Supa de salata cu carnati de Plescoi

In we mi s-au refacut  rezervele de verzituri asa ca aseara, constatand eu pustia din frigider, m-am pus pe treaba: am facut ciorba (sau supa????) de salata. 

Vizigotul se vizigotzeste la bunicii din dotare, cu rasfat si aer curat, asa ca m-am apucat singurica de treaba, ceea ce mi-a permis sa-mi umble mintea in lung si-n lat....

Supa asta mi-aduce aminte de studentie, ca atunci am mancat-o prima data, trimisa, in traista, la borcan, de mama colegei mele de camera. Ea era ardeleanca si diferenta intre stilurile culinare a fost una dintre interactiunile culturale dintre noi. Bine-am zis ca era ardeleanca, fiindca amu' ii bucuresteanca....no, supa de salata de-o mancam noi atunci era clara, cu bucati mici si fine de slaninuta, rumenite doar cat trebuie si fara mare inghesuiala de frunze de salata....ceea ce mie nu prea mi-o iesit, dupa cum 'oti vedea acusica.....

Insa nu aveam slaninuta asa ca am folosit carnati de Plescoi....

Care-mi aduc si ei aminte de ceva si anume de un banc prost care zice ca-s facuti din 2 caini si 2 oi....Prost bancul, nu? Rusine cui l-a inventat, dar buna treaba o facut ca pe mine ma amuza oricand :)) Am avut niscai carnati adusi de la Buzau, picanti si afumati tocmai cat trebuie, cumparati proaspeti de la carmangeria de cartier. Care face si un babic mortal, dar asta este alta poveste. 

Avem, asadar, nevoie de urmatoarele:

- carnati de Plescoi (sau afumatura, slaninuta, kaizer, ceva...)

- ceapa si usturoi (eu am folosit verde)

- salata (ca sa ma dau o dimensiune a cantitatilor, salata sa fie, spalata si des-foiata de pe cotor, cam 60% din oala in care vreti s-o fierbeti)

- sare, piper

- 2 oua si cateva linguri de lapte

- ulei pentru calit si pentru prajit omleta

- apa

- smantana sau iaurt alb, pentru servit (optional). 

Am pus deci carnatii la prajit intr-o lingura de ulei si cand au inceput sa sfaraie si sa-si elibereze aromele, am pus peste ei ceapa si usturoiul tocat si am lasat amestecul la calit pana cand ceapa si usturoiul au devenit sticloase. In mod normal, in faza asta pun un pic de sare si piper ca sa se inmoaie mai repede legumele. De data asta insa am sarit peste asta fiindca nu stiam cat de sarata va fi supa de la carnati. 

Si amestecand eu in oala, cum va zisei, singura prin bucatarie, iar mi-a luat-o mintea razna. Stiti ce mi-am adus aminte? De ziua in care a murit M Jackson. Nu va ambalati ca nici fan nu-s nici marcata n-am fost. Dealtfel, cine ma cunoaste stie ca daca promovarea evenimentului in presa ar fi fost la jumate din cat a fost.....aflam, poate, dupa cateva luni, din intamplare...ca-s cam pe dinafara cu mass media si stirile. Alceva vream sa va povestesc: in dimineata respectiva eram in taxi, lasasem Vizigotul la gradi si mergeam spre birou. La semafor, din intamplare, taximetristul "meu" se opreste geam in geam cu un coleg de la aceeasi firma. Celalalt, glumetz si cu chef de la prima ora a diminetii se leaga de astalaltu. Zicee: "auzi ma, muri ala....idolu' tau....care e fanul meu, vazusi?" 

"Cine ma?" intreaba al meu.

"Pai ala, M Jackson, muri azi noapte!"

In fine, taximestristul meu era la fel de p-afara ca si mine, drept pentru care, in bucata de drum ramasa, a dat drumul la radio de am aflat si noi noutatea. Imi place la nebunie umorul care tine de limbaj si de exprimarile spontane si mi s-a parut geniala exprimarea celuilalt "idolu tau....care e fanul meu". Fantastic cum a creat imediat o ierarhie cat se poate de clara. Omul ala, ca tot veni vorba, e idolul meu. Adica-s fanul lui. Cand or afla asta fanii mei, sa te tii :)) 

Nah, numa la M Jackson nu ma gandeam io in timp ce gateam, dar mi s-a tras de la radioul dat f tare in bucataria de alaturi, care se aude mai bine chiar si decat daca era in bucataria mea. Si in etapa cu carnatii cantara M Jackson, asa mi-am adus aminte......

Sa revenim la oile noastre. Oile din carnatii de Plescoi, ca altele nu gateam.....Cand, cum ziceam, s-a sticlit ceapa, am adaugat apa si salata si am lasat la fiert, dar nu ma intrebati cat. Pana cand salata s-a inmuiat, fara sa se zdrentuiasca, sa ramana foile intregi, asa cum au fost puse. 

O smecherie, Boieri Dumneavoastra: nu taiati salata fasii prea subtiri ca iese prea imprastiata. De fapt, cel mai bine este sa fie rupta in bucati, fiindca metalul cutitului oxideaza bunaciunile (adica vitaminele) din frunze. 

Cat timp supa se fierbe, nu sedeti cu gandul dus cum am facut eu mai adineauri: luati la bataie 2 oua cu cateva linguri de lapte si prajiti o omleta simpla. Cand e gata, scurgeti de grasime, daca e in exces, si tocati cubulete (mie mi-a iesit mai patratele, nu cubulete). 

Cand s-a fiert salata am gustat de sare si piper (se mai cerea sare, dar piper nu, ca lasasera carnatii picanteria), am pus bucatile de omleta peste ea  si am gatat supica. Eu am mancat dreasa cu smantana, dar poza ceea nu v-o arat ca s-a mazarat smantana :)). Oricum, o supa grozava primavara si in orice anotimp al anului. 

S-aveti zile frumoase si cu bunatati la masa, Boieri Dumneavoastra!