Azi o postare complexa, Boieri Dumneavoastra!
In primul rand ca am primit plicul cu calculatia impozitului pe cladiri de la Primaria Sect 3. Desi plicul a aparut azi in cutia postala, scrisoarea dinauntru ma informeaza ca pana la data de ....... (si chiar asa scrie, puncte puncte) am de platit suma de X lei, suma la care am o reducere de 10% daca platesc pana in 31.03.2012. Wooooow, mi-am zis, ce noroc pe mine! Dat fiind ca plicul are stampila postei de 26 martie, oamenii aia chiar au acoperire. Cine sa ma creada pe mine ca, desi verific, pe cuvant de onoare, cutia postala in fiecare zi, abia azi l-am gasit? E doar vina mea ca nu beneficiez de reduceri fiindca-s comoda si nu ma mobilizez, clar. Ei, lasa, macar ma mangai cu ideea ca alimentez bugetul de stat spre binele nostru al tuturor, nu?
A doua e din categoria Proud Parents: Azi cand am plecat de la sala de tenis mi-am lasat lapt pe biroul antrenorului. Am speranta si increderea in oamenii de acolo ca in ziua in care mi-oi uita copilul, mi-l aduce careva acasa ca mititelu stie unde sta, recita adresa fara gres. Ceea ce voiam sa povestesc e altceva. Mi-am dat seama de omisiune abia acasa, in fata blocului si ne-am intors la sala. Ceea ce a provocat, pe buna dreptate, frustrari vizigotesti. Omul era obosit dupa antrenament si ma-sa il plimba aiurea prin oras. Cu taxiul, dar oricum, nu era in program si asta-l scoate din papuci, abaterea de la program. Ajunsi acasa cu tot cu inculpatul laptop, am marait de cateva ori unu la altu asa, de vara, cat sa ne eliberam de nervi, am stabilit ca el e suparat pe mine si are dreptate, dar ca trebe sa ne comportam normal ca se poate si mai rau. S-a apucat sa finalizeze un lego care, ca intotdeauna cand e nervos, nu-i iesea, asa ca a trebuit sa i-l iau de sub nas si sa-l conving ca o sa-i iasa cand va fi mai calm. Dupa care s-a inchis in camera lui explicandu-mi ca nu e suparat pe mine ci pe situatie si vrea sa se linisteasca un pic. Chestiune pe care o respect pentru ca imi arata ca a inceput sa stie cand trebuie sa se distanteze de o situatie tensionata.
Asa ca m-am apucat fericita sa fac o pizza la care, spre imblanzirea adversarului, am folosit si ceva porumb dulce. Din care conserva jumatate am pus intr-o ceasca si i-am dus-o Vizigotului, spunandu-i ca incerc sa-mi cumpar iertarea cu o ceasca de ceva bun. Da, stiu, din pct de vedere pedagogic e total nepedagogic sa iti rascumperi iertari si sa faci copilul sa creada ca astfel drege o situatie, cunosc si toate teoriile legate de recompense si pedepse, etc etc. Ca dovada ca l-am crescut bine si ca avem de ce sa fim Proud Parents, raspunsul a fost:
"Stiu ca mi-ai fi dat ceva bun oricum si stii ca te-as fi iertat oricum, dar e un joc care-mi place, asa ca poate-l mai jucam si altadata!".
Mie asta-mi arata ca stie sa-si managerizeze anumite trairi, ca stie ca iertarile nu se cumpara, doar se dau sau nu se dau, ca stie ca dragostea si grija noastra sunt neconditionate si, nu in ultimul rand, ca stie sa se joace, chiar cand e amarat.
Dupa care a venit sa fure un pumn de praz tocat rondele ca cica merge cu porumbu. Degustibus....stiti Domniile Voastre.
