Gulas de vita (parerea mea!)

Cand am fost in Budapesta am gasit in Piata Centrala un loc unde se mananca, pe principul zis "la varice", mancare traditionala si gospodareasca la cazan. Trebe sa fac o paranteza si sa menionez ca, dupa vizita la Viena acum 2 ani si cea la Budapesta de anul asta, sunt complet in ceata asupra a ceea ce inseamna, de fapt, gulas. S-ar parea ca de fapt e o supa, dar in Ardeal gulasul e de felul 2. In Buda, la un restaurant traditional, am dat de un foarte sever domn chelner care mai avea putin si ne dadea si 2 peste ceafa ca debitam prostii cum ar fi acelea ca gulasul ar fi de felul 2, ca ceea ce ne serveau ei ca mancare inabusita de vita cu galuste ar fi cu dumplings - ca alea-s englezesti - sau ca ar fi asemenator cu spatzle-le nemtesti sau, culmea obrazniciei, ca ar semana cu gnochi talienesti.....ca n-a reusit sa ne lamureasca si anume cum e corect ramane dupa virgula...

Si cum ziceam, puteai savura la tarabele din Piata Centrala - daca mergeti cautati un loc, la etaj, cam pe la jumatea zonei cu mancare, unde serveste o tanti mai plinuta, tunsa scurt si oxigenata, acolosha e bun tare mancarea - puteai savura, zic, aceasta chestie de io-i zic gulas, de fapt o mancare nabusita de carne de vita cu sos rosu si galusti micute de faina, sarmale uriase cat talpa lu fi-miu (nu glumesc), carnati cat antebratu de lungi, mancare de varza ca la mama acasa si multe alte asemenea deliciii de cazan. Din cate mi-am dat seama, locul e o atractie turistica, fiindca am fost in doua randuri si de fiecare data am impartit masa cu diverse natii. Un fel de a spune ca era masa, ca daca prindeai un colt de masa sa sprijini farfuria si sa poti manca in timp ce te inghionteau si impingeau cei ce treceau, era bine, dar mancarea, repet, e atat de buna si atmosfera e atat de pitoreasca incat nu te deranjeaza nimic. Si-s de toti oamenii acolo, daca gasiti o data o masa la care toti vorbesc aceeasi limba, e mare lucru. Iar dupa ce se umple burta si calatoru se moleseste, e interesant de observat cum limbajul semnelor e universal, indiferent ce limba vorbesti il intelegi pe celalalt cand te pofteste, cu gura plina, prin semne, sa pui farfuria pe aia 20 cm patrati care tocmai s-au eliberat.....F interesant, serios.

Buon, si azi bantuind eu prin casa, deprimata si de statul in casa, si de viroza fiului, si de aglomeratia de treburi de birou care trebe facute acasa si, nu in ultimul rand, de ploaia de afara, ma tzuca mintea sa gatesc carne de vita. Noooo, si de la vita la gulasu de vita din Piata Centrala cat credeti c-o fost????
Amu sa ne intelegem: habar nu am cum e de fapt gulasul. Daaar, pana una alta, pt mine, gulasul e carnea aia buna buna nabusita in sos rosu de la tanti din Piata Centrala, cu tot cu galuscutele ei.

Asa ca m-am pus pe treaba si am facut Gulas de vita cu taitei de casa.


De taitei nu va mai povestesc ca asta facui tot we, am taitei lati si ingusti sa-mi pun si in cap, de fapt asta-i si un alt motiv pt care m-am apucat, trebuia sa valorific si taiteii.
Pentru gulas avem nevoie de:
- carne de vita - cam 400 gr cred ca aveam eu
- 4-5 linguri ulei de masline
- 3 cepe
- 1 lingurita de semninte de chimen
- 1/2 lingurita boia dulce si iute - aici stabiliti singuri proportia cata dulce cata iute. Eu am pus iute cat un bob de mazare si restul dulce.
- 3 cani apa fierbinte
- 1 cana rosii conservate in suc propriu - am pus doar rosiile, voiam pulpa de rosii, nu lichid suplimentar. Dar  cred ca merge si bulion sau suc de rosii in aceeasi cantitate
- 1 foaie de dafin
- sare si piper negru
- 2 lingurite de otet alb
- 1 lingurita de zahar


Am taiat carnea de vita in cuburi potrivite si am pus-o la prajit in uleiul incins in - foaaaarte important - tuciul meu de fonta smaltuita. Cel mic. Ca am 2, la un moment dat mi s-a pus pata ca vreau vase de fonta si mi-am luat vase de fonta. Mai intai unul mare, greu, dar incapator, de trebuia sa fac training motivational sa-l misc din loc, si dupa aia unul mai micusor, de pot sa-l misc fara sa se lase cu intinderi musculare. Dar ce mancare faina iese in ele....merita osteneala.
No, si carnea de vita pusa in uleiul incins, pe foc mediu, la inceput sfaraie, dupa aia se albeste, dupa aia lasa zeama, dupa aia se inabusa si piere zeama....la un moment dat incepe iar sa sfaraie. Atunci se pune ceapa taiata feliute subtiri, se amesteca, se lasa si ea la sticlit si pierit zeama, se adauga semintele de chimen si boiaua, se mai amesteca vreo cateva minute - sa se prajeasca semintele de chimen, dar sa nu se arda - si se stinge cu ale 3 cani de apa. Cand revine iar la clocot, se da focul mai mic si se lasa cam 20 de minute sa se patrunda carnea. Dupa aceea, se adauga restul - rosiile, foaia de dafin, sare si piper pe gustate, otetul si zaharul. Dupa care se mai lasa, la foc mic, domol, amestecand din cand in cand, inca minim o ora si jumatate.

In poza se vede micul tuciu si o ureche din marele tuciu. Mari personaje in bucataria mea!

In ultimele 20 minute fierbeti pastele - eu avusei, cum ziceam , taitei lati facuti de baieti, si cand sunt gata pastele, le serviti cu multa bunaciune de-asta deasupra.

Gustul fuse ca cel din Budapesta. Consistenta un pic mai lichida, dar data viitoare fierb mai mult. Si o sa incerc si cu galuscute, sa fie la fel ca acolo. Oricum, din ce va zisei mai sus, a ramas ca la vreo 3 linguri de sos cu carne. Mare mandrie pe mine cand reusesc sa gatesc fara portii reziduale. Ca oricum nu se mananca prea mult mancare ramasa de pe o zi pe alta.

Noua ne-a placut. Unde mai pui ca e si f comod de facut.

Saptamana frumoasa, Boieri Dumneavoastra!