Bine v-am regasit, Boieri Dumneavoastra!
Na ca a venit si ziua revenirii. Nu, n-am incetat sa gatesc insa
n-am prea apucat sa scriu. Si fiindca in ultima vreme subiectul zilei e
diversificarea, of course ca revin c-o noua rubrica, si anume una cu mancare de
bebei. Ca daca petrec mare parte din zi gatind "piureutze" si
"supici" ma gandesc ca, poate, or folosi si altii dintr-asta.
Asadar, Boieri Dumneavoastra, va precizez inca de pe acum ca nu
detin schema de diversificare "perfecta", nu am sfaturi imbatabile
despre orice problema de alimentatie si diversificare a bebelusului si nu
discut despre alaptare, nu sunt nici pro nici contra, nu aprob si nu dezaprob
pe nimeni. Nu discut nici despre motivele pentru care nu discut despre
asta.
Tot ce vreau sa fac - asa cum spuneam candva si la Jurnalul
Cutiutzei - este sa nazuiesc ca, poate, intr-o buna zi, voi fi o sursa de
inspiratie pt cineva care nu mai stie ce sa dea de mancare familiei/copilului.
Si da, tot ce voi scrie la rubrica asta, vor fi pareri personale, concluzii la
care am ajuns crescand 2 copii si, poate, uneori, o sa-mi iau libertatea sa dau
sfaturi. Poate si doar uneori.
Intre timp imi iau libertatea sa ma laud ca Ghemotoaka-mi creste
frumos si parca mai repede si mai usor ca frac-su (ca doar asa se zice, ca al
doilea creste mai usor), ca face toate progresele pe care tre sa le faca exact
atunci cand tre sa le faca si ca - har Domnului - ia in greutate de regula si
in medie atat cat trebuie si - iarasi har Domnului - parintii ei nu mai sunt
asa de disperati despre aceasta problema cum au fost pe vremea Vizigotului.
Ironia - caci da, este o ironie aici - este ca fata are, la
aceeasi varsta, aceeasi greutate ca si Vizigotul, doar ca pe ea n-o mai
considera nimeni "subgreutate", n-o mai streseaza nimeni (indirect si
tacit, nu va imaginati ca indopam copilu' cu furtunu') sa pape portia care
trebe si, astfel, e o pufosica ce chiar arata mai grasuna decat altii la
aceeasi varsta si aceiasi parametri. Caci da, dupa ce am avut oarece probleme
cu Vizigotul in primii ani de viata, legate de greutate, sub-greutate,
cantitati mancate, etc, mi-am promis ca daca voi mai avea un copil voi fi
campioana relaxatilor din acest punct de vedere, atata vreme cat copilul e
sanatos. No, iacata-ma-s. Relaxarea ma-sii conteaza enorm pentru copil si nu,
asta nu a fost o injuratura :)).
Inaugurarea rubricii se face cu o "reteta" pe care
Ghemotoaka a halit-o frapant de repede, ceea ce m-a facut sa ma gandesc ca
TREBUIE s-o zic si la altii, nu fiindca e buna si gustoasa chiar si pentru
gusturile noastre pervertite de oameni maturi, ci fiindca e asa de relaxant si
reconfortant sa-ti vezi plodu cum deschide gura si asteapta sa vina iar
lingurita si - vai, ce frumos - n-are timp si dorinta de a bombani intre
lingurite. Caci mai nou succesul unui nou piure, in cazul nostru, este dat de
timpul petrecut de Ghemotoaka mancand fara a i se auzi gurita. Ca doar e sor-sa
lu' frac-su si "vorbeste" si-asta de-ti curge sange din urechi......
Deci reteta...sa-i spunem Spuma
de dovleac cu branza si cartof.
Eu tot ce fierb pt asta mica fierb la aburi fiindca am constatat
in ultimul timp ca-s mai gustoase legumele fierte asa. Asadar tot ce e fiert pt
retetele de Ghemotoci, e fiert la aburi, daca nu se specifica altfel.
Cantitati (orientative, ca doar nu credeati ca m-a lovit precizia
tocmai cand sa fac piureuri de bebe).
- 140 g iaurt (eu folosesc Napolact, acuma fiecare ce crede ca-i
mai bun)
- o mana de cuburi de dovleac (dovleac din ala in forma de para,
cu miezul foarte portocaliu, eu am unul taiat cuburi la congelator).
- un cartof cat pumnul
- 2-3 linguri de apa
Am fiert la aburi dovleacul si cartoful taiate cubulete. Am facut
branza proaspata din iaurtul fiert la foc mic si strecurat printr-o sita deasa.
Am obtinut astfel cam 2 linguri de branza proaspata.
Dupa aceea am blenderuit dovleacul+cartof+branza, adaugand cateva
linguri de apa (asta sa fie rece sau fierbinte dupa cum vreti sa ajustati
temperatura preparatului), pana a capatat consistenta unei spume sau a unei
supe crem f spumoase, dar nu foarte lichida.
Ceea ce se obtine, este un preparat de culoare portocaliu-pal,
foarte fin si gustos. Poze nu am dar trag nadejde sa fiu pe faza data viitoare.
Oricum, in aceasta faza a diversificarii, cam toate preparatele arata la fel,
difera doar culoarea, asa ca ar putea fi diferentiate prin prezentarea scenica,
chestiune de care nu am timp. Dar, cum ziceam, poate fac o revenire.
Nu stiu de s-ar preta si la congelare, dar nu vad de ce nu.
Ghemotoaka l-a mancat cu mare placere, asa ca l-as incadra la
categoria "gurita alearga lingurita". Adica e de bine.
Zi frumoasa, Boieri Dumneavoastra!
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
RăspundețiȘtergereSa-ti traiasca Ghemotoaka si voi toti pe langa ea :)
RăspundețiȘtergeremultumesc, Dia!
ȘtergereNu se poate poza fara Ghemotoaka sa o vedem si noi halind!!
RăspundețiȘtergereLiana, nu te supara pe mine, dar nu pun poze cu fam aici ;). pup!
ȘtergereEu ii pupacesc si pe Vizigot si pe Ghemotoaka, si pe tine la fel, si va doresc numai bine!
RăspundețiȘtergerePiureul asta al tau....hmmmm...cred ca si io l-as manca, de ce nu ? :))
merci de urari. recunosc ca si eu am cam gustat ce a ramas in vasul robotului. bun bun
Ștergere