No, si dupa atatea divagatii am ajuns si la bucatareli. Ieri, cum ziceam, facui o minune de paste cu pui, urzici si capere de au innebunit baietii. Pentru inceput, sa va zic de sosul de urzici cu usturoi sau, cum se numeste in casa, mujdei de urzici. Eu zisesem sa ii zic pesto de urzici, dar pesto e alta mancare de ....verziciune, asa ca m-am abtinut. Reteta, pentru cine iubeste aceste minunate, gustoase, revigorante si absolut minunate verdeturi de primavara, e una tare simpla. Pornim de la premisa ca tot boieru fierbe niscai ture de urzici in primavara, asa ca peste etapa asta trec. Ingredientele sunt dupa cum urmeaza:
- 2 capatani de usturoi, maricele
- o ceasca de urzici oparite in apa cu sare (o ceasca de produs finit, nu luati o ceasca de urzici crude sa le opariti ca obtineti o lingurita)
- un praf de sare
- 2 linguri de ulei de masline
- zeama de la jumatate de lamaie
Curatati usturoiul si-l zdrobiti, dupa care-l frecati cu sare pana devine o alifie. Adaugati uleiul cu picatura, amestecand ca la maioneza. Alternativ cu uleiul, turnati zeama de lamaie, sa inmulteasca alifia. Cand e gata minunea, adaugati urzicile si amestecati bine. Daca se mai cere (adica daca amestecul e prea cretos) mai adaugati ulei si omogenizati bine. Produsul finit miroase a verde, duhneste a usturoi si are consistenta unui sos verde (da verrrrrrrde) si gros:
Utilizarea lui de baza e ca sos pentru friptura - de orice fel, dar in top e cea de pui la cuptor - sau pentru cartofi pai. De fapt Vizigotu e in stare sa-l manance cam cu orice ......
Ei, si cum am facut eu acest mujdei vineri seara langa niste, cum ziceam, cartofi pai cu piept de curcan, si mi-a ramas, ieri la pranz, in viteza provocata de lalaitul toata dimineata pe la cumparaturi, am optat pentru paste. Cu ce paste? Cu pui paste, au zisara baietii. Bine bine, pui, pui, dar mai ce pe langa pui? Ca tocmai ce au decis ei, asa, dupa capul lor, ca gata, de acu incolo utilizam numa legumele, fructele si verdeturile care-s de sezon. Pe care, adica, ni le da natura in mod natural, si nu sera sau strainezia. Ok, asta inseamna ca in acest moment, nafara de urzici si alte buruieni paduroase, am la dispozitie ceapa in cateva variante, usturoi la fel, praz si....si bunavointa! Nu tu un ardei rosu, nu tu o rosie, nu tu un dovlecel....mey, ca bine v-ati gandit! In nemernicia mea, ca un caine turbat (nu, cum am mai zis, n-am muscat mana regelui meu, insa ma gandesc, iarasi, la Maestrul Dinica) i-am lasat pe ei sa cumpere legume-fructe si m-am ales cu principii.....
Asa, daca inca nu v-ati oripilat de divagatii, poate va zic si reteta. Ideea era ca ne-avand in casa un ardei gras, o rosie, un dovlecel, un etc, ceva, din importa sau autohtone, mi s-au facut ochii roata dupa alte variante de paste cu pui si legume (hai, nu zau, care legume?).
Asa s-au nascut Pastele cu pui, urzici si capere, paste care, trebe sa recunosc cinstit, au iesit extraordinar de bune si gustoase.
Aveti nevoie, pe langa viteza, inspiratie si o familie infometata, de urmatoarele:
- paste (lungi am folosit eu), cam o treime de pachet pentru 3-4 persoane infometate
- un piept de pui taiat cubulete
- pentru marinata puiului: piper, busuioc cam o lingurita, o galgaitura de ulei de masline, un paharel de bere (oridecare prisoseste, nu conteaza), zeama de la jumate de lamaie. Daca e timp, puneti puiul la marinat, la rece, macar o ora. Daca nu, doar moscoliti-l cu marinata si dati-i inainte cu reteta.
