Imi pare rau, nu e o reteta (chiar asa, ce mare reteta?) si n-am poze. Este doar inceputul unui alt subiect: pataniile calatorului. Cand, prin natura jobului pe care-l ai, esti nevoit sa calatoresti, aduni o multime de impresii, amintiri si patanii.....
Pentru ca nu doresc sa fac cronici (sau recenzii) de hoteluri, restaurante si locatii, nu voi da nume. Voi povesti doar niste intamplari despre locuri si oameni.
In 2007 eram pe undeva prin Moldova. Un hotel de 3 stele, in buricul unui municipiu de seama. Dupa o zi intreaga de eveniment, toti eram obositi si, dupa ce s-a terminat cina si toti participantii s-au retras, am decis ca, inainte de bine-meritata odihna, sa mai bem care-o bere, care-un suc....
Dealtfel, restaurantul era unul grozav, mancarea era chiar ca la mama acasa. Preparate traditionale, gustoase si o lista de bucate respectabila. La micul dejun puteai servi de la englezescul oua cu sunca, la frantuzescul croissant cu cafea si pana la romanescul zacusca pe paine. In concluzie, jos palaria!
Ca perfectiunea nu exista si nu le poti avea pe toate la superlativ ne-a demonstrat-o in scurt timp unul dintre chelneri. Colega mea dorea un Campari Orange. Se uita in dunga pe lista de bauturi, nu exista. Dupa un scurt meeting al echipei (eram fro 4 ) decidem ca trebe, domne, sa aiba! Ce restaurant sau bar n-are asa ceva?
Asa gandisem si eu cand am comandat o bere neagra .... dar m-au corectat ca e bruna si oricum nu au!
Chemam chelnerul si intrebam: un campari orange puteti prepara? Nu stia cum e. I se explica. Pare ca intelege si dispare. Ne vedem de paharele noastre, care aveam..... De la o vreme colega mea exclama a paguba: o mai veni ala? Realizam ca trecusera vreo 20 minute si nimic. Facem iar semn la chelner (altu, ca al cu campariul disparuse). Explicam, e chemat camparistul....cam derutat el de situatie dar ne asigura: vine acusi!
Iar mai stam....iar mai povestim....iar mai trec 20 minute. Intr-un mare final glorios s-arata camparistul, obosit si transpirat tot si declara vinovat da' revoltat:
Doamna, am verificat toate sticlele din bar si din depozit. Avem Campari, da'n toate sticlele e rosu, nu e orange! V-aduc asa????????????
Am amutit cu totii. Am asteptat sa plece si-am ras. Radem si-acuma cand ne aducem aminte.
A doua zi am descoperit pe lista ca de fapt preparau Campari Orange, dar se numea Cocktail Garibaldi. Probabil sa nu se incurce chelnerii la culori!
Pentru ca nu doresc sa fac cronici (sau recenzii) de hoteluri, restaurante si locatii, nu voi da nume. Voi povesti doar niste intamplari despre locuri si oameni.
In 2007 eram pe undeva prin Moldova. Un hotel de 3 stele, in buricul unui municipiu de seama. Dupa o zi intreaga de eveniment, toti eram obositi si, dupa ce s-a terminat cina si toti participantii s-au retras, am decis ca, inainte de bine-meritata odihna, sa mai bem care-o bere, care-un suc....
Dealtfel, restaurantul era unul grozav, mancarea era chiar ca la mama acasa. Preparate traditionale, gustoase si o lista de bucate respectabila. La micul dejun puteai servi de la englezescul oua cu sunca, la frantuzescul croissant cu cafea si pana la romanescul zacusca pe paine. In concluzie, jos palaria!
Ca perfectiunea nu exista si nu le poti avea pe toate la superlativ ne-a demonstrat-o in scurt timp unul dintre chelneri. Colega mea dorea un Campari Orange. Se uita in dunga pe lista de bauturi, nu exista. Dupa un scurt meeting al echipei (eram fro 4 ) decidem ca trebe, domne, sa aiba! Ce restaurant sau bar n-are asa ceva?
Asa gandisem si eu cand am comandat o bere neagra .... dar m-au corectat ca e bruna si oricum nu au!
Chemam chelnerul si intrebam: un campari orange puteti prepara? Nu stia cum e. I se explica. Pare ca intelege si dispare. Ne vedem de paharele noastre, care aveam..... De la o vreme colega mea exclama a paguba: o mai veni ala? Realizam ca trecusera vreo 20 minute si nimic. Facem iar semn la chelner (altu, ca al cu campariul disparuse). Explicam, e chemat camparistul....cam derutat el de situatie dar ne asigura: vine acusi!
Iar mai stam....iar mai povestim....iar mai trec 20 minute. Intr-un mare final glorios s-arata camparistul, obosit si transpirat tot si declara vinovat da' revoltat:
Doamna, am verificat toate sticlele din bar si din depozit. Avem Campari, da'n toate sticlele e rosu, nu e orange! V-aduc asa????????????
Am amutit cu totii. Am asteptat sa plece si-am ras. Radem si-acuma cand ne aducem aminte.
A doua zi am descoperit pe lista ca de fapt preparau Campari Orange, dar se numea Cocktail Garibaldi. Probabil sa nu se incurce chelnerii la culori!
Amuzant, amuzant! :)
RăspundețiȘtergereŞi, pentru a rămâne, oarecum, în acelaşi registru, ajută-mă, te rog, să-l salvăm pe "pe care".
http://noaptebunacopii.wordpress.com/2010/03/14/329/
Cu drag, Adele
In acest caz, chelnerul din postarea mea ar fi zis:
RăspundețiȘtergere"Doamna, toate sticlele care le-am controlat sunt de Campari rosu, nu orange".
Bafta la salvat expresii, vin si eu acusi!
remember frappe-ul cu gogoasa de profiterol intr-insul?
RăspundețiȘtergeresi privirea scarbita si disperatagen "vodca sau expresso nu va mai place ha?";))
RăspundețiȘtergere:)) Dupa cum se vede, am memorie selectiva :))
RăspundețiȘtergereAsa e, a cerut un caffee frapee, si-a luat privirile dispretuitoare aferente dar a fost servita.
Ne-am mirat destul de mult ce-o avea de tot amesteca in frappe-ul ala cu lingurita ....
La sfarsit, pe fundul paharului, ceea ce parea un gogoloi de frisca mai indaratnic era de fapt...o gogoasa!!! D'aia ca de profiterol....
Dilema persista: gogoasa aia o fi fost bonus? sau penalizare?
Hahahahahaha....exceptional! Asta este ca intrebarea monumentului prostiei : oare distanta dintre Filias si Craiova este aceeasi ca cea de la Craiova la Filias?!
RăspundețiȘtergereMare e gradina ,pe cuvant... :D
No , Bine ca ati lamurit-o! :D
Sa ai o saptamana fructuoasa!
Hehe...sa vezi ce povesti am din Craiova...ca la Filiasi inca n-avusei curaj sa ma duc cu organizari....
RăspundețiȘtergereStai p-aproape ca mai sunt muuuulte aventuri de povestit.