timp sa-mi aduci desertul!

Am cazut nervos, m-am ridicat, am scociorat prin frigider si-am gasit un Barni. Pe care l-am deghizat cu felii de pere de la bunica. S-a declarat multumit dar, la final, m-a intrebat: auzi, in we mai facem si noi un desert de casa? Ca m-am cam saturat de astea cumparate.....

De ce nu mancam inainte de analize

Revelatie: Mami, m-am prins de ce nu m-ai lasat sa mananc inainte de analize!

A?

Pai, daca mancam, mancarea se duce in sange. Si, din cauza mancarii, nu mai vad oamenii aia la laborator microbii din sange, oricat de bune le-ar fi microscoapele!!!!!!

....daca cumva nu stiati :))))))

Cartonase Turbo fara suprize, cu vietati marine :)

Intrerupem, Boieri Dumneavoastra, in mod cu totul si cu totul neasteptat, sirul relatarilor cu si despre mancare, sau pe aproape  – caz doara promisesem ba detalii depre nea Grigore zis Antipa, ba detalii despre prajitura cea greceasca zisa, mai nou, baclava in familia noastra   - intrerupem, asadar, sirul si firul logic sau mai putin logic al povestilor cu o problema de maxima actualitate in peisajul bucurestean din zilele noastre: nebunia cartonaselor!

Aceeasi initiativa a avut-o si Sabina zilele trecute, din pacate n-am avut vreme sa ma bag in schema discutata de doamne acolo, aveam impresia ca pe 1 mai expira minunata campanie dar surprizica-surprizica  ea, campania adica, se continua, spre frenezia plozilor si a parintilor aferenti. Asa se face ca mi-am adus cu drag aminte de perioada cand colectionam timbre si frate-meu (ca pe mine nu ma lovise microbul) colectiona gume cu surprize. A fost un sezon de su’prize cu masini turbo (pentru mine multa vreme turbo era guma, nu masina, da?), un sezon de su’prize cu forbalisti si multe alte sezoane de su’prize cu multe alte chestii, pe care nu le mai tin minte.

Faza e ca mi-am adus cu drag aminte de vremurile alea si, in ciuda unui program incarcat, m-am implicat cu drag si spor in problema. Si fac apel si la alti Boieri cu preocupari comune sa ne intr-ajutoram reciproc, intru fericirea odraslelor.

Asadar detinem dubluri la urmatoarele cartonase:

1, 2, 3, 4 (2), 5 (aurie) , 7, 8, 10(2), 11(2), 12, 13, 15, 17, 18, 19, 20(2), 21, 25(2), 26, 27, 28, 30, 33, 34(2), 35, 37, 40(2), 43, 46(2), 48, 51, 52, 57(2), 58(2), 60(2), 71(2), 73, 74, 75, 79(6), 82, 87, 88, 90, 93, 94, 96, 106, 109, 110, 112, 116, 118, 121(3), 123(2), 124, 125, 129(2), 136, 138, 144. In paranteza apare numarul de exemplare caci da, la unele detinem mai multe.

Si avem nevoie de:

29, 32, 59, 61, 62, 63, 65, 66, 67, 69, 76, 86, 104, 108, 117, 122, 127, 135, 137, 142.

Care aveti, care n-aveti, dati de stire si om face cumva. Cum ziceam, fericirea odraslelor merita nitica osteneala. 

Seara frumoasa, Boieri Dumneavoastra!

Cum se formeaza curcubeul

Stiti cum se formeaza curcubeul?

"Soarele are toate culorile din lume. Si cand ploua cu soare, apa de ploaie spala culorile de pe soare. Asa se face ca vedem noi curcubeul dupa ce ploua."

....le-a explicat, bineinteles, Doamna intr-o zi la gradi, dintr-o carte.