- praz - 2 segmente de aprox 30 cm bucata, feliate subtirel
- ceapa verde - 2-3 fire, pentru aspect, tocate marunt
(ambele amandoo de mai sus se pot inlocui cu ceapa, sau se poate pune doar ceapa verde, sau doar praz, dar combinatia praz+ceapa mi se pare cea mai savuroasa)
- o capatana de usturoi, curatata si taiata feliute
- 3 linguri de capere in saramura, puse la desarat la inceputul gatitului si folosite la vremea lor
- 3 linguri (maricele) de mujdei de urzici, cum l-am explicat mai sus.
Prima miscare e sa puneti apa la fiert pentru paste. Se fierb, evident, conform indicatiilor de pe ambalaj. Ideea e ca momentul in care puneti pastele la fiert sa coincida cu momentul in care incepeti, intr-o tigaie alaturata, bine incinsa, sa faceti restul. Mai intai puneti in tigaia incinsa cuburile de pui, cu tot cu marinata, si le ametiti pana se albesc binisor pe toate partile si incep a se rumeni. Adaugati apoi ceapa, prazul si usturoiul si mai gatiti maxim 5 minute, la foc maricel, pana ce ceapa se sticleste binisor. Dregeti de sare si piper in conformitate cu gustul cunoscut al familiei.
Acum urmeaza miscarea geniala: mutati pastele fierte in tigaia cu prajeala, mentinuta pe foc mic-mijlociu. Amestecati o tura. Adaugati caperele scurse de apa si mujdeiul de urzici.
Mai amestecati o tura. Ajutati imprastierea verziciunilor in tigaie cu 1-2 polonice din apa in care au fiert pastele. Omogenizati. Daca pare prea zemos, mai clocotiti jumate de minut. Gata!
Impartiti in farfurii individuale si serviti. Optional se poate adauga parmezan (sau ce branza va place) ras deasupra. Obligatoriu maturii ar savura un pahar de vin alaturi. Poza cu minunea finala n-am (adica am da nu v-arat) caci, cum ziceam si azi dimineata, am uitat aparatu ala bun la birou si ala vechi nu a prins minunea in minunatia ei.
Noi am fost tare incantati de combinatia asta. Incercati, n-are ce sa nu va placa!
Seara frumoasa, Boieri Dumneavoastra!
In primul rand ca am primit plicul cu calculatia impozitului pe cladiri de la Primaria Sect 3. Desi plicul a aparut azi in cutia postala, scrisoarea dinauntru ma informeaza ca pana la data de ....... (si chiar asa scrie, puncte puncte) am de platit suma de X lei, suma la care am o reducere de 10% daca platesc pana in 31.03.2012. Wooooow, mi-am zis, ce noroc pe mine! Dat fiind ca plicul are stampila postei de 26 martie, oamenii aia chiar au acoperire. Cine sa ma creada pe mine ca, desi verific, pe cuvant de onoare, cutia postala in fiecare zi, abia azi l-am gasit? E doar vina mea ca nu beneficiez de reduceri fiindca-s comoda si nu ma mobilizez, clar. Ei, lasa, macar ma mangai cu ideea ca alimentez bugetul de stat spre binele nostru al tuturor, nu?
A doua e din categoria Proud Parents: Azi cand am plecat de la sala de tenis mi-am lasat lapt pe biroul antrenorului. Am speranta si increderea in oamenii de acolo ca in ziua in care mi-oi uita copilul, mi-l aduce careva acasa ca mititelu stie unde sta, recita adresa fara gres. Ceea ce voiam sa povestesc e altceva. Mi-am dat seama de omisiune abia acasa, in fata blocului si ne-am intors la sala. Ceea ce a provocat, pe buna dreptate, frustrari vizigotesti. Omul era obosit dupa antrenament si ma-sa il plimba aiurea prin oras. Cu taxiul, dar oricum, nu era in program si asta-l scoate din papuci, abaterea de la program. Ajunsi acasa cu tot cu inculpatul laptop, am marait de cateva ori unu la altu asa, de vara, cat sa ne eliberam de nervi, am stabilit ca el e suparat pe mine si are dreptate, dar ca trebe sa ne comportam normal ca se poate si mai rau. S-a apucat sa finalizeze un lego care, ca intotdeauna cand e nervos, nu-i iesea, asa ca a trebuit sa i-l iau de sub nas si sa-l conving ca o sa-i iasa cand va fi mai calm. Dupa care s-a inchis in camera lui explicandu-mi ca nu e suparat pe mine ci pe situatie si vrea sa se linisteasca un pic. Chestiune pe care o respect pentru ca imi arata ca a inceput sa stie cand trebuie sa se distanteze de o situatie tensionata.
Asa ca m-am apucat fericita sa fac o pizza la care, spre imblanzirea adversarului, am folosit si ceva porumb dulce. Din care conserva jumatate am pus intr-o ceasca si i-am dus-o Vizigotului, spunandu-i ca incerc sa-mi cumpar iertarea cu o ceasca de ceva bun. Da, stiu, din pct de vedere pedagogic e total nepedagogic sa iti rascumperi iertari si sa faci copilul sa creada ca astfel drege o situatie, cunosc si toate teoriile legate de recompense si pedepse, etc etc. Ca dovada ca l-am crescut bine si ca avem de ce sa fim Proud Parents, raspunsul a fost:
"Stiu ca mi-ai fi dat ceva bun oricum si stii ca te-as fi iertat oricum, dar e un joc care-mi place, asa ca poate-l mai jucam si altadata!".
Mie asta-mi arata ca stie sa-si managerizeze anumite trairi, ca stie ca iertarile nu se cumpara, doar se dau sau nu se dau, ca stie ca dragostea si grija noastra sunt neconditionate si, nu in ultimul rand, ca stie sa se joace, chiar cand e amarat.
Dupa care a venit sa fure un pumn de praz tocat rondele ca cica merge cu porumbu. Degustibus....stiti Domniile Voastre.
No, si dupa atatea divagatii am ajuns si la bucatareli. Ieri, cum ziceam, facui o minune de paste cu pui, urzici si capere de au innebunit baietii. Pentru inceput, sa va zic de sosul de urzici cu usturoi sau, cum se numeste in casa, mujdei de urzici. Eu zisesem sa ii zic pesto de urzici, dar pesto e alta mancare de ....verziciune, asa ca m-am abtinut. Reteta, pentru cine iubeste aceste minunate, gustoase, revigorante si absolut minunate verdeturi de primavara, e una tare simpla. Pornim de la premisa ca tot boieru fierbe niscai ture de urzici in primavara, asa ca peste etapa asta trec. Ingredientele sunt dupa cum urmeaza:
- 2 capatani de usturoi, maricele
- o ceasca de urzici oparite in apa cu sare (o ceasca de produs finit, nu luati o ceasca de urzici crude sa le opariti ca obtineti o lingurita)
- un praf de sare
- 2 linguri de ulei de masline
- zeama de la jumatate de lamaie
Curatati usturoiul si-l zdrobiti, dupa care-l frecati cu sare pana devine o alifie. Adaugati uleiul cu picatura, amestecand ca la maioneza. Alternativ cu uleiul, turnati zeama de lamaie, sa inmulteasca alifia. Cand e gata minunea, adaugati urzicile si amestecati bine. Daca se mai cere (adica daca amestecul e prea cretos) mai adaugati ulei si omogenizati bine. Produsul finit miroase a verde, duhneste a usturoi si are consistenta unui sos verde (da verrrrrrrde) si gros:
Utilizarea lui de baza e ca sos pentru friptura - de orice fel, dar in top e cea de pui la cuptor - sau pentru cartofi pai. De fapt Vizigotu e in stare sa-l manance cam cu orice ......
Ei, si cum am facut eu acest mujdei vineri seara langa niste, cum ziceam, cartofi pai cu piept de curcan, si mi-a ramas, ieri la pranz, in viteza provocata de lalaitul toata dimineata pe la cumparaturi, am optat pentru paste. Cu ce paste? Cu pui paste, au zisara baietii. Bine bine, pui, pui, dar mai ce pe langa pui? Ca tocmai ce au decis ei, asa, dupa capul lor, ca gata, de acu incolo utilizam numa legumele, fructele si verdeturile care-s de sezon. Pe care, adica, ni le da natura in mod natural, si nu sera sau strainezia. Ok, asta inseamna ca in acest moment, nafara de urzici si alte buruieni paduroase, am la dispozitie ceapa in cateva variante, usturoi la fel, praz si....si bunavointa! Nu tu un ardei rosu, nu tu o rosie, nu tu un dovlecel....mey, ca bine v-ati gandit! In nemernicia mea, ca un caine turbat (nu, cum am mai zis, n-am muscat mana regelui meu, insa ma gandesc, iarasi, la Maestrul Dinica) i-am lasat pe ei sa cumpere legume-fructe si m-am ales cu principii.....
Asa, daca inca nu v-ati oripilat de divagatii, poate va zic si reteta. Ideea era ca ne-avand in casa un ardei gras, o rosie, un dovlecel, un etc, ceva, din importa sau autohtone, mi s-au facut ochii roata dupa alte variante de paste cu pui si legume (hai, nu zau, care legume?).
Asa s-au nascut Pastele cu pui, urzici si capere, paste care, trebe sa recunosc cinstit, au iesit extraordinar de bune si gustoase.
Aveti nevoie, pe langa viteza, inspiratie si o familie infometata, de urmatoarele:
- paste (lungi am folosit eu), cam o treime de pachet pentru 3-4 persoane infometate
- un piept de pui taiat cubulete
- pentru marinata puiului: piper, busuioc cam o lingurita, o galgaitura de ulei de masline, un paharel de bere (oridecare prisoseste, nu conteaza), zeama de la jumate de lamaie. Daca e timp, puneti puiul la marinat, la rece, macar o ora. Daca nu, doar moscoliti-l cu marinata si dati-i inainte cu reteta.
- praz - 2 segmente de aprox 30 cm bucata, feliate subtirel
- ceapa verde - 2-3 fire, pentru aspect, tocate marunt
(ambele amandoo de mai sus se pot inlocui cu ceapa, sau se poate pune doar ceapa verde, sau doar praz, dar combinatia praz+ceapa mi se pare cea mai savuroasa)
- o capatana de usturoi, curatata si taiata feliute
- 3 linguri de capere in saramura, puse la desarat la inceputul gatitului si folosite la vremea lor
- 3 linguri (maricele) de mujdei de urzici, cum l-am explicat mai sus.
Prima miscare e sa puneti apa la fiert pentru paste. Se fierb, evident, conform indicatiilor de pe ambalaj. Ideea e ca momentul in care puneti pastele la fiert sa coincida cu momentul in care incepeti, intr-o tigaie alaturata, bine incinsa, sa faceti restul. Mai intai puneti in tigaia incinsa cuburile de pui, cu tot cu marinata, si le ametiti pana se albesc binisor pe toate partile si incep a se rumeni. Adaugati apoi ceapa, prazul si usturoiul si mai gatiti maxim 5 minute, la foc maricel, pana ce ceapa se sticleste binisor. Dregeti de sare si piper in conformitate cu gustul cunoscut al familiei.
Acum urmeaza miscarea geniala: mutati pastele fierte in tigaia cu prajeala, mentinuta pe foc mic-mijlociu. Amestecati o tura. Adaugati caperele scurse de apa si mujdeiul de urzici.
Mai amestecati o tura. Ajutati imprastierea verziciunilor in tigaie cu 1-2 polonice din apa in care au fiert pastele. Omogenizati. Daca pare prea zemos, mai clocotiti jumate de minut. Gata!
Impartiti in farfurii individuale si serviti. Optional se poate adauga parmezan (sau ce branza va place) ras deasupra. Obligatoriu maturii ar savura un pahar de vin alaturi. Poza cu minunea finala n-am (adica am da nu v-arat) caci, cum ziceam si azi dimineata, am uitat aparatu ala bun la birou si ala vechi nu a prins minunea in minunatia ei.
Noi am fost tare incantati de combinatia asta. Incercati, n-are ce sa nu va placa!
Seara frumoasa, Boieri Dumneavoastra!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu