Pulpa de miel la tava, cu miere si cimbru lamaios, cartofi noi copti si sos dement(a)

Demult visam la asta! Visam la un nivel foarte intelectual si teoretic fiindca trebuie sa marturisesc, Boieri Dumneavoastra, ( dar n-am sa recunosc asta niciodata in fata altcuiva) ca nu-s asa mare fan al carnii de miel. Savurez un drob si-o friptura de Paste, daca-s gatite in familie, dar aici se cam opreste pasiunea mea. Dar o gatesc cu placere pentru ceilalti.

Am tot auzit de combinatia dintre friptura de miel si menta, fie ea, menta, sub forma de sos sau, mai americaneste, jeleu. Dar n-am executat niciodata asa ceva. Drept pentru care ieri, cand am dezghetat o pulpa de miel ("Mamiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii, cand mancam si noi miel? Friptura de miel, adica.) si am realizat ca am in frigider si-o punguta de frunze de menta, au inceput sa mi se invarta rotitele. Trebuia, vreau sa spun chiar TREBUIA, sa fac, de vreun fel, o combinatie de friptura de miel si menta.

M-am sucit, m-am invartit, m-am dat pe net....nu ma multumea nimic, sosurile de le-am gasit pe net erau un fel de pesto verde cu menta, adica o blenderuiala rapida cu menta in stare cruda, ceva zahar, sare si otet....Eu aveam chef de ceva cremos. Ca un sos olandez (zic si eu....) cu aroma de menta. Cre-mos!

Iar ma sucesc, iar ma invartesc, iar ma gandesc....ochii pe ceas, era planuit el, mielu, pentru cina, acusi se apropia....La un moment dat imi zic basta, si ma apuc de treaba. Asa se face ca, la cina, baietii mei s-au desfatat cu pulpa de miel la tava, cu miere si cimbru lamaios insotita de cartofi noi copti si ...siiiiii....sos de menta. Bine, pentru ...cunoscatori, am adaugat si un sos de iaurt cu usturoi verde, dar asta doar asa, din cauza ca virgula cunoscatorii, adica Vizigotul, sunt oarecum virusati si mofturosi si-mi era cam teama ca daca n-are sosu-stimulentu nu se indeamna la mancatu......

S-o luam pe rand.

Pentru Pulpa de miel cu miere si cimbru lamaios:
- 1 pulpa de miel, de dimensiuni corespunzatoare disponibilului si marimii familiei
- 1 jumatate de lamaie
- 1 pahar de vin alb
- 1 pahar apa fierbinte
- 2 linguri de ulei de masline
- 1 lingurita de miere
- sare, piper
- 3 segmente de praz de 20 cm fiecare, doar parte alba sa fie
- 1-2 morcovi maricei
- cimbru lamaios, 6-7 crengute

Se curata pulpa de miel, pe cat posibil, de pielite si grasime dupa care se cosmetizeaza pe toate partile cu jumatatea de lamaie astfel incat sa fie unsa bine de tot cu zeama. Dupa asta, se curata si spala prazul si morcovul si se taie in bucati de 2 cm grosime, care se aseaza pe fundul tavii. Peste feliile de legume, puneti pulpa. A, in prealabil se fac crestaturi adanci in pulpa, crestaturi necesare pentru impanare.

Ei, si dupa ce se pune pulpa peste feliile de legume, cum ziceam, se unge frumusel cu ulei de masline, se toarna o lingura de miere si, dupa aceea, se impaneaza: firele de cimbru lamaios, spalate si, daca trebe, curatate, se indeasa in crestaturi adanci, facute cu un cutit mic si ascutit in carne.

Se pudreaza discret cu sare si piper, se toarna apa si vinul si se da la cuptor  la foc mediupentru aproximativ 2 ore,  timp in care se intoarce cam la 20 min si se completeaza, daca e cazul, cu apa calda in tava, sa nu se usuce carnea.

