Deci declar deschis sezonu' de gratare

Cu capul cam cat banitza de la o posibila raceala (sper sa scap, totusi, pana la urma) si complet iritata de faptul ca nu se pot (sau se pot? ) posta comentarii pe blog - care vreti sa comentati aveti la dispozitie sectiunea contact, ca de dres setarile de blogspot nu mai am nervi - ma gandeam sa ma laud cum am petrecut we trecut.
Am tulit-o catre plaiurile buzoiene in viteza trenului, hotarati sa facem o prima iesire la iarba verde din gradina de langa padurea Spatarului, ce era pe vremuri, cum zice povestea, parte a Codrilor Vlasiei. Programul era bine pus la punct: padure pentru urzici si alte ierbaciuni de primavara, munca in curte pentru ajutat bunicii, gratar de ... fructe de padure :), relaxare, iar duminica peste, sa fim in ton cu traditia, ca a fost dezlegare la peste. A fost doar pentru admirabilii care tin post, noi istialaltii de ne-am porcait cu porcarii la gratar nu aveam nici o dezlegare, da' vorba ceea, traditia e traditie!
Asa ca sambata dimineata am pornit cu drag si spor. In prima faza, baietii au luat greblele la treaba si au curatat jumate de curte. Intre timp, ma sustrag miseleste de la activitatile utile si pozez vestitorii primaverii de prin curte: primele narcise inflorite, mandria bunicii. Dupa cum se vede, eu nu ma prinsesem inca de existenta unei optiuni numite prim plan, la aparatul foto......

 No, pana sa se epuizeze baietii de atata treaba prin curte, i-am manat cu japca spre padure, ca buruienile nu s-aduna singure si noi aveam obieciv clar: salata de prapadie si untisor si fiertura de urzici.

Alte flori, alte poze neclar....dar ii dau eu de cap, lasa....

In padure solul era acoperit de un covor nu foarte gros dar compact de frunze moarte, indesit si de zapada ce-a potopit toate cele. Imi place in poza asta ca se vede cum plantutele de primavara razbat prin covorul de frunze.

Si-am gasit si papadia! (cam odata cu optiunea de prim plan la aparatul foto). Asta de-o vedeti aci e printre cele mai mari, in rest doar prapadii micute si abia itite de sub frunze, de era arta si precizie mai intai sa le dezvelesti si dupa aia sa le scoti spre recoltare. Migala in toata regula!

Uite alta!

No...am umblat cat am umblat, am gasit in cele din urma si urzici in care ne-am infipt eu si bunica, dotate cu manusi, sa culegem. Alta migaleala, ca erau micute si fragede si trebuiau cautate la baza betzelor uscate de plante de toamna trecuta. Fara prea mare osteneala am reusit sa ma cam umplu de basici, cu toate manusile din dotare, ba m-am si razuit in niste bete de trebe sa port maneci lungi toata saptamana.

Cu truda si osteneala am reusit sa umplem o sacosa bunicica din fiecare buruiana dorita - prapadie, urzici si untisor - si 'napoi la curte. Ca de-acuma carnea s-o fi dezghetat si gratarul era numa bun de incins.

Asa ca am conlucrat la pregatirea mesei, care cu gratarul, care cu salata...care cu greblele, ca aveau baietii un obiectiv, sa curete toata curtea pana seara. Dupa aia si-au dat seama ca trebuia curatata si de o gramada bunicica de crengi ramase de la tuns pomii, crengi care trebuiau maruntite si dupa aia stivuite la locul lor....dar sa nu anticipam....

Gratarul fumega:

 Masa in aer liber era decorata de sarbatoare cu o parte din trofeele de la padure:

 In sfarsit, masa gata! Gratar cu salata. Poza e de exemplificare, aspectul lasa de dorit dar gustul a fost divin!

Daaar, nu ne-am lungit mult cu masa, curtea astepta sa fie curatata, prapadia la fel...de urzici s-a ocupat bunica, eu eram in pericol de bube permanente daca mai puneam mana pe ele.

Si din vorba in vorba a venit si seara. Fara sa ne dam seama terminasem toata treaba. Mai spre final m-au pacalit chiar si pe mine sa dau la grebla si topor vreo ora jumate de am facut o febra musculara de toata frumusetea. Intr-un final am ajuns franti acasa si, dupa cate un dush rapid, a urmat odihna bine-meritata.

A doua zi, se vaita care cum putea: ba de umeri, ba de incheieturi, Vizigotul de nas infundat....Greu cu reacomodarea asta cu aerul curat si miscarea in natura.

Nu ne-am lasat pe tanjala si am prestat si partea a doua a planului: pastravi la gratar:

Pe care i-am mancat cu mamaliga calda si, dupa preferinte, cu saramura cu mult patrunjel verde sau mujdei cu urzici (adica mujdei fff concentrat in care am pus piure simplu de urzici). Foarte bun! 

Si-am mai petrecut juma de zi in aer liber dupa care am luat calea Capitalei, multumiti de we in aer liber si de cate am facut in 2 zile. A, eu am facut si una in plus, tot in premiera pe anul asta, o insolatie de am ajuns acasa cu greata, frisoane, dureri de cap si piele inrosita pe fata, brate si decolteu! Ca sa fie de neuitat.....

Ei, asta fuse. S-a deschis sezonul, de-acu greu ne mai prinzi in oras in we. 

S-aveti we insorite, Boieri Dumneavoastra!