Mancare de varza cu aripi de curcan

Pentru week-end-ul acesta mi-au venit bunicii in vizita, spre bucuria copilului care, in secunda 2 si-a concediat parintii si a pus monopol pe bunica-sa: vreau sa ne jucam numa' noi doi! Nu ne trece la vrunu' prin cap sa protestam, zau asa....

Cum Bunica a facut cumparaturi, 'nainte sa plece spre capitala, niste aripi de curcan de mai mare frumusetea, am adaptat meniul in functie de materia prima existenta. Initial am zis sa facem ciorba dar am re-orientat-o spre o radauteana, de care stiu ca mananca Juniorul cu mare pasiune. Asta, insa, se face din piept de pui, asa ca am pus aripile la fiert in cea mai mare oala pe care o aveam. De fapt asta a fost doar intentia, ca cea mai mare oala pe care o am e mica pentru 3 aripi de curcan adica 6 ciolane numai bune....

Le-am pus si eu impartite 3 cu 3 in cele doua cele mai mari oale pe care le am, plus un piept de pui intr-una din ele.

Trec peste detaliile radautencei fiindca e prezentata pe aici pe undeva. Pentru mancarea de varza cu aripi de curcan (un fel de rata pe varza, doar ca nu macane), am luat 3 varzuci murate si le-am lasat la desarat in apa rece (am nimerit, nu eu, ci soacra-mea, o varza murata anul asta de mai mare frumusetea). In acest timp, aripile - cum ziceam 3 bucati adica 6 ciolane grozave, se fierbeau in liniste, spumuindu-le eu din cand in cand.
Cand au fost aproape fierte, le-am despartit. Pieptul de pui a ramas stapan peste mare parte din cantitatea de zeama (pentru radauteana, remember?) iar restul, vreo 2 litri jumate de supa, au ramas, cum zice englezul, in pending.

Am tocat marunt (ma rog, cat pot eu de marunt, ca e un mestesug care-mi cam scapa) varza murata, dupa care am mai dat-o o tura la apa rece. Intr-o cratita mare (de fapt cam oala mai larga) am incins cateva linguri de ulei si am pus varza si-am calit-o cateva minute pana a devenit un pic sticloasa. Dupa aceea am adaugat supa ramasa de la fiert aripile, am amestecat bine, am pus piper macinat si cimbru (cam o lingurita) si iar am amestecat sa fie toate cele distribuite uniform. Am asezat, apoi, aripile de curcan deasupra verzei si am turnat cam jumate de litru de suc de rosii, dupa care am lasat craticioiu la foc mic pe aragaz cam o ora (l-as fi bagat la cuptor dar era ocupat cu o paine ....).

In acest timp, cratita se amesteca la fel ca sarmalele: se ia de toarte si se misca circular, astfel incat continutul sa circule in plan orizontal, ca sa nu se lipeasca. Cand cuptorul s-a eliberat de paine, am bagat cratita cu varza  si-am mai tinut-o 45 de min si la cuptor. Ce-a iesit....a iesit o minunatie la care n-am apucat sa fac poze ca s-a  decimat rapid. Si nu se cade sa postez poze cu oase roase....

Smecherie de la Smaranda: mancarea de varza e ca painea, Boieri Dumneavoastra! Trebuie sa fie tihnita, sa stea mult si bine pe foc mic. Nu se face cu graba sau timpi precis determinati. Cel mai bine (de la Sanda Marin citire), mancarea de varza se face azi pentru a fi mancata maine. In egala masura, este o mancare destul de grasa, fara destula grasime nu are gust. Unele retete mentioneaza si 1-2 cepe calite dar mie imi place varza sa fie varza. Fara alte legume. Sucul de rosii sau bulionul, sa nu fie foarte mult, cat sa coloreze si sa dea gust, dar nu f concentrat pentru ca mancarea se tine mult pe foc si (iarasi parerea mea) gatitul indelung face sucul de rosii sa fie acid si mancarea bate in maro, nu in rosu, cum ar trebui. In privinta condimentelor, varza merge cu cimbru, punct! :) Pentru dependentii de adrenalina, serviti cu o mamaliga fierbinte si un mujdei de usturoi concentrat. Mmmmmmmmmmmmm!

Sa va miroasa in casa a varza cu cimbru, Boieri Dumneavoastra, si s-o savurati, cu aburi aromati, alaturi de cei dragi!