Buon, odata bagata carnea la cuptor, m-am intors la preocuparea mea constanta din seara respectiva: sa ma framant cu gandul la sosu de menta. Cum il fac, fratilor? Ca de facut, il fac, e clar! Intre timp, co-optez forte suplimentare: vrajesc Vizigotul sa faca el cartofii noi la cuptor. Astia-s simpli, si anume:
- cartofi noi - nu dau cantitatea, ca depinde de cati sunteti la masa
- sare grunjoasa pt curatat cartofii (aaa, p-asta o stiati?)
- 2-3 linguri ulei de masline
- sare si piper
- cimbru
- hartie de copt

Am niste pungi cu zip (pare ciudat ca in loc de zip sa zici ... punga cu fermoar, nu?)....am, deci, niste pungi cu zip de la Ikea, luate nu mai stiu cand si nu mai stiu de ce, insa mai recent si-au gasit afirmarea eterna in 2 scopuri clar definite. Unul ar fi ca pastrez in ele, bine inchise, la frigider, salata verde spalata. Dintr-un motiv care-mi scapa, la mine in balcon nu tine prea bine salata adusa de la gradina bunicilor. Cea mai mare durata de viata o are daca o curat, o spal, o scurg bine si o tin in pungile astea bine inchise, in frigider. Aa.....despre ce vorbeam ? Asa, cu pungile....motivul pentru care am ajuns sa vorbesc de pungi este ca a doua maxima utilitate a lor este la....curatat cartofii noi. Pe care n-am nervi sa-i curat prin razuire. E o activitate care-mi face pielea gainii, parul maciuca, ochii cetosi si dintii strepeziti. Eu NU fac asa ceva. E drept ca acesti minunati cartofi noi pot fi gatiti f bine cu coaja, insa trebuie bine spalati. Bine spalati, ok, dar ca sa ii pot considera bine spalati eu trebe sa ii frec cu buretele aspru. Ei, dar cei mai gustosi sunt aia mici cat ciresele....va dati seama ce de-a migala? Asa ca am citit undeva - nu mai stiu unde -  o chestie tare desteapta: pun cartofii intr-o punga, cu multa sare grunjoasa, o inchid ermetic, si o iau la agitat. Cartofii primesc, astfel, un gomaj complet. Ii mai clatesc o tura si gata, la gatit cu ei.
Asa ca aseara, dupa faza cu gomajul, am chemat tineretul. Incantat nevoie mare de faptul ca va gati APROAPE SINGUR garnitura pentru friptura de miel, s-a dedicat cu mare pasiune procedurii. A tapetat tava de aragaz cu hartie de copt, muiata in prealabil cu apa. A asezat-o in tava cu marginile ridicate, astfel incat sa n-o ia cartofiorii la vale. Dupa aceea, a pus cartofii in tava si i-a pensulat cu ulei de masline, pe toate partile. Treaba asta i-a luat ceva timp caci, cartofii fiind rotunzi, nu reusea sa-si dea seama pe care parte i-a dat cu ulei si pe care nu....Dupa aceea a presarat sare, piper si cimbru pe ei (spalandu-se pe maine dupa fiecare din aceste trei operatii), a scapat jumate din borcanu de cimbru in tava, a adunat aproape tot (cartofii au avut o discreta aroma de prea cimbru) si, intr-un final apoteotic, i-am bagat la cuptor. Adica eu, nu va revoltati ca expun plodu la pericole. I-am lasat pana cand erau bine-bine rumeniti si scobitoarea intra in ei fara probleme. Din cand in cand, cand ma uitam la miel, mai hatzanam si tava cu cartofi, sa se miste ei singuri pe toate partile.

Gata si cu asta. Si-acum vine finalul apoteotic. Cand friptura a fost gata, am scos pulpa din tava si am lasat-o deoparte, acoperita lejer cu folie de aluminiu (lejer adica folia nu atingea carnea, era doar asa, ca un cort) si m-am apucat de sos. A, sa incep cum se cuvine. Pentru Sos de menta aveti nevoie de:
- legumele coapte cu friptura la cuptor (eu am avut praz si morcov) si zeama adunata in tava de friptura
- 1 lingura ulei de masline
- 2 cani de apa fierbinte (cu aproximatie)
- 2 galbenusuri
- 1 pahar iaurt simplu (sau smantana, eu folosesc iaurt din motive...dietetice)
- 1 lingura otet alb
- 1 lingura amidon
- 1 lingurita zahar brun
- 1 mana de menta tocata

