FIINDCA

Se spune ca foamea e cel mai bun bucatar. Da' pasiunea e cel mai bun condiment......

miercuri, 20 octombrie 2010

Muschi de somon

Mai tineti minte glumele alea de cand eram mici cu fabrica de impachetat fum, cu buzele de gaina si cu picioarele de peste? Asa si io cu muschiu de somon la Vizigot....... sa va povestesc!

Singura hrana cat de cat apropiata de junk food pe care o primeste - rar!!! - sunt crochetele acelea de peste zise si fish fingers. Dreptu-i ca-n rest nici nu prea sa indeamna el catre interzise fiindca, pe langa educatia de acasa, a fost indoctrinat si la gradi despre cat de rele-s produsele fast food, chipsurile, sucurile acidulate, etc etc. In combinatie cu prea cunoscutul Sportacus - ma inclin in fata realizatorilor, oricat de stupizele vad eu povestile, cu ochii mei de om mare - este fan bomboane sport si mancare preparata la domiciliu.

In materie de peste, m-am laudat deja cu Dorada Doricioasa.....no, bine, peste-peste,  da ocazional mai are omu chef sa gateasca si-altceva. Si ma plimbam eu prin supermarket in cautare de idei de gatit cand mi-au cazut ochii pe niste file-uri de somon congelate. Ei, da, erau mai bune proaspete, dar la supermagazinul din colt erau destul de bune si alea.

Asa ca la cina am gatit somonul la tigaie, impreuna cu niste legume la cuptor. Pentru siguranta, am tigait si niste file de purcel, sa previn inanitia mofturosilor. S-a dovedit ulterior ca nu era nevoie, ca pana si tati a cerut somonu 'naintea porcului, ceea ce e lucru mare, credeti-ma ! Vizigotul a vazut pe masa cutia in care fusesera file-urile congelate si a jubilat: crocheteeeeee ! Cum nu aveam energie in chiar clipa aia sa-l contrazic, am facut pe mortu-n papusoi. La masa insa, incantata de incantarea cu care manca el presupusele crochete, m-au luat remuscarile si i-am marturisit, cu fereala, ca de fapt nu-s crochete, ci somon. Maaare dezamagire, ca lui de fapt nu-i place somonu - asta dupa ce halise jumate de bucata. Si-atunci l-am vrajit: nu era orice fel de somon, ci partea cea mai buna a somonului, muschiul !!! M-a ajutat si tati cu descrierea detaliata a infatisarii somonului si a importantei muschiului de somon! No, Vizigotul a parut satisfacut si-a continuat sa carabaneasca bunatatile pe bulevardul gatului.

Asadar, Boieri Dumneavoastra, retata de Muschi de somon la tigaie !
Aveti nevoie de cate o bucata de .... muschi de somon :) pentru fiecare mancau. Se pun bucatile (decongelate, daca e cazul, adica daca au fost congelate mai nainte) la marinat in sos teriyaki (nu-s sigura cum se scrie.....) plus ceva sare si piper. Minim 30 minute, ba chiar ar fi bine sa stea o ora.

Dupa aceea se incing 2-3 linguri de ulei de masline intr-o tigaie (merge si unt , dar am zis sa fie mai usurel) si se pun la prajit muschiuletii. La foc moderat spre iute, 3-4 minute pe fiecare parte. Cand sunt rumene peste tot, se adauga jumate de pahar de vin alb si se lasa, cu capac, inca 2-3 minute pana dispare si vinul. Gata!

Se servesc fierbinti, cu lamaie picurata din belsug, alaturi de garnituri din legume, orez sau ce vrea boieru'. Daca nu se manca la masa respectiv, is bune in tartine cu unt, lamaie si castraveciori murati, a doua zi la micul dejun sau oricand va ia foamea.

Gata, asta fuse Muschiul de somon!

4 comentarii:

  1. bu hu hu!

    pai nu i-oi spune eu adevarul? ca atunci cand m-ai parat ca prajiturile cumparate nu sunt facute de manutele astea doua si ca nu eu am facut (!) ardeiul si rosiile!

    altfel, simplu si bun, cum imi place mie :*

    RăspundețiȘtergere
  2. Hai mai doamna ca e doar o usoara denaturare a adevarului, zau asa!
    Nu era bine sa-ti cant io in struna si, in loc sa zic adevaru la copil, sa-ti cer reteta de mini-amandine? si dupa aia sa te bag in gura lupului ca nu-mi ies ca ale tale?

    eeeeee......

    RăspundețiȘtergere
  3. he he he >:]

    ar fi fost vina ta la faza cu amandinele. mie imi ies intotdeauna >:]

    RăspundețiȘtergere

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...