Campari Orange II

Trecura anii....vorba poetului, ca nouri lungi pe sesuri....Vara trecuta,  in dulcele targ al Iesilor, tot un hotel cu staif. Restaurant bun, aveam de unde alege preparatele pentru meniurile grupului, micul dejun era variat......

Intr-una din seri imi asteptam participantii la masa si meditam la legea lui Murphy intr-ale organizarii de evenimente, lege care zice ca atunci cand organizatorul vine la timp, intarzie toti participantii si invers: cand organizatorul intarzie, participantii vin mai devreme, sa prinda locuri bune si chelnerii n-au habar despre ce grup e vorba.

Sa revenim.  

Testul nr 1 il aplicasem cu o seara inainte: aveau bere neagra, si anume Silva (preferata mea). Si n-au comentat ca e bruna, nu neagra. 

Zic hai sa-mi fortez norocul: cer chelneritei un Campari Orange. Mi-l aduce, minune mare, frumos preparat, rece, aburit, cu felia de portocala ....cu pai...o minune. Ma relaxez si dau un sms colegei din primul episod: io-te bre, ca se poate! 

Vreo 2 seri mai tarziu zic hai sa repet delectarea: mai cer un Campari Orange. (Fac o paranteza si precizez: sunt sigura ca am cerut Campari Orange!) 

Stiti cum e cu premonitiile....am citit-o eu pe donsoara chelnerita ca nu i-a cazut bine solicitarea mea, dar s-a dus sa-si vada de treaba si-am zis ca mi s-a parut. 

Dupa cateva minute se intoarce si-mi spulbera paradisul: 2 degete de Campari intr-un pahar scund. Fara gheata. Fara pai. Fara nimic care sa aduca a portocaliu. Poate doar figura ei,  foaaarte stanjenita cand ma intreaba:

"Stiti...majoritatea doamnelor comanda un suc de fructe langa Campari....nu vreti si Dvs?" 

Urmatorul soc mi l-am luat imediat cand, la pastele carbonara incluse in meniul grupului pentru cina am primit, gospodareste, cate 3-4 felii de paine de om !!!!! Altfel, foarte bune pastele.