Mai intai am scurs intr-un castron (vedeti sa fie castron de merge pus peste un ibric cu apa care fierbe) toata bunaciunea ramasa in tava, adica morcovul, prazul si zeama adunate. Le-am blenderuit cat am putut de finut, adaugand si uleiul de masline si apa fierbinte ca era prea gros amestecul. Am pus pe aragaz un ibric cu apa calda si cat am asteptat sa dea in clocot am amestecat galbenusurile, iaurtul, otetul (eu am avut otet balsamic alb de la Monini, tare-i gustos) si lingurita de amidon.
Am pus castronul cu blenderuiala peste ibricul care fierbea - nu reuseam sa ma decid daca vreau sa fac chestia asta cu fundul castronului stand in aburi sau direct in apa fiarta.....pana la urma a stat in apa, fiindca asa s-a nimerit, deci nu stiu cum ar fi trebuit sa fac... In momentul in care am turnat amestecul cu galbenusuri in castron, am setat timerul (ei, da, folosesc un timer, ca-s aiurita si ma iau cu treaba si cand e vorba de facut ceva cu timp fix de preparare o cam dau in bara) la 10 minute. Gandindu-ma ca ciorba radauteana o mai fierb 10 minute dupa ce pun galbenusurile, mi s-a parut cat de cat logic sa fac la fel si cu sosul. Am tinut castronul pe baia de apa fiarta si am amestecat continuu cu un tell in forma de para, sa nu se ingroase inegal. Am avut grija ca sosul sa fiarba ffff potolit, fara sa dea, de fapt, in clocot. Dupa 5 minute, am pus menta si am continuat sa amestec. Imi propusesem ca menta sa fie pusa cand amestecul este destul de fierbinte  - ca sa se infuzeze - dar cat mai spre finalul prepararii, ca sa-si pastreze aroma, ca mi se pare ca prin fierbere prea indelungata si-o pierde.

Am mai amestecat in castronul cu sos inca 5 minute, iar cand a tzipat timerul, am luat de pe foc si-am trecut amestecul prin sita. In acest punct iarasi mi s-a zbatut mintea c-o dilema, puteam sa dau la blender dar eu voiam in sosul meu o aroma eleganta de menta, nu voiam planta zdrobita, fiindca ar fi avut iuteala si eu nu asta voiam. Asa ca mi-am zis ca tot metodele batranesti sunt mai bune si, desi m=ar fi tentat rapiditatea, am ales temeinicia. Asa ca am trecut sosul printr-o sita nu prea fina, astfel incat toata aroma din menta care doar ce se infuzase cat trebuie a trecut in sos iar fibrele si frunzele, stoarse de tot gustul, au ramas. Am presat cat s-a putut de bine, sa scot tot sucul, ba chiar am insistat pana au trecut si cateva frunze maruntite, sa de fata la sos. Am mai adaugat si lingurita de zahar brun, in ideea ca daca aparea in toate retetele, o fi avand el, zaharul, un rost.

Ceea ce a rezultat am mai fost pus cateva minute pe ibricul cu apa fierband, sa se mai omogenizeze la cald un pic si gata. Am transferat in bolul pt servit, am ornat cu o frunza de menta si am dat strigatul de lupta: la masa baieti!

Ce-a iesit.....a iesit un sos de care-s maxim de mandra, mi se pare ca nimic din ce-am gatit pana acum nu se compara cu realizarea asta....un sos plin de gust, caci avea in el zeama de carne si legumele coapte langa carne, destul de gras, fara a fi uleios, un pic sarat si o idee acru de la otet, dulceag pe fundal fiindca zaharul ala cred ca potentase cumva toata dulceata legumelor si, peste toate, aromat si adiat de parfumul de menta, parfum care reusea, chiar si intr-un sos gras si cremos, sa-ti aeriseasca gura si sa mai vrei o imbucatura.

Baietii au fost foarte incantati de combinatia cu carne de miel, eu am mancat la disperare sosul cu cartofii care, la randul lor, au iesit ultra-gustosi, ca doar cum altfel ar putea iesi din mainile copilului?  Cartofiorii aia mici, sferici, usor arsi, tatuati cu acele de cimbru, dati prin sosul de menta....nu m-am oprit decat cand am simtit privirea plina de repros a copilului, ca trecusem si la farfuria lui.....
Dar as combina sosul asta cu orice carne fripta, ori ca-s eu nejustificat de mandra, ori ca asa e, dar mi se pare ca merge la orice.

Ce-a ramas din sos a fost pus cu grija in frigider in cutii ermetice si azi, cand am umblat la una dintre ele, am constatat cu mandrie ca avea aceeasi consistenta, ceea ce inseamna ca m-am facut mare, Boieri Dumneavoastra, pana acum toate sosurile mele se transformau in ciulama solida a doua zi dupa preparare.....

We frumos, Boieri Dumneavoastra! Aseara am gatit miel...la cum e afara, cre ca maine fac pastrama, ca seamana a toamna.....mai gasesc eu un bidon de vin ghiurghiuliu prin balcon :)).

Sa fiti iubiti si sa va miroasa a mancare buna-